Din „Îndrumarea vieţii”
De Dr. Fr. W. Forster
Editura Panaghia 2006
IX. PROBLEMA SEXUALĂ
12. Puritatea
Omul care vrea să progreseze sufleteşte trebuie să ştie cât ajutor lăuntric poate avea de la deprinderile exterioare. Nu-i o întâmplare că eroii cei mari şi biruitori în desăvârşirea de sine au atâta greutate pe formele şi obiceiurile exterioare. Pentru ce să nu folosim pentru educaţia de sine marea înrâurire a lucrurilor exterioare asupra vieţii sufleteşti? Pentru ce să nu orânduim fapte exterioare, care să ne servească drept pildă şi model pentru viaţa lăuntrică?
Orice deprindere exterioară este o sugestie care înlesneşte voinţei exerciţiul lăuntric. Aceasta e îndeosebi adevărat pe tărâmul purităţii. După cum necurăţenia exterioară molipseşte şi pe omul lăuntric, tot aşa puritatea exterioară se propagă şi înăuntru, sporeşte în noi râvna după tot ce e pur şi ne face fără milă pentru tot ce ne pătează sufletul.
De aceea, deprinderea hotărâtă şi energică cu curăţenia exterioară este de-o însemnătate deosebită în lupta împotriva senzualităţii. Cultul curăţeniei exterioare, dacă nu izvorăşte din deşertăciune, ci dintr-o năzuinţă serioasă de apărare lăuntrică, îşi are rostul chiar în anii de mare primejdie.
În romanul educativ al lui Bjrnson, „Casa Curt”, se apasă cu tărie asupra acestei metode de educaţie de sine, ca un leac până şi împotriva unei puternice moşteniri patologice. Aici se descrie o mamă care aşteaptă un copil după ce soţul ei cu puţin înainte îşi făcuse seama într-un atac grozav de nebunie. Se teme că violenţa imboldurilor va trece la copil; îşi găseşte însă mângâierea în hotărârea ei de-a chema în ajutor întreaga putere a educaţiei împotriva pornirilor înnăscute. Printre leacurile exterioare ale educaţiei stă în prima linie o curăţenie exterioară fără seamăn, prin care se trezeşte şi se întăreşte în sufletul băiatului un simţământ cu adevărat sfânt pentru puritate.
Unii poate exagerează aceste lucruri exterioare şi prea le pun la inimă. Sunt, totuşi, de mare folos, mai ales dacă le îndeplineşte având conştiinţă de rostul lor lăuntric. Că sunt oameni care în afară sunt foarte curaţi, iar înăuntru sunt şi rămân necuraţi, acestea nu răstoarnă principiul. Totul atârnă de motivul care stă în spatele curăţeniei exterioare. Este o apă a deşertăciunii şi o apă a purificării, o apă moartă şi o apă vie.
