Din „Căsătoria , cale spre sfinţenie”
Ed. Sophia 2001

5 Noiembrie
Edessa şi Sinai, sec. III

            Mama sfântului Galaction fusese stearpă, dar după ce a trecut prin apa botezului creştinesc, Dumnezeu i-a dăruit un fiu. Ea l-a adus şi pe soţul ei la mântuitoarea credinţă în Hristos şi împreună şi-au crescut fiul în evlavie şi virtute.

            După moartea mamei, tatăl său l-a logodit pe Galaction cu o fată pe nume Epistimia, pe care Galaction o adusese la credinţa creştinească. Tot el a convins-o să trăiască cu el ca o soră. Curând apoi au hotărât să se facă monahi. Deci dându-şi averea săracilor, au plecat în pustia Sinai, la muntele Puvlion, unde Galaction a intrat într-o mănăstire de bărbaţi, iar soţia sa într-o mănăstire de femei din apropiere. Acolo au sporit în viaţa de nevoinţă, strălucind prin virtuţi. Dragostea lor faţă de Hristos şi unul către altul a sporit mereu, deşi nu s–au mai văzut până aproape de clipa morţii.

După câţiva ani, s-a iscat o cumplită prigonire a creştinilor. Galaction a fost luat şi dus la judecată spre a fi osândit la chinuri şi la moarte pentru credinţa sa în Hristos. Soţia sa Epistimia, auzind de prinderea sa, l-a urmat. Ajungând la el: „Stăpâne şi călăuzitorule al meu către mântuire, adu-ţi aminte de înţelegerea noastră şi nu o părăsi de slujitoarea ta, ci aşa cum în viaţa de aici am fost într-un cuget şi într-un suflet, se cuvine să suferim mucenicia împreună pentru Mântuitorul nostru. În acest chip vom rămâne împreună şi după moarte, fără de foarte făcându-ne, împărtăşindu-ne de aceeaşi slavă şi de aceeaşi bucurie, spre a nu ne mai despărţi nicicând.”

Dorinţa ei s-a împlinit. Au fost biciuiţi împreună şi li s-au tăiat mâinile şi picioarele. Dar ei au continuat să se bucure şi să slăvească pe Dumnezeu. La urmă li s-a tăiat capul şi au intrat întru odihna cea dumnezeiască, în anul 253.

Your response: