Din „Căsătoria , cale spre sfinţenie”
Ed. Sophia 2001

14 Octombrie
Grecia, începutul sec. XVI

    Încǎ de foarte tânǎr, Sfântul Ignatie s-a cǎsǎtorit cu o femeie cuminte şi evlavioasǎ pe nume Maria şi au avut împreunǎ mai mulţi copii. Pentru înţelepciunea şi purtarea lui virtuoasǎ el a fost rânduit preot.

    Dupǎ o vreme, o molimǎ înspǎimântǎtoare a lovit insula Lesbosului, patria sa, şi în aceastǎ nenorocire Ignatie şi-a pierdut soţia şi copiii, afarǎ de unul. Spre a-şi alina durerea inimii şi mâhnirea, el s-a dus la o mânǎstire, împreunǎ cu fiul sǎu Metodie, care s-a cǎlugǎrit împreunǎ cu el. Liniştea vieţii monahale şi faptele de milostenie, ce dau viaţǎ chiar sufletului celui mai împietrit, au adus treptat tǎmǎduire duhului sǎu rǎnit. El a întemeiat şcoli, îmbârbǎtându – şi în felurite chipuri compatrioţii ce sufereau acum jugul apǎsǎtor al turcilor. Spre sfârşitul vieţii sale a ajuns arhiepiscop al Mithimnei, în Lesbos. Sfântul Ignatie a murit cu pace în 1566.

Your response: