CE ESTE PRIETENIA ?

 id0199b.jpg

Din “Iubirea nefericita – tratament si vindecare”
Pascal Ide
Editura Galaxia Gutenberg

VIII. CE ESTE PRIETENIA ?

Vom încerca sa definim prietenia si o vom face descriind sapte etape care sunt necesare si care sunt constitutive din cadrul prieteniei.

1. Relatia cu celalalt

In primul rând, prietenia implica relatia cu celalalt, o deschidere spre celalalt, dorinta naturala a omului de a fi în compania celorlalti. Pustnicii sunt foarte putini, abia 500 în toata Franta. Aristotel spunea ca pentru a putea sa traiesti singur trebuie sa fi ori un animal ori un zeu. In plus, ermitii sunt întotdeauna atasati de o comunitate religioasa si sunt chemati în aceasta comunitatea cel putin o data pe saptamâna. Era un ermit pentru care chemarea lui Dumnezeu era asa de grea încat în fiecare dimineata, ascuns dupa un tufis venea sa vada lumea care lua autobuzul si spunea: « Am vazut oameni, i-am auzit vorbind. » Asta arata cât de mult are nevoie omul de relatia cu ceilalti. Altfel spus a dori singuratatea pentru ea însasi si nu pentru a gasi în ea posibilitatea de a-si « încarca bateriile » este întotdeauna o atitudine reactiva si este semnul unei rani existente din trecut. Omul nu este facut ca sa traiasca singur iar cartea Genezei o spune clar.

Prietenia înseamna « a actiona » si nu « a face ». Prietenia tine de o etica si nu de o tehnica, pentru ca avem de-a face cu o persoana si nu cu un lucru. Si nu exista o tehnica anume pentru a-ti face prieteni. Sunt întrebat adesea : « Parinte, cum sa fac ? » Nu exista o reteta anume, fiecare poate sa inventeze tipul de relatie pe care este chemat sa o traiasca.

2. O relatie gratuita

     Prietenia implica o relatie gratuita. Prietenia este singura relatie pe care o alegem în viata, toate celelalta relatii ne sunt impuse. Putem sa-i iubim pe parintii sau pe fratii nostrii, însa cu toate acestea nu noi i-am ales si câteodata am dori sa fie diferiti ca sa nu mai vorbim despre vecini sau despre colegi. Ceea ce caracterizeaza deci prietenia este mai întai faptul ca este gratuita prin aceasta alegere; nimic nu ne obliga sa alegem pe unul sau pe altul ca prieten. Iar aceasta implica faptul ca prietenia este un lucru care se decide. Aproape nimeni nu se plânge ca nu are parinti, pentru ca cei mai multi au; însa destui se plâng ca nu au prieteni; ceea ce este anormal. Nu putem sa ne plângem ca nu avem prieteni, pentru ca prietenii sunt cei pe care îi alegem. Si daca i-am ales, consecinta este sa mergem spre ei. Multi spun : « Parinte eu îmi manifest prietenia, dar lui nu-i place de mine. » Insa ceea ce este capital este ca noi sa facem primul pas. Daca vreti sa aveti prieteni, trebuie sa aveti si intiativa de a face primul pas si cred ca exista mereu posibilitatea de a face un pas.

Câteodata avem o maniera nu tocmai corecta de a trai prietenia. Daca suntem prieteni nu înseamna ca trebuie sa întarziem de fiecare data sau ca nu trebuie niciodata sa spunem « multumesc ».Unui prieten nu putem mereu sa-i scriem felicitarile cu întârziere sau sa fim mereu nebarbieriti sau sa ne aranjam pentru toata lumea mai putin pentru prietenii nostri etc. Un cadou merita întotdeauna sa fie ambalat. Sunt uimit dar de obicei, numai femeile fac ambalaje. Pentru ca este o gratuitate în a ambala. Ambalajul nu foloseste la nimic, dar  este frumos; este cu adevarat simbolul gratuitatii în societatea noastra. Ati vazut vreun barbat care sa-si piarda timpul luand o hartie pentru a împacheta un cadou ? Niciodata !
Prietenia nu este împotriva dreptatii pentru ca tocmai prietenul este cel care va face dreptate. Când spunem: « este prietenul meu, deci nu are cum sa fie obiectiv » gresim. Tocmai pentru ca este prietenul nostru si ne cunoaste va fi obiectiv. « Iubirea este un zeu cu ochii legati », însa prietenia este mult mai clarvazatoare. Prietenul adevarat stie, de exemplu ca nu ati fi în stare sa faceti asa ceva, pentru ca va cunoaste, va « simte » si va face dreptate în fata acuzatiilor celor care nu va cunosc.

3. Bunavointa

        Prietenia se caracterizeaza prin bunavointa. Prietenia este gratuita pentru ca ne putem alege prietenii si este una din putinele ocazii de acest gen. În general, nu putem decât sa consimtim la celalalte relatii pe care le avem. In al doilea rând prietenia este gratuita pentru ca tinde spre binele celuilalt; este ceea ce spunea Shakespeare: « Prietenia este constanta în toate cu exceptia intereselor si a îndragostirilor. » Ceea ce se exprima în prietenie este bunavointa sau « a dori binele », a veghea la binele celuilalt.

Inseamna ca daca cautam binele celuilalt negam binele nostru propriu ? Gratuitatea prieteniei este un sacrificiu de sine ? As vrea doar sa subliniez un fapt. Bucuria pentru noi a devenit un fel de narcisism; pentru noi bucuria înseamna cautarea de sine si am pierdut adevaratul sens al bucuriei. In plus, atunci cand vedem bucurie suspectam mereu ceva necurat, iar bucuria a devenit sinonima cu placerea sexuala. Avem impresia ca un act are importanta numai daca aduce placere. Ce este bucuria, de fapt ?

De exemplu, ascult o arie de Mozart. Urechea asculta un sunet, iar placerea nu face parte din acest act. Ca sa ascult un sunet este de ajuns ca urechea mea sa fie adaptata pentru a receptiona aceasta frecventa. Ca sa manânc o înghetata este de ajuns ca sa am o gura si un aparat digestiv. Bucuria nu face parte din actiune, ea nu se afla în actul în propriuzis, ci este o încoronare a actului. De fapt bucuria este data, pe deasupra. Am putea sa mâncam foarte bine si fara sa ne bucuram, papilele gustative nu sunt indispensabile nutritiei. Cei care sufera de boli care îi împiedica sa perceapa gustul nu vor scadea în greutate, decat daca manânca mai putin. Ceea ce înseamna ca bucuria nu este necesara desavarsirii actiunii, ea este data pe deasupra ca un dar. Trebuie sa ne fie clar ca atunci când o actiune este dusa la bun sfarsit apare întotdeauna bucuria. Si exista bucuria de a asculta, de a vedea, de a manca, de a întelege si de a iubi.

Daca bucuria apare atunci când o actiune este desavârsita, atunci cand vointa mea îl iubeste pe celalalt va aparea în mod firesc si bucuria. Prietenia este o actiune si creste prin actiuni concrete. Ceea ce ma bucura nu este faptul de a avea prieteni, ci de a-i vedea si de a-i întalni.  « Prietenia nu trebuie cautata, visata sau dorita, ea trebuie exersata. »


4. Prietenul nu judeca

      O alta caracteristica esentiala este faptul ca prietenul nu judeca. Un prieten nu va judeca niciodata. Un prieten adevarat poate sa asculte orice fara a ne « eticheta », el asculta cu bunavointa. Cineva spunea: « Un prieten care sa asculte fara sa judece este cu adevarat lucrul cel mai rar de pe pamant. ». In plus, un prieten nu va va spune: « ti-am spus eu » atunci când ati facut o greseala stupida. În acest fel veti putea mereu sa mergeti spre el chiar atunci când faceti o greseala oricât de mare ar fi. În prietenie, iubirea unui prieten este neconditionata. Cu toate acestea tocmai pentru ca nu va judeca îsi va putea permite sa va corecteze si sa va spuna adevarul. Prietenia este întalnirea perfectei tolerante si a absolutei exigente.

Hermann Hesse într-o carte a sa, vorbind despre doi prieteni arata cum prietenul este acesla care nu ezita sa ne deranjeze pentru a ne arata alte posibilitati : « El îl deranja pe Narcis; el nu numai ca-l îmbogatise, dar prin el devenise mai sarac; mai sarac si mai slab. Lumea în care traia si pe care o simtea a sa, viata sa monahala, ministerul sau, stiinta sa, frumoasa arhitectura a gandirii lui au fost deseori bulversate si puse sub semnul întrebarii. A fost omul însa cu adevarat creat pentru a duce o viata reglata în care clopotul si rugaciunea sa ritmeze orele si ocupatiile ?  ».


5. Simplitatea relatiei

Prietenia este caracterizata de o simplitate a relatiei. Este vorba de gratuitatea prieteniei în sensul timpului pierdut sau mai de graba daruit. În cartea ei, Kellen scria: « Aceste dupa-amieze în care nu facem nimic dar care reprezinta totul. ». «  Daca vorbesc de prietenie nu pot sa vorbesc decat de siesta, de non actiune, de liniste, de ore care se prelungesc în noapte, de mic dejunuri lungi; dar fara îndoiala prietenia este prezenta în spatele tuturor gesturilor. »

In statistici se vede ca francezii rezerva prietenia pentru timpul vacantelor. Este pacat ca prietenia nu-si gaseste spatiu în timpul serviciului.


6. În prietenie este liniste

         Linistea este un alt element al iubirii în prietenie. Ne place sa ne întalnim nu numai în cuvinte, dar si dincolo de ele. Linistea « jenanta » nu este o caracteristica a prieteniei. Cineva spunea: « Taceam. Fericiti doi prieteni care se iubesc asa de mult, care vor sa se placa asa de mult, care se cunosc asa de mult, care se înteleg asa de mult, care sunt de nedespartit, care gândesc si simt la fel, care gusta placerea de a tacea împreuna, de a tacea unul lânga altul, de a merge împreuna, de a merge în liniste pe strazi linistite. Fericiti doi prieteni care se iubesc îndeajuns pentru a stii sa taca împreuna. »

7. Prietenia respecta diferentele

În prietenie exista respectul diferentelor : « Doi prieteni sunt asemanatori la culoare, dar diferiti ca si consistenta. ». In plus, cred ca prietenia nu exculde pudoarea, ci o implica. Totala transparenta este o iluzie. Imi amintesc de o tânara care îsi întreba sotul:

– Cand ne-am întalnit, în primele saptamâni, tu continuai sa iesi cu Caroline ?
– Cum adica, de ce ma întrebi asta ?
–  Nu, dar chiar vreau sa stiu ! Eu sunt transparenta, eu pot sa-ti spun ca nu ieseam cu nimeni.
– Ce mai conteaza, tu esti femeia vietii mele, punct.
Ea a insistat si atunci el i-a raspuns:
– Daca vrei neaparat sa stii, o sa-ti spun : da.

- Multumesc.  Si dupa « multumesc » a intrat într-o mica depresie. Si tot ea spunea: « Presupusa mea transparenta credeam ca era un adevarat respect fata de celalalt, credeam ca era pentru cuplul nostru o daruire reciproca totala dar de fapt era o maniera de a evita încrederea în celalalt. »

O alta caracteristica a prieteniei este ca în aceasta relatie ca si în iubire nu putem sti niciodata daca celalalt ne iubeste cu adevarat. Putem sa suspectam orice gest si chiar cuvantul cel mai sincer poate fi distrus. Ceea ce înseamna ca în iubire sau în prietenie nu putem decat sa avem încredere în celalalt. Iubirea nu putem sa o demonstram, putem doar sa o traim. Si care era problema acestei tinere cu transparenta ? Ca nu reusea sa aiba destula umilinta pentru a avea încredere, dar avea nevoie sa stie cu siguranta. Si acesta este fondul geloziei : vreau sa fiu absolut sigur ca ma iubesti, de aceea îti vei petrece timpul cu mine…

8. Pudoare

Prietenia este caracterizata de o oarecare pudoare : prietenul arunca valul pudorii asupra celui pe care-l iubeste si pe care-l respecta, dorind ca iubirea lui sa o ia mereu înaintea cunoasterii. Prietenia pastreaza misterul; o persoana casatorita de peste 20 de ani îmi spunea: « Sotia mea e înca un mister pentru mine. » Un mister nu e însa un secret ( în sens negativ), ci înseamna ca exista mereu ceva în plus de descoperit. Când începem sa-i spunem celuilalt: « Stiu ce vrei sa-mi spui », prietenia este deja într-un stadiu critic.

Pudoarea este deasemenea si o atitudine delicata a inimii, nedorind sa-l raneasca pe celalalt. Sunt împotriva ultimei fraze din « Love Story » care spune: « A iubi înseamna a nu avea nevoie sa ne scuzam. » Contrariul este adevarat caci cu cât iubim mai mult pe cineva cu atât inima noastra devine mai delicata si cu atat mai mult începem sa ne cerem iertare. Acesta este un semn valoros de prietenie caci asa ne dam seama de multele rani pe care i le facem celuilalt.

9. Pacea interioara

Un alt semn al prieteniei este pacea interioara, cea care transfigureaza persoana si o iradiaza în jur spre deosebire de suferinta atroce care se naste din variabilitatea sentimentelor ce caracterizeaza iubirea sentimentala. Un sociolog italian spunea: « Prima impresie sugerata de cuvantul « prietenie » este un sentiment de serenitate, de transparenta, împreuna cu încrederea si apropierea. »

10. Prietenia respecta intimitatea

Un ultim semn al prieteniei este intimitatea. Prietenul este cel care stie sa pastreze un secret.  Atunci când iubim, totul ne îndreapta spre cel pe care-l iubim.  Atunci când încep sa ma preocup de o actiune numai pentru placerea pe care mi-o aduce, totul se distruge si cad precum Narcis în propria-mi imagine. Este important sa întelegem lucrul acesta : mai devreme sau mai târziu pierd finalitatea gestului si ma distrug pe mine însumi. Cu cât caut mai putin bucuria cu atat mai mult o voi primi. Ce caut deci în prietenie ? Daca voi cauta binele prietenului meu, daca el va fi centrul prieteniei mele n-are cum sa nu apara bucuria. Nu neaparat în fiecare zi, pentru ca, exista si momente mai dificile.

Putem însa sa-l cautam pe prietenul nostru doar pentru bucuria pe care o întalnim în prezenta lui, iubind iubirea. Si atunci când începem sa iubim iubirea suntem pe cale de a ne pierde prietenul. Când masor iubirea mea calculând bucuria pe care o câstig din iubire aceasta bucurie se va stinge.

Sf. Fecioara Maria în Luca 1,39: « se duse în graba în tinutul muntos, într-un oras al lui Iuda. », pentru a o vizita pe Elisabeta. Vedem în aceasta scena cum caritatea Mariei « alearga », pentru ca ea vine cu entuziasm si vedem în aceasta un semn al maretiei si bucuriei ei.


11. Prietenia este daruirea de sine

Daruirea de sine este un element constitutiv al relatiei de prietenie iar aceasta daruire de sine este fara restrictii. A cauta binele celuilalt înseamna a te darui celuilalt pentru binele lui. Si cateodata facem o oarecare dialectica între egoism si altruism : ori ma iubesc pe mine, ori îl iubesc pe celalalt. Trebuie sa alegem una sau alta dintre aceste iubiri ?  Aceasta dihotomie nu este decât aparenta caci iubirea de sine este indisolubil legata de iubirea aproapelui. Un copil spunea: « Un egoist este cineva care nu se gândeste la mine. » Dar de fapt egoistul nu-l iubeste nici pe celalalt si nici nu se iubeste pe sine.

Voi spune ca nu exista iubire pentru celalalt daca nu exista stima de sine.
Pe plan psihologic stima de sine este « soclul tuturor virtutilor ». Pe plan moral nu exista diferenta între cele doua. De ce ? Pentru ca omul nu se regaseste decat deschizandu-se si daruindu-se celuilalt. Inseamna ca omul se împlineste  daruindu-se celuilalt.

Când spunem « Am daruit destul celuilalt, acum o sa-mi iau un timp pentru mine » nu am înteles nimic. Cât timp ramânem cu ideea: « Ii dau celuilalt un pic de timp ca sa-i fac placere, îmi ofer mie niste timp ca sa-mi fac placere » nu am înteles nimic din logica iubirii. E adevarat ca avem nevoie de timp pentru noi pentru a ne destinde, pentru a ne odihni, dar nu pentru a ne împlini. Timpul pe care ni-l luam pentru noi este pentru a ne încarca bateriile. Cand întelegem ca ne împlinim prin daruirea de sine suntem fericiti  daruindu-ne.

Când iubim iubirea si atunci când comparam iubirea noastra cu a celuilalt transformam trairea noastra într-o actiune narcisista. Poate a-ti avut deja experienta aceasta: iubiti si sunteti iubiti, însa persoana care va iubeste va iubeste mai putin. Când va dati seama de acest lucru începeti sa o iubiti mai putin. Acesta este un semn ca iubirea voastra nu este o iubire de bunavointa si de daruire. Daca masuram si comparam iubirea în acest fel înseamna ca, de fapt, nu-l iubim pe celalalt, ci iubim iubirea pe care el ne-o daruieste.
Este adevarat ca ne bizuim pe iubirea celuilalt, dar trebuie sa-l iubim pe el si nu iubirea pe care ne-o ofera. A-l iubi pe celalalt pentru ca ma iubeste este o iubire si o prietenie înca imperfecta. A-l iubi pe celalalt pentru ca ma iubeste înseamna, de fapt, a iubi iubirea celuilalt. Iubirea adevarata înseamna a-l iubi pe celalalt indiferent daca ma iubeste întotdeauna si indiferent de intensitatea iubirii lui. Am nevoie sa stiu ca ma iubeste, dar îl iubesc indiferent de marimea actuala a iubirii lui pentru ca iubesc persoana lui.

12. Prietenia implica reciprocitate

Nu exista prietenie fara reciprocitate. Un profesor de morala spunea ca multe persoane îi faceau confidente si afirmau despre el ca ar fi un bun prieten al lor, dar el preciza :  nu este asa, pentru ca eu nu le fac confidente. Daca nu exista reciprocitate nu exista prietenie. Prietenia implica bilateralitatea sau reciprocitatea. Pentru ca prietenia sa existe trebuie sa existe acesta simetrie. Ce înseamna asta ? Inseamna ca marea calitate a prieteniei este comuniunea. Si daruirea nu are sens decât daca exista comuniune, daca darul este primit.
Când afirmam ca suntem facuti pentru a ne darui nu excludem faptul ca atunci când o iubire nu este împartasita ea devine sursa de suferinta. Este adevarat ca atunci când ne manifestam prietenia fata de o persoana care nu raspunde sentimentelor noastre ne întristam. De ce ? Pentru ca apare ceva nedesavârsit. Dar acest fapt nu determina în noi amaraciunea sau depresia. Aceasta ar aparea daca am vrea sa-l posedam pe celalalt. A se darui celuilalt, spunând : « ceea ce daruiesc este gratuit deci nu am ce sa cer în schimb » nu poate decât sa provoace tristete. Daca însa cerem reciprocitatea cu orice pret atunci se va naste în noi ranchiuna. Iar aceste sentimente sunt foarte diferite unul de celalalt.


13. Prietenia înseamna comuniune

Prietenia implica comuniune si împartasire, un bun comun. A fi prieten nu înseamna a spune « eu » copiii mei, ideile mele si nu înseamna nici a spune doar « tu » : copiii tai, masina ta, afacerea ta, etc. Se poate spune ca în timpul pregatirii pentru casatorie exista cu adevarat o ruptura când cei doi trec de la eu si tu la noi. Prietenia sa caracterizeaza prin acest noi, asa cum spune Ioan Paul al II-lea în « Iubire si responsabilitate ». Reciprocitatea ne obliga sa consideram iubirea dintre barbat si femeie mai putin ca fiind o iubire a unuia fata de celalalt si mai mult ca o realitate ce exista între ei. Iubirea nu este a barbatului sau a femeii, pentru ca în aceasta situatie ar fi vorba despre doua iubiri. Ea este unica, este cea care îi leaga.

Christian Bobin spunea :  « voi logodnicii aveti o problema, nu reusiti sa vedeti cuplul, nu vedeti doi, ci unu plus unu ». Prietenia presupune deci acest bun comun. Sa dam un exemplu : când luam metroul la ora sase seara, când toata lumea pleaca de la servici si este aglomerat, oamenii vor sa iasa din metrou si este aproape imposibil de iesit. Toata lumea vrea sa ajunga cât mai repede acasa si se înghesuie, dar daca cu totii ar iesi în mod ordonat ar iesi mai repede. Insa ne gândim mai întai la binele personal, iar binele comun este întotdeauna pe locul al doilea.

Binele comun este cel mai benefic pentru toti. Când ascult muzica la maximum deranjez pe toata lumea, îmi face placere numai mie. Ori linistea este un bine comun care este benefic pentru toata lumea. Binele comun nu se opune binelui propriu, ci binelui la singular. Pentru a explica lucrurile mai clar : când într-o relatie de prietenie exista un câstigator si un învins înseamna ca ne aflam, de fapt, în fata a doi învinsi. Atitudinea cea mai buna este de a ne întreba:  ce este cel mai bine pentru celalalt ? Daca încercam sa spunem : « asta cred ca este cel mai bine pentru tine »,iar celalalt ar raspunde : « eu cred ca asta ar fi cel mai potivit » atunci putem discuta si lua decizia cea mai buna.

Intr-o prietenie este important sa spunem si noi care credem ca este solutia cea mai buna. Daca, de exemplu ne întrebam reciproc ce sa facem într-o seara si unul spune: nu stiu, zi tu, iar celalalt cauta binele celuilalt fara sa stie ce îsi doreste de fapt acesta, vom ajunge sa petrecem o seara dezagreabila pentru amandoi. Este important deci sa spunem lucrurilor pe nume. Este simplu, în fond : este bine sa spunem ce ne-ar face placere, sa ascultam ce i-ar face placere celuilalt si apoi împreuna sa cautam solutia cea mai buna, stiind ca întotdeauna vom face un compromis.

14. Prietenia însemana adaptare la celalalt

Prietenia, înseamna si adaptare la celalalt, pentru ca suntem diferiti. Dar prietenia presupune si un mimimum de egalitate, de simetrie între persoane. Daca privim lucrurile din acest punct de vedere este adevarat ca parintii nostri nu ne pot fi prieteni. Cineva spunea: este mai simplu sa fi prieten decât tata. Un tata nu este un prieten pentru ca exista o asimetrie. Nu o sa-i dam înapoi tatalui nostru ceea ce ne-a oferit, iar prietenia implica o reciprocitate.  Intr-o prietenie nu vom fi întotdeauna noi cei care asculta si consoleaza, ci va trebui sa avem umilinta de a împartasi dificultatile, vulnerabilitatile, pentru ca toti avem probleme si fragilitati.

Exista relatii în care nu exista reciprocitatea despre care vorbeam, inclusiv în acompaniamentul sau directiunea spirituala. În acest sens pot aparea ambiguitati. Imi amitesc de o persoana pe care o apreciam si pe care o acompaniam si-mi spuneam: în timp ar putea sa devina o prietenie. Într-o zi persoana m-a întrebat: « ma acompaniati, parinte, sau aceasta este o relatie de prietenie ? »

Pentru mine o relatie de acompaniament sau directiune spirituala nu este neaparat o relatie de prietenie, nu implica reciprocitatea, simbolurile nu sunt aceleasi. Simbolistica fraterna nu este identica cu cea paterna. Si am înteles ca în relatia de paternitate spirituala nu exista reciprocitate sau ea poate sa apara numai daca exista o dorinta exprimata clar.
In fine, prietenia presupune viata împreuna. Montaigne spunea: este nevoie de atatea întalniri pentru ca o prietenie sa se nasca.  Prietenia se hraneste din acest convivium. În concluzie putem afirma în loc de definitie a prieteniei ca aceasta este o iubire binevoitoare si reciproca.

About these ads
This entry was posted in Prietenie. Bookmark the permalink.

8 Responses to CE ESTE PRIETENIA ?

  1. Monica says:

    “Prietenia implica reciprocitate”…Asadar, atunci cand prietenia se daruieste doar din partea unei persoane, nu exista prietenie? Iar cealalta persoana spune mereu: eu nu am prieteni, sunt singur, ma simt singur! Si tu actionezi cum poti pentru a-l ajuta in ceea ce-si propune sa realizeze. Si odata realizate acele lucruri, nu primesti nici maca un multumesc? Atunci prietenia nici macar n-a existat? A fost doar FUM, a fost NIMIC?

  2. Nicoleta says:

    daca o persoana te iubeste si dupa un anumit timp nu te mai iubeste..se poate intampla asa ceva..si de ce??si de ce lasa dumnezeu sa se intample asa ceva….de ce nu uita amandoi odata iubirea care io legat, daca ar fi din voii lui Dumnezeu?poti sa spui ca “daca vrea Dumnezeu tot o sa fiti impreuna”?iubirea poate sa vina si sa treaca si cum poate sa revina in sufletul unei persoane….de unde vine acest sentiment “iubire”?de la Dumnezeu sau??

  3. mihai says:

    intai alegel pe DUMNEZEU in viatza ta ca prieten..apoi in jurul acestui nucleu fa-ti prieteni..daca il ai pe DUMNEZEU PREZENT in tine si cu tine..mereu..ai castigat cel mai bun prieten..si invetzi si tu la randul tau sa devii un prieten..pt altu..adevarat….biblia..mai sp..ca blestemat e omul.. care se increde in om…deci..prietenii..te pot..insela..precum si u potzi sa-ti inseli prietenii si sa-i tradezi intr-un moment de neveghere…pt ca totzi suntem oameni..dar dumnezeu..prin pers domnului ISUS.. ne este cel mai bun prieten..cel care nu ne inseala..niciodata..apoi..iubirea nu e numai unsentiment..dragostea e o decizie…inbracata in sentiment..daca sentimentul dispare..tre sa ramana decizia..asta e dragostea adevarata..1 corintieni cap..13 versetele de la 4 la 8..prima parte..noul testament..biblia….atunci cand e vb de un cuplu..si celalalt..renuntza..aia nu e iubirea adevarata..ci a fost doar o pofta o atractzie fizik..care dupa ce e satisfacuta..dispare…..dumnezeu te lasa sa alegi….deci..n poate fi invinuit..de nimic..daca un baiat cu o fata sunt deacord ca se plac..si vor sa aiba o relatzie finalizata cu casatorie..atunci conditiile sunt indeplinite..si e si el deacord..deci..singurii vinovatzi sunt oamenii.care incalac cuvantul dat intr-o prietenie….unsfat ..fa-l pe isus prietenul tau..el nu te v-a trada niciodata..si el ce iti prommite…nu te inseala…nici decum…citeste biblia..noul testament…si cunoaste-l/pe acest prieten minunat,,care e mereu langa tine…kiar si atunci cand tu ii gresesti..si-l superi..el te iarta..si te invatza cum poti sa intretii aceasta relatie de prietenie..pt ca dej te iubeste..pe TINE care citesti acum aceste cuvinte si vrea sa il cunosti…nu-l refuza…

  4. nea gigi says:

    asa este!!!!!!!!!!!!

  5. Ramona says:

    Prietenia “este o iubire binevoitoare si reciproca”.
    Asa de frumos si de delicat spus!
    De multe ori ii numim prieteni pe cei care nu ne sunt cu adevarat prieteni. Atat de rari sunt prietenii adevarati!

    Dar si atunci cand ii gasim, sa-i multumim lui Dumnezu ca ni i-a scos in cale!

    Imi dati voie sa preiau matrialul?

  6. admin says:

    desigur :)

  7. Ramona says:

    Multumesc mult.

  8. Ami says:

    Minunata scriere!! Va iubesc pentru ca ne dati accesul la asemenea texte ce hranesc in mod direct sufletul:)

    Un micut punct de vedere – eu intelesesem un pic altfel fraza din Love Story (A iubi înseamna a nu avea nevoie sa ne scuzam) – ma gandeam ca atunci cand iubesti, trebuie sa fii atat de exigent cu tine – in sensul bun al cuvantului! – incat sa incerci sa nu-l superi cu nimic pe celalalt. Nu pentru a nu-tzi cere scuze(din mandrie), ci pentru ca tii atat de mult la celalalt incat sa tai din tine orice pornire de a-l deranja, de a-l rani, pentru ca orice minuscula durere pe care ai putea sa i-o provoci te-ar durea infinit ..:) desi cred k oricum ar fi, gresesti in fata celuilalt, si trebuie sa-ti ceri iertare! (si nu scuze, scuzele fiind un lucru mai oficial shi, de obicei, nereflectand o durere de suflet si parere de rau):)
    Doamne-ajuta! Multumim inca o data.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s