Din „Căsătoria , cale spre sfinţenie”
Ed. Sophia 2001

13 Septembrie
Georgia, sec. XVII

Ketevana era fiica unor pǎrinţi credincioşi, care au crescut – o cum se cuvine în credinţa creştineascǎ. Se spune într-o relatare cǎ „anii tinereţii ei erau împodobiţi cu curǎţie, smerenie, chibzuinţǎ şi milostenie”. Ajungând la vârsta potrivitǎ, a fost mǎritatǎ cu David, regele din Kahete (estul Georgiei) şi a avut un fiu, pe care l-au numit Teimuraz. Regele David a domnit doar şase luni, apoi a murit, lǎsând domnia tinerei sale soţii.

Erau vremuri foarte frǎmântate pentru Georgia, care suferea de câteva veacuri din pricina nǎvǎlirilor strǎine: cea a mongolilor, în 1230, cea a lui Tamerlan în 1390, fiind apoi ameninţatǎ de turcii otomani şi de persani. În vremea domniei  sale, în acele vremuri grele, regina Ketevana a reuşit sǎ facǎ mult bine, punând rânduialǎ în Bisericǎ şi în societate, clǎdind biserici şi spitale şi dând milostenie din belşug sǎracilor, vǎduvelor şi orfanilor. Crescând fiul ei, ea i-a cedat tronul şi s-a retras din viaţa publicǎ trǎind în linişte.

În timpul domniei fiului ei Teimuraz, şahul Persiei, Abbas cel Mare, a hotǎrât sǎ încerce  sǎ supunǎ partea de rǎsǎrit a Georgiei. Şahul a fost ajutat de unul din importanţii generali georgieni, reuşind astfel sǎ aducǎ mari stricǎciuni ţǎrii (între care şi uciderea a şaizeci de mii de oameni). Unul dintre dregǎtorii georgieni a fost ademenit de şah în tabǎra sa cu fǎgǎduinţa de a negocia pacea însǎ apoi şahul l-a ucis pe dregǎtorul georgian. Însǎ regele Teimuraz, fiul Ketevanei, nu s-a dat bǎtut, rezistând şahului prin lupte de hǎrţuire. Drept rǎzbunare, şahul i-a castrat pe cei doi bǎieţi ai lui Teimuraz, pe care îi luase prizonieri.

Şahul a prins-o şi pe regina Ketevana, ţinând-o prizonierǎ vreme de zece ani. El i-a propus fie sǎ treacǎ la Islam şi sǎ intre în haremul lui cu multǎ bogǎţie, fie sǎ fie supusǎ la cazne cumplite pânǎ la moarte. Dupǎ cum povesteşte un martor ocular, regina a rǎspuns cǎ nimic de pe pǎmânt nu ar face-o sǎ se lepede de credinţa Mântuitorului ei, Domnul nostru Iisus Hristos, nici de castitate, pe care o preţuia mai mult decât toate comorile din lume. Dregǎtorii au rugat-o din nou sǎ nu se dea caznelor şi sǎ se milostiveascǎ de trupul ei cel gingaş; însǎ nimic nu i-a putut clinti hotǎrârea. Vǎzând aceasta , dregǎtorii, dupǎ ce în zadar s-au silit s-o înduplece, i-au spus sǎ se pregǎteascǎ sǎ îndure caznele.

Ea a cerut îngǎduinţa sǎ-şi spunǎ rugǎciunile. Dându-i-se voie, a intrat în bisericǎ, a îngenuncheat şi s-a rugat Domnului Dumnezeu sǎ îi dea Harul Sǎu, sǎ-i dea puterea sǎ îndure toate caznele pentru sfânta credinţǎ.

Apoi Viaţa ei ne spune urmǎtoarele: „Dupǎ ce s-a dat în grija lui Dumnezeu, a ieşit şi a spus temnicerilor cǎ pot sǎ facǎ ceea ce a poruncit regele. Dregǎtorii au rugat-o din nou sǎ aibǎ milǎ de ea însǎşi, o biatǎ femeie, şi sǎ nu se osândeascǎ singurǎ la o moarte aşa cruntǎ. Regina a rǎspuns sǎ nu se mai osteneascǎ sǎ o înduplece, cǎci este timp pierdut.”

Viteaza reginǎ a fost apoi chinuitǎ în chip crunt, primind moarte muceniceascǎ din mâinile acestor persani, în 1624.

Moaştele ei au fost aşezate de fiul ei, Teimuraz, sub tronul din biserica din Alaverdsk, Georgia, fǎcându-se izvorul multor minuni.

Putem vedea cǎ Sfânta Ketevana nu a fost doar o viteazǎ muceniţǎ pentru credinţǎ, ci şi cǎ a cultivat la copiii sǎi o mare dragoste pentru Hristos. Fiul ei Teimuraz a fost un viteaz apǎrǎtor al credinţei, iar fiica sa Macrina (care a murit în 1658) a scris imnuri întru lauda sfinţilor georgieni, care încǎ se folosesc în Biserica Georgiei.

Your response: