Din „Căsătoria , cale spre sfinţenie”
Ed. Sophia 2001

17 Ianuarie şi 14 Septembrie
Constantinopol, sec. IV

    Unul dintre cei mai mari împǎraţi romano-bizantini, Teodosie, a fost un puternic creştin ortodox din Spania, care a ajuns la tron în 379. Unul dintre primele sale acte oficiale a fost sprijinul ferm acordat episcopilor ortodocşi pentru chemarea Sfântul Grigorie Teologul din micul sǎu scaun episcopal din Nazianz, centrul Asiei Mici, spre a veni în capitalǎ sǎ propovǎduiascǎ Credinţa de la Niceea. Vestitele Cinci Cuvântǎri teologice rostite acolo au ajutat la întoarcerea oraşului de la erezia arianǎ la creştinismul ortodox.

În 381, împǎratul Teodosie a convocat al doilea Sinod Ecumenic, ţinut în capitalǎ. Sinodul a desǎvârşit Crezul de la Niceea, aşa cum îl cunoaştem azi, şi a osândit rǎtǎcirile lui Arie, Apolinarie şi Macedonie.

Printr-un şir de legiuiri de la începutul anului 390, Teodosie a fǎcut de fapt din creştinism singura religie legalǎ a Imperiului. Jertfele idoleşti au fost oprite şi multe capişti pǎgâne au fost închise.

    Prin domnia sa, el a cǎutat binele Bisericii şi a încercat sǎ domneascǎ pe temeiuri creştine. Se spune cǎ el citea zilnic dintr-o Evanghelie copiatǎ de mâna lui.

Este îndeobşte socotit a fi fost unul dintre cei mai puternici şi mai lucrǎtori împǎraţi bizantini. Se spune despre el cǎ a realizat „revenirea la normal a stǎrii de dupǎ dezastrul nǎvǎlirilor gotice”.

În ultimul lui cuvânt cǎtre cei doi fii, Honorie şi Arcadie, pe care i-a pregǎtit cu grijǎ spre a-i urma la tron, le spunea cǎ trebuie sǎ aibă cinstire desǎvârşitǎ pentru clerici, astfel ca pacea sǎ dǎinuiascǎ în imperiu.

Soţia lui Teodosie, Sfânta Placilla, a fost o creştinǎ plinǎ de osârdie, care a dat o mulţime de sfaturi înţelepte soţului ei. Un oarecare istoric a spus cǎ: „Aceastǎ minunatǎ şi sfântǎ femeie, o sfântǎ a Bisericii Rǎsǎritene, îndreptǎţeşte cu totul orice laudǎ i s-ar aduce. Chiar dacǎ convertirea la creştinism a soţului ei Teodosie nu s-a datorat exemplului şi înrâuririi sale, el i-a datorat negreşit aderenţa la adevǎrata credinţǎ”. Soţie iubitǎ, mamǎ înţeleaptǎ şi împǎrǎteasǎ smeritǎ, ea a miluit şi a cercetat necontenit pe sǎraci, bolnavi şi neputincioşi. Sfântul Grigorie al Nyssei a lǎudat-o cu deosebire în cuvântarea de la îngroparea ei, numind-o “cârmǎ a dreptǎţii; icoanǎ a milosteniei – cu adevǎrat întâiul ei chip; chip al dragostei de soţie pentru soţul ei; prinos curat al înţelepciunii; smerenie primitoare; blândeţe nedispreţuitoare; înaltǎ smerenie a înţelepciunii… râvnitoare a credinţei; stâlp al Bisericii; podoaba altarului; bogǎţia sǎracului”.

Sfântul Teodosie este pomenit de Bisericǎ la 17 ianuarie, iar Sfânta Placilla la 14 septembrie.