PĂRINŢII TRUPEŞTI (iubirea datorată şi arătată părinţilor trupeşti)

„Spune Domnul la Luca: Dacă cineva vine la Mine şi nu urăşte pe tatăl său pe mama sa şi pe femeia sa şi pe copiii săi şi pe fraţii săi, ba încă şi sufletul său, nu poate fi ucenic al  Meu (Luca 14, 26). Nu ne porunceşte să-i urâm fără pricină - asta ar fi o mare nelegiuire! - ci: Când tatăl tău, mama ta, femeia ta, copiii tăi, spune Domnul, vor să-i iubeşti mai mult decât pe Mine, atunci, tocmai pentru aceasta, urăşte-i; că o dragoste ca aceasta pierde şi pe cel iubit şi pe cel ce iubeşte.

Hristos a spus acestea ca să-i facă mai curajoşi şi pe copii, dar mai blânzi şi pe părinţii care ar avea de gând să împiedice pe copii să îmbrăţişeze credinţa. Când părinţii vor vedea că Hristos are atâta putere şi tărie încât să-i despartă pe copii de ei, părinţii vor ceda, pentru că văd că încearcă lucruri imposibile. De aceea Hristos îi lasă pe părinţi şi se adresează copiilor, învăţându-i pe părinţi să nu încerce nimic, pentru că sunt zadarnice încercările lor”. (Omilii la Matei, omilia XXXV)

„… să-i preferăm în locul oricăror persoane, fiindcă ei ne-au dat viaţă, ei ne-au înălţat şi ei au suferit pentru noi multe greutăţi şi osteneli.” (Comentar la Evanghelia de la Ioan, omilia LXXXV)

Your response: