din “Scrisori Caterinei, sfaturi unei tinere casatorite”
Editura: Bizantina

Draga mea Caterina,
La începutul căsniciei noastre, un preot înţelept şi bun prieten i-a încredinţat mamei tale “secretul soţiei ideale”. La o primă vedere pare un pic îndrăzneţ. Dacă analizezi mai cu atenţie, vei fi de acord că mesajul este mai curând realist decât îndrăzneţ.

Soţia ideală pentru orice bărbat, i-a spus, este cuviincioasă în familie şi cât mai atrăgătoare în relaţia cu soţul său.

Cei mai mulţi bărbaţi nutresc în adâncul fiinţei lor ca soţia lor să fie o asociere de sfinţenie şi ştrengărie.

Dar soţiile pe care le-am cunoscut corespund foarte rar acestui model. La biroul meu văd adeseori contrariul. Unele dintre ele declară cu mândrie că “niciodată nu spun nu”, şi se consideră cu adevărat martire pentru că aşteaptă în zadar să li se ofere lauri de slavă.

Atitudinea aceasta este tot ceea ce ai putea oferi mai negativ în căsnicia ta. Orice soţ oboseşte şi este deranjat de faptul că e obligat întotdeauna să aibă numai el iniţiativa. Foarte posibil să-mi răspunzi că “soţul tău nu oboseşte niciodată”. în realitate, însă, insistenţa de a urmări el primul, relaţia este posibil să fie chiar consecinţa acestei situaţii unilaterale.

În continuare, voi încerca să-ţi dau câteva sfaturi pentru a putea să fii în acelaşi timp cuviincioasă dar şi un pic îndrăzneaţă, pentru a reuşi să păstrezi buna dispoziţie a soţului tău.

1. Să ai şi tu iniţiative, la rândul tău.

Îţi mai aduci aminte când ne jucam de-a v-aţi ascunselea? Ne distram cu toţii foarte frumos. Jocul cerea nu numai să ne ascundem, ci şi să-i căutăm pe cei ascunşi.

Acelaşi lucru este valabil şi în relaţia trupească dintre soţi. Să nu uiţi niciodată că Petre are nevoie să simtă că este dorit. Faptul că relaţia trupească rămâne pentru bărbaţi un eveniment mai de suprafaţă nu înseamnă că ei nu sunt în căutarea unor experienţe mai profunde. Poţi conta serios pe nevoia pe care o simte soţul tău, de a crede că îl adori atât de mult încât doreşti şi tu relaţia de dragoste.

Pentru un soţ înseamnă totul faptul de a şti că în căsnicia lui ipostasul său bărbătesc este de primă importanţă. Societatea poate uneori să-l subestimeze, dar când revine între cei patru pereţi ai familiei lui lucrurile trebuie să-şi regăsească rânduiala lor. Afară, oriunde, poate să suporte anumite răni, dar în casă toate trebuie să fie ca un balsam. Soţul tău va putea să reziste mult mai bine la rigiditatea şi chiar la loviturile primite din partea unei societăţi concurenţiale, dacă îl vei convinge că există totdeauna un loc, un “cuib de dragoste”, unde prezenţa lui este de o importanţă vitală.

Îngrijeşte-te să cercetezi diferitele faze ale stărilor lui negative, învaţă să citeşti stările lui sufleteşti. Când este decepţionat pentru că vreun proiect nu i-a reuşit, sau supărat de felul cum s-a purtat cu el şeful lui, sau pentru fapul că nu a încheiat un acord la care ţinea foarte mult, când simţi că a fost în vreun fel anume nedreptăţit, atunci este momentul să intervii şi să-i arăţi că sufletul tău şi trupul tău îl doresc, doresc să fie împreună cu el, alături de el. Dragostea, şi încununarea ei trupească, este modalitatea cea mai bună de a asigura pe tovarăşul nostru de viaţă, fără amânări sau rezerve, că este pentru noi cea mai importantă persoană din lume.

Oricât de bine am duce-o noi în viaţă, în fiecare dintre noi, bărbat sau femeie, există totdeauna simţământul unei anume singurătăţi. Vreau să cred că o mare parte din libertinajul moral al vremurilor noastre nu se datorează unei imoralităţi intenţionate. Este o izbucnire a sufletului în căutarea cuiva căruia să-i aparţină. în actul de dragoste -atunci când acesta este corect - este ca şi când am părăsi insula singurătăţii noastre şi am comunica cu uscatul populat de lume…

Pe de altă parte, glandele au nevoie de o oarecare relaxare, şi relaţia trupească este un act complex, dar şi biologic, foarte important pentru bărbatul care a optat pentru căsătorie. Dar nu numai atât. Constituie un element tonifiant pentru convingerea de sine, consolare pentru orgoliul lui rănit, stimulent sufletesc atunci când sufletul lui caută un astfel de stimulent.

Elementul surpriză în relaţia de dragoste este, şi acesta, foarte bine primit de cei mai mulţi dintre soţi. într-o seară când vă întoarceţi acasă, sau când se întâmplă să fiţi într-o excursie, sau când sunteţi singuri pe plajă sau vă plimbaţi în pădure, oriunde, sub soare sau sub clar de lună, sau sub cerul înstelat, când vă simţiţi în siguranţă unul lângă celălalt, sunt tot atâtea ocazii pe care soţii le apreciază în mod deosebit şi aşteaptă ca soţiile lor să-şi manifeste dragostea faţă de ei. Acesta este un adevăr fundamaental! La rândul lui, soţul te va iubi din ce în ce mai mult, din tot sufletul lui, dacă, din când în când, îi vei dărui bucuria dragostei atunci când el nu se aşteaptă.

Învaţă să înţelegi starea lui sufletească cât se poate mai bine. Tocmai pentru că cei mai mulţi bărbaţi se gândesc mai des la relaţia trupească decât femeile, iniţiativa ta, foarte bine dozată, va face mult bine legăturii voastre.

2. Întâlnirea trupească de dragoste trebuie să vă aducă bucurie.

Întâlnirea de dragoste dintre soţ şi soţie trebuie să aducă amândorura bucurie, multă şi adevărată. Dacă vrei să simţi bucuria acestei relaţii de dragoste cu soţul tău trebuie să te apropii de el cât mai relaxată şi fără preconcepţii. Este un exerciţiu de libertate. Multe soţii au în mintea lor, sunt convinse chiar, că relaţia trupească este în sine ceva negativ, un lucru păcătos, un rău pe care nu-l pot evita. Acest mod de a privi lucrurile nu este deloc corect, nu este în concordanţă nici cu firea lucrurilor şi nici cu credinţa noastră. El poate face mult rău căsniciilor, şi uneori conduce la destrămarea acestora. De aceea, merită să-ţi amintesc faptul că, în prin¬cipiu, nu este nimic rău în relaţia voastră trupească, atâta timp cât aceasta conduce la sporirea dragostei şi nu face rău niciunuia dintre voi.

Relaţia trupească dintre soţi este ceva pozitiv, este binecuvântată de Dumnezeu pentru a spori dar şi pentru a încununa dragostea dintre soţi.

Nu pot deloc să simt vreo înţelegere pentru soţiile care vin la mine îngrozite de gândul că au săvârşit ceva rău şi anormal, ceva păcătos, referindu-se desigur la relaţia trupească cu soţii lor. Singura explicaţie este aceea că respectivele soţii poartă cu ele anumite imagini, frustrări sau complexe, din copilărie sau din adolescenţă. Trebuie să te convingi de faptul că nu există iniţial nimic rău, anormal sau murdar, în relaţia trupească. Desfrâul şi decăderea morală au cultivat această mentalitate şi au transformat, într-adevăr, un act de dragoste în cel mai josnic, ruşinos şi păcătos lucru. Dar familia binecuvântată de Dumnezeu tocmai acest lucru face, recuperează firescul, curăţenia relaţiei trupeşti, care, departe de a fi numai o relaţie trupească, este calea prin care cei doi soţi se unesc în egală măsură sufleteşte. Este un mare dar această şansă a întâlnirii trupeşti din dragoste. Dacă ne bucură orice dar venit din partea soţului sau soţiei - şi ne bucură pentru că este un semn evident al dragostei - cu cât mai mult trebuie să ne bucure când celălalt ni se dăruieşte pe sine, trup şi suflet?

Sigur că pot interveni manifestări negative, pătimaşe în această relaţie. Ele trebuie abordate cu multă atenţie. Dar nu trebuie să respingi un lucru pentru că el poate fi făcut şi prost, ci să te străduieşti să fie bine făcut.

Încă odată îţi amintesc faptul că există excepţii de la regulă, dar regula în această situaţie este următoarea: în relaţia trupească te dăruieşti, iar darul nu trebuie să fie făcut nici cu zgârcenie, nici cu calcule meschine. Nu urmări folosul tău, ci bucuria celuilalt. Nu poate fi nimic mai frumos decât o întâlnire trupească în care cei doi, soţ şi soţie, se dăruiesc unul altuia cu dragoste şi fără nici o reţinere.

3. Să te îngrijeşti să-ţi păstrezi trupul frumos şi atrăgător aşa cum te-a făcut Creatorul.

Într-o după-amiază eram la una din enoriaşele mele şi stăteam de vorbă. Deodată se ridică şi-mi spune: “Iartă-mă, părinte, dar soţul meu se întoarce peste o jumătate de oră şi întotdeauna îmi rezerv acest timp pentru a mă pregăti să-l întâmpin.”

A spus acest lucru cu cel mai firesc ton din lume. Când şi-a dat seama că era ca şi când mi-a spus să plec, s-a înroşit şi s-a simţit foarte încurcată. îmi plac mult astfel de femei. Am felicitat-o din toată inima şi, trecând pragul, mi-am zis pentru a nu ştiu câta oară “Minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut.” Pe drum, în maşină, întorcându-mă acasă, mă gândeam cât de bună şi frumoasă ar fi lumea aceasta dacă fiecare soţie ar consuma treizeci de minute pe zi pentru a-l întâmpina pe soţul ei. Ar mai trebui să adaug că doamna respectivă are şi cinci copii de vârste diferite. Nu mă întreba cum îşi rânduieşte toate treburile, astfel încât să-i rămână totdeauna o jumătate de oră pentru acest ritual! Nu sunt femeie ca să pot răspunde. Ştiu un lucru, şi anume că soţul ei o iubeşte foarte mult.

Nu sunt puţine femeile care, din momentul căsătoriei, nu mai leapădă capodul. Sau poartă toată ziua şorţul sub pretex că fac treabă în casă. O astfel de vestimentaţie, cu regim permanent, nu are însă nici o justificare.

Petre poate să spună că te iubeşte, oricum ai fi tu îmbrăcată. El poate să spună că nu-l deranjează dacă te îngraşi sau dacă eşti palidă la faţă. Să fii sigură, însă, că nu va uita niciodată ceea ce a simţit atunci când, fiind într-o companie numeroasă, unul dintre colegii lui, neştiind că-i eşti prietenă, l-a întrebat: “auzi, cine-i fata aceasta atât de elegantă?”

Nu eşti deloc urâtă şi nu există nici un motiv să nu doreşti să continui să te îngrijeşti ca soţul tău să se mândrească cu tine. Şi dacă nu ai uitat făgăduinţele de la cununie, aminteşte-ţi că soţul tău a făgăduit să te iubească “la bine şi la rău, la necaz şi la bucurie, în sărăcie sau bogăţie”, dar n-a spus că te-ar iubi la fel şi dacă ai adăuga câteva kilograme în plus.
Desigur, lucrurile se complică odată cu naşterile. Nu uita faptul că, în zilele noastre, comparaţia este o provocare inevitabilă ce bombardează pe soţul tău din toate părţile. Sunt multe tentaţii care exercită asupra lui o puternică presiune, deloc de neglijat. Din câte am înţeles, din ex¬perienţă, modalitatea cea mai bună de a preîntâmpina o astfel de situaţie este aceea de a crea tu premizele ca toate sirenele din realitate, sau din închipuirea soţului tău, să pară o imagine palidă şi spălăcită pe lângă realitatea vie pe care o întruchipezi tu, o fiinţă reală care îşi aşteaptă soţul acasă cu braţele deschise.

Un bărbat normal nu poate fi atras mai mult de o femeie străină decât de soţia sa, dacă ajunge să împartă cu ea, în tăcere sau cu glas tare, cele mai profunde sentimente ale sale, de la cele mai umile până la cele mai înalte.
Dacă urmezi acest sfat, nu va fi nevoie să te îngrijorezi, sau să te superi, când soţul tău va întoarce privirea pentru a vedea o clipă chipul sau silueta atrăgătoare a vreunei femei. Şi n-ar fi rău chiar să discutaţi despre ceea ce îi place sau ceea ce nu-i place în general la celelalte femei.

Faptul că v-aţi căsătorit nu înseamnă că aţi devenit incapabili de a mai privi la ceilalţi oameni şi a vedea lucruri care vă atrag. Nu este exclus, chiar şi în momentele voastre cele mai intime, ca mintea să zboare în altă parte. Este o mare binecuvântare pentru căsnicia aceea în care cei doi soţi pot să-şi împărtăşească gânduri care n-ar trebui, de fapt, să le treacă prin minte.

Îngrijeşte-te, când sunteţi împreună acasă, să porţi ce ai mai frumos şi mai atrăgător, cât îţi permite starea ta materială. Ţi-am vorbit despre preotul bătrân care mă considera ca şi pe copilul său. El nu avea nici un băiat şi-i plăcea să-mi poarte de grijă la orice. îţi mai spun unul dintre sfaturile lui care ne-a folosit mult mamei tale şi mie: “Fiule, spunea, a face economie este o virtute, dar sunt două lucruri la care nu trebuie să te zgârceşti, la mâncare şi atunci când cumperi daruri soţiei tale!”

Este un sfat înţelept de la un om sfânt, cu cincizecijde ani de iubire casnică şi fericire în spatele lui.

Partea femeiască a speciei umane a fost creată de Bunul Dumnezeu cu puteri de atracţie pe care le-au terfelit cei care au îmbrăţişat trivialitatea şi le-au interpretat greşit moraliştii de-a lungul secolelor. Nu crezi că este timpul să înţelegem, în sfârşit, acest adevăr simplu? Cum că femeile au fost create astfel, tocmai pentru că numai aşa îşi pot juca rolul lor ori de câte ori şi oriunde este nevoie.

Din istorie, este evident că civilizaţia care a dispreţuit principiul fidelităţii conjugale a fost dată uitării şi s-a pierdut.

Din cât ştiu eu, cea mai puternică protecţie, împotriva pasului greşit, este ca soţia să cunoască bine minunea feminităţii şi să folosească farmecul său natural cât se poate mai bine pentru soţul său.
Cu cele mai călduroase urări pentru o viaţă plină de
bucurii adevărate, Tata

Your response: