din “Stareţul Nicolae de la Zalit”
Editura PUBLISTAR Bucureşti - 2004
* El vedea clar trecutul, prezentul şi viitorul vieţii fiilor săi, alcătuirea lor interioară. Dar cât de îngăduitor se adresa acelora cu acea ştiinţă despre om, pe care i-o învistierise Domnul, ca unui credincios rob al Său! Cunoscând pe de-a-ntregul pe om, el nu dădea loc nici unei aluzii care putea să rănească sau să atingă pe cineva în orgoliul său. Cu ce formă moale îmbrăca povăţuirile sale! “Tu ia-o mai uşurel!” - cu un astfel de sfat îl întâmpină pe un cunoscut de-al meu care nu reuşise încă să zică nici măcar două cuvinte, şi care îşi însuşise întrucâtva o manieră aspră de adresare faţă de soţia lui.
* Dragostea, pogorământul şi îndelunga răbdare în legătura cu aproapele au fost principalele puncte ale povăţuirilor sale.
Roaba lui Dumnezeu Z. sosi la Părintele cu necazul ei: nora ei fusese necredincioasă bărbatului ei. Părintele Nicolae zărind-o în mulţimea celor veniţi, o invită în casă, se aşeză pe scaun şi după o pauză îi zise: Nu-i despărţi pe ei, că de nu tu vei merge în iad să te munceşti”. Femeia, nemaiputându-se reţine, a plâns, şi pe urmă mult timp păstră în sufletul său lecţia iubirii, dată ei în ostrov. Cu trecerea timpului în familia fiului ei totul se aranja.
* Al doilea dirijor al orchestrei simfonice din Chicago, venind în Petersburg la un turneu de spectacole, ajunse la Stareţ în ostrov şi îi aduse la cunoştinţă temerea sa: în ajunul turneului soţia lui suferise o catastrofă automobilistică, în urma căreia îi muri copilul pe care îl purta în pântece. Această amintire o neliniştea în sufletul ei şi îi aducea gânduri întunecate, cum că în acest fapt trebuie văzut un semn al ne-încuviinţării lui Dumnezeu pentru căsătoria lor. Stareţul îl mângâie pe muzicianul ce venise şi îi spuse că această temere este nefolositoare. În ziua următoare fericitul muzician sună în America, ca să împartă bucuria cu soţia lui. “Eu ştiu totul”, - îi răspunse aceasta de la celălalt capăt al firului. “De unde?” - întrebă dirijorul uluit. “A venit la mine în timpul nopţii, pe când eu dormeam uşor, şi m-a mângâiat cu cuvinte de dragoste şi de îmbărbătare”.
