Din „Căsătoria , cale spre sfinţenie”
Ed. Sophia 2001

6 Noiembrie
Rusia, sec. XVI

Iată o pildă despre cum Dumnezeu cinsteşte pocăinţa curată, chiar pentru una din cele mai odioase crime.

    Sfântul Varlaam era preot căsătorit. Deşi avea o soţie bună şi credincioasă, a început să o bănuiască de a-i fi necredincioasă. Bănuielile sale au sporit, ajungând  să-l chinuiască. Într-o zi, cuprins de o izbucnire de gelozie oarbă, s-a dus şi şi-a ucis soţia. Umplându-se îndată de remuşcări arzătoare, i-a luat trupul şi l-a îngropat într-un loc de sălbăticie. A trăit apoi alături de mormântul ei tot restul vieţii sale, dându-se cu totul pocăinţei, rugăciunii şi nevoinţelor ascetice. Iar Dumnezeu, Cel pururi bogat în milostivire către cei ce se pocăiesc de păcatele lor din toată inima, l-a aflat vrednic să primească, cum spune Viaţa sa, „rodul şi harul pocăinţei”.

Your response: