din “Scrisori Caterinei, sfaturi unei tinere casatorite”
Editura: Bizantina

Draga mea Caterina,
Este foarte important pentru tine să înjelegi anumite lucruri în legătură cu bărbaţii. Cea mai mare parte a zilei aceştia o petrec în mijlocul unei lumi impersonale. în foarte multe profesii e mult mai important ceea ce face bărbatul, şi nu ceea ce simte el. în altele, ceea ce realizează pentru întreprindere este mai important pentru şefii lui, decât ceea ce gândeşte el.

Viaţa economică de astăzi a luat o asemenea întorsătură, încât omul se pierde în spatele banului cel atotputernic, aceasta având drept consecinţă o presiune fără măsură asupra personalităţii lui. Tocmai datorită acestor cauze, un bărbat este pregătit să-şi dea chiar şi sufletul lui unei femei care poate să-l înţeleagă cu adevărat. Iată un exemplu legat de acest aspect (nu cred că-ţi aminteşti incidentul, dat fiind că erai prea mică):

Am avut un enoriaş care se bucura de o foarte bună reputaţie, tată a două fete mari. într-o bună dimineaţă a hotărât să-şi părăsească soţia şi să se căsătorească cu liftiera din clădirea unde se afla biroul lui.

N-am fost singurul care a rămas fără replică. Tot oraşul a rămas nedumerit când omul acesta şi-a vândut afacerea sa şi s-a mutat în alt oraş, pentru ca să pornească totul de la început. Această întâmplare a umbrit, pentru mult timp, orice alt eveniment social din oraşul nostru.

Îţi spun toate acestea ca să-ţi pot relata cuvintele pe care mi le-a spus atunci când a venit să-şi ia rămas bun.

Am fost prieteni foarte buni şi puteam să ne deschidem inimile unul celuilalt. Când a sosit momentul să-mi dea o explicaţie, iată ce mi-a spus: “Charlie, nu am pretenţia să mă înţelegi, dar lasă-mă să-ţi spun cum a început această poveste. Intr-o zi, urcând la biroul meu, am rămas singuri în lift. Cu puţin înainte să se deschidă uşa, şi-a aşezat mâna pe umărul meu şi mi-a spus: «Vă rog să nu mă înţelegeţi greşit, dar aş fi vrut să vă spun că vă consider cel mai bun om din toată clădirea. De patru ani, de când lucrez aici, observ că nu uitaţi să vă scoateţi pălăria în faţa doamnelor şi să le salutaţi totdeauna cu un zâmbet. O faceţi într-o manieră foarte specială. Arătaţi că ceea ce faceţi porneşte din inima dumneavoastră. Vă rog să acceptaţi, aşa simplu, şi mulţumirea mea pentru ceea ce sunteţi…»”

Continuând, mi-a explicat că a mai întâlnit-o în săptămânile care au urmat şi că, discutând cu ea, a înţeles exact sensul cuvintelor ei. A fost căsătorită de două ori şi ambii ei soţi o tratau ca pe un obiect. Această remarcă a fost exact ceea ce l-a tulburat, pentru că el însuşi se simţise la fel. Fusese un soţ fidel, lucru pe care îl ştiam foarte bine, precum fusese şi un tată foarte bun, lucru de asemenea cunoscut. Iar de faptul că era un bun gospodar putea să dea mărturie tot oraşul. Şi totuşi, ceva îi lipsea: “Soţia mea nu mă iubea pentru ceea ce eram, mă iubea pentru ea însăşi. Mă «foloseau», de asemenea, şi fiicele mele. Nu am înţeles acest lucru, până când nu am cunoscut o altă fiinţă neglijată ca şi mine şi până ce nu am simţit ce înseamnă să te iubească cineva pentru ceea ce eşti.

Atât mi-a spus, şi nu pot să-l judec. Adevărul este că şi-a părăsit poziţia socială, averea şi siguranţa pe care le avea. A întors spatele tuturor de dragul unei femei simple, care a ştiut să-i preţuiască adevărata personalitate.

N-am putut niciodată să discut acest subiect cu soţia părăsită. Am fost prieten bun şi cu ea, dar după evenimentele care au avut loc şi-a tras perdelele inimii şi n-a mai vrut să discute despre aceasta cu nimeni.

Nici soţul ei nu mi-a spus mai multe despre ea. Din acest zguduitor incident am înţeles mai multe lucruri pe care vreau să ţi le împărtăşesc. Am văzut acelaşi fenomen întâmplându-se iarăşi şi iarăşi; şi astăzi pot să-ţi vorbesc despre unele aspecte care îl pot împiedica pe soţul tău să-şi deschidă inima spre tine.

În a patra noastră scrisoare am vorbit despre factorul libertate, care ajută această deschidere, am examinat cinstea şi iertarea, ca motivaţii ale unei comuniuni sincere. îţi voi spune mai multe mai târziu. Acum îţi propun să ştergi trei cuvinte din vocabularul căsniciei voastre şi acestea să rămână definitiv şterse, dacă vrei să progresezi.

1. Ironia

Vor veni momente când va avea cele mai imposibile idei. Orice om care gândeşte are asemenea momente. Când va veni să-ţi dezvăluie o asemenea idee, nu-l desconsidera; dă-i multă atenţie. Poate fi o inspiraţie de moment, legată de profesia lui. Poate fi ca şi cum s-ar întreba pe sine însuşi: “Oare ideea mea este într-adevăr grozavă, sau există cumva dificultăţi pe care nu le-am luat în calcul?” Ar vrea să fie convins înainte de a o prezenta şefilor lui. Ştie că oamenii judecă adeseori capacitatea §i abilitatea confraţilor lor înainte de a îndrăzni să facă ceva.

Hai s-o spun iarăşi: noi bărbaţii suntem obligaţi să trăim sub oarecare “acoperire” în meseriile noastre. Există lucruri despre care ştim că sunt adevărate. Vedem altele care ştim că sunt nedrepte. Şi totuşi, “politica corectă” ori “momentul potrivit” ori “oportunismul” impun o oarecare amânare. Cunoaştem, de asemenea, că în timp ce în mintea noastră am controlat un lucru de nenumărate ori, atunci când suntem pe punctul să-l facem cunoscut, se vor găsi greşeli care ne-au scăpat.

Casa ne atrage şi mai mult, când ştim că în interiorul ei ne putem exterioriza toate aceste gânduri tainice şi putem fi ascultaţi fără prejudecăţi.

De aceea, lasă-l pe soţul tău să spună ce are de spus chiar dacă vezi că este cu totul în afara realităţii. Nu te grăbi să-l întrerupi. Este foarte posibil ca, vorbind fără să fie întrerupt, să descopere singur eventualele greşeli. Omul corect se entuziasmează de fiecare dată când descoperă de la sine un gol în raţionamentele lui. Chiar dacă se întâmplă ca el să nu înţeleagă, iar tu să înţelegi, abţine-te. Ţi se vor oferi mai târziu ocazii să-l aduci la realitate.

Poţi să te amuzi pe socoteala lui, poţi să-i spui că are haz, dar să nu râzi niciodată de ceea ce vrea să-ţi spună, înainte să râdă el primul. Ironia, în doze mai mari sau mai mici, îl face întotdeauna pe orice bărbat să se închidă în el.

2. Meticulozitatea

Mare cuvânt! Este nevoie de multe explicaţii pentru a acoperi toate sensurile acestui cuvânt. Aceasta pentru că unii sunt meticuloşi într-un fel, iar alţii în alt fel. Experienţa mea îmi spune că femeile foarte meticuloase sunt cele care provoacă cele mai multe belele. Aceasta se referă şi la ordinea pe care o păstrezi în casa ta, şi la ordinea personală… Nici o casă nu poate oferi căldura pe care o caută un bărbat, dacă atmosfera acesteia nu este ecoul unei voci calde care să-i spună: “Apropie-te, destinde-te, relaxează-te aici cât vrei.”

Dacă toate cele din jurul lui sunt atât de perfect aşezate, încât îl determină să nu îndrăznească să calce, este firesc să-l facă să fie mai reţinut faţă de tine.

Ceea ce este valabil pentru mediul înconjurător este valabil şi pentru tine. Cuvintele “nu mă atinge”, care se referă la păpuşile chinezeşti din vitrine, sunt numai pentru ele, nu şi pentru tine… Nu este minciună că femeile sunt făpturi delicate; le vezi şi te bucuri. Pe de altă parte, şi tu ai vrea să te mândreşti cu hainele tale şi cu felul în care te îmbraci. Trupul curat şi hainele curate reprezintă o veche şi foarte importantă virtute - pe care, chiar dacă ai vrea s-o uiţi astăzi, nu-ţi permite bombardarea prin publicitate efectuată de toată mass-media.

Să nu uiţi, aşadar, această virtute pentru lumea din jur, dar mai ales pentru soţul tău. Totuşi, o femeie foarte bine pusă la punct nu se limitează la prospeţimea hainelor şi la protecţia pe care i-o oferă deodorantul ei. Este acea delicată iradiere a personalităţii sale, care dă celuilalt curajul s-o dorească şi să vrea s-o păstreze lângă el.

Această iradiere este o artă care se învaţă. Diferă de la femeie la femeie, pentru că fiecare bărbat arc preferinţele lui. Totuşi, este înţeleaptă acea femeie care cunoaşte că trupul şi sufletul soţului ei sunt dotate cu un radar invizibil care caută relaxarea.

3. Ambiţia exagerată

Bărbaţii sunt dotaţi cu un sistem de apărare care ridică automat oprelişti la orice observaţie deranjantă a soţiei lor despre situaţia financiară superioară a celorlalţi - de genul: “Uite, Tache a reuşit să ia conducerea întreprinderii!” Este posibil ca soţul tău să nu aibă predispoziţia de a urma drumul lui Tache. Este posibil să nu dorească asemenea lucruri, pur şi simplu.

Laudă-l pentru reuşitele lui şi nu flutura prea des în faţa lui drapelul realizărilor celorlalţi. Este un adevărat ghimpe pentru un bărbat să simtă că valoarea lui este calculată totdeauna în firhcţie de valoarea altora, şi nu că este apreciat în ceea ce este el cu adevărat. O astfel de presiune a soţiei nu “promovează”, ci descurajează orice efort comun în căsnicie. Foarte puţini soţi acceptă, fără să reacţioneze, o asemenea îndrumare presantă.

La aceeaşi reacţie trebuie să te aştepţi şi atunci când ai vrea să-l împingi spre relaţii sociale care nu i se potrivesc.

Pentru că în meseria lui este tot timpul presat să trăiască sub o mască de prudenţă şi atenţie, tânjeşte ca restul orelor NU le petreacă în prezenţa prietenilor care se comportă cu naturaleţe şi-i permit şi lui însuşi să se comporte astfel. Serile, week-end-urile, timpul liber au toate un sens special pentru majoritatea bărbaţilor. Desigur, acestea au o anumită valoare şi pentru femei - chiar dacă rămâne de discutat în ce măsură gospodinele sunt obligate să joace în casă un teatru asemănător celui pe care-l joacă bărbaţii lor la locurile de muncă. Ceea ce rămâne, totuşi, fără nici cea mai mică îndoială, este faptul că soţul - care, cum am mai spus, este obligat să trăiască majoritatea timpului sub oarecare prudenţă - va primi cu mulţumire înţelegerea dificilei lui poziţii de către soţia sa, precum şi grija acesteia de a-l face să se simtă comod în casa lui.

Una din provocările pe care ni le oferă adeseori viaţa este să descoperim firava linie despărţitoare dintre “suficient” şi “foarte mult”. Iată trei situaţii când este prezentă această provocare:

I.  Trebuie să te lupţi să creezi atmosfera prielnică rostirii adevărului întreg. Ca să reuşeşti aşa ceva, trebuie să te dovedeşti capabilă de a nu-ţi ridiculiza nici un moment soţul.

II.  Să te străduieşti să-ţi păstrezi curate şi ordonate casa şi propria ta fiinţă, dar să nu întreci măsura. Vei dovedi prudenţă, dacă-i permiţi să aibă un cuvânt hotărâtor despre grupul din care faci parte, despre cei cu care te întâlneşti, dar şi despre modalitatea prin care va scăpa de sâcâiala ta nesfârşită, provocată de comparaţia cu realizările celorlalţi.

III.   Consolidarea unei comunicări personale este încă unul din marile atuuri care contribuie la realizarea unei căsnicii reuşite.

N-o să-ţi fie uşor. Dărâmarea ziduri’or protectoare, între care am sechestrat propriile noastre persoane, nu se face lesne. Adesea este şi dureroasă. Şi tocmai pentru că lucrurile stau aşa, vor exista momente de rezistenţă interioară împotriva schimbării. Nu stăruiţi mult în ele. Mai bine ocupaţi-vă cu evaluarea continuă a progresului pe care îl faceţi şi cu constatarea că deschiderea unuia către celălalt e pe drumul cel bun al unei complete cunoaşteri reciproce.

Ia aminte bine, fetiţa mea: un bărbat face aproape totul pentru o femeie cu care a reuşit să împartă sincer lumea lui interioară.

Încrezându-mă în puterea ta de comunicare,
Tata

Your response: