“Tu eşti artis modelator. Îţi pun în mâini fata aceasta fragilă, sensibilă, delicată. Eu vreau ca tu să o iei în mâini cu grijă, cu delicateţe, ca pe un giuvaer.

 Să o ajuţi în dezvoltarea ei. Să-i dezvolţi tot potenţialul ei. Să-i vezi înzestrările şi talentele şi să o stimulezi în împlinirea lor maximă.

Să se împlinească deplin ca femeie, ca soţie, ca mamă, ca persoana în societate, pe toate planurile.

De ce?

Pentru că într-o zi, Eu , Dumnezeu, te voi chema la judecată şi o voi aduce şi pe soţia ta acolo şi o voi pune lângă tine şi-ţi voi zice: Ia să văd ce ai scos din ea? Cum i-ai împlinit potenţialul şi personalitatea?

Eu, Dumnezeu, vreau să văd cât plăteşti. Vreau să văd cât mă pot baza pe tine. Vreau să stabilesc ce poziţie să-ţi dau în Împărăţia Cerurilor.

Pentru aceasta, cel mai bun examen e să văd ce ai reuşit să faci din soţia ta.

Căci dacă tu n-ai fost credincios în sarcina ce ţi-am dat-o ca soţ, cum să-ţi încredinţez ceva de mai mare răspundere?“

din “Viaţa de familie”, Elisabeta si Iosif Ton