http://tainacasatoriei.wordpress.com/2008/03/03/iubirea-incepe-dupa-ce-trece-starea-de-indragostire/ ICOANĂ A IUBIRII DIN SFÂNTA TREIME Sat, 20 Mar 2010 20:21:53 +0000 http://wordpress.com/ hourly 1 http://tainacasatoriei.wordpress.com/2008/03/03/iubirea-incepe-dupa-ce-trece-starea-de-indragostire/#comment-2747 anastasia Tue, 26 May 2009 10:52:56 +0000 http://tainacasatoriei.wordpress.com/?p=841#comment-2747 Sarut mana.am sufletul atat de greu..candva am trait o poveste de dragoste frumoasa si curata dar unul din parintii mei s-a purtat necugetat si pana la urma ne-am despartit.povestea e sfasietor de trista, nu are rost sa va mai incarc sufletul si timpul..au trecut ani fara sa-l uit, au trecut bune si rele..m-am casatorit cu un inger de om, mi-a daruit Bunul Dumnezeu pe langa un sot minunat si un copil frumos,cuminte si sanatos.si cu toate astea nu pot uita o clipa ce-a fost candva,jumatate din sufletul meu e inca acolo in alt timp,in alta lume..ne-am revazut de curand dupa multi, multi ani si amandoi suntem coplesiti de amintiri si parca avem iar 19 ani...sotul meu m-a luat cu povestea si nu ne condamna (tot el este cel care are puterea sa inteleaga)dar eu stiu ca e pacat si nici macar n-am puterea sa ma rog fiindca mi-e frica sa nu-l pierd iar. Stiu ca spun ce nu trebuie, stiu ca gresesc, stiu ce ar tebui sa fac si ce nu, dar nu pot.mi-e frica sa ma rog la Dumnezeu fiindca nu vreau sa se termine, am nevoie doar sa fiu inteleasa si iubita, am nevoie de iertare, de mangaiere si daca se poate sa se roage cineva pentru sufletele noastre. imi iubesc sotul dar nu pot sa uit prima iubire..as vrea sa-mi spuneti doar ca Dumnezeu ma iubeste si ma iarta. as vrea sa nu mai plag fiindca stiu ca lacrimile mele nu mai sunt ca altadata,as vrea sa pot sa sterg amintirile dar nu e nimic urat in ele. Iubesc tot ce e al meu si iubesc tot ce e al lui. fara exceptie.stiu ca pare ciudat dar asta e adevarul.Sarut mana cu tot sufletul meu. Sarut mana.am sufletul atat de greu..candva am trait o poveste de dragoste frumoasa si curata dar unul din parintii mei s-a purtat necugetat si pana la urma ne-am despartit.povestea e sfasietor de trista, nu are rost sa va mai incarc sufletul si timpul..au trecut ani fara sa-l uit, au trecut bune si rele..m-am casatorit cu un inger de om, mi-a daruit Bunul Dumnezeu pe langa un sot minunat si un copil frumos,cuminte si sanatos.si cu toate astea nu pot uita o clipa ce-a fost candva,jumatate din sufletul meu e inca acolo in alt timp,in alta lume..ne-am revazut de curand dupa multi, multi ani si amandoi suntem coplesiti de amintiri si parca avem iar 19 ani…sotul meu m-a luat cu povestea si nu ne condamna (tot el este cel care are puterea sa inteleaga)dar eu stiu ca e pacat si nici macar n-am puterea sa ma rog fiindca mi-e frica sa nu-l pierd iar. Stiu ca spun ce nu trebuie, stiu ca gresesc, stiu ce ar tebui sa fac si ce nu, dar nu pot.mi-e frica sa ma rog la Dumnezeu fiindca nu vreau sa se termine, am nevoie doar sa fiu inteleasa si iubita, am nevoie de iertare, de mangaiere si daca se poate sa se roage cineva pentru sufletele noastre. imi iubesc sotul dar nu pot sa uit prima iubire..as vrea sa-mi spuneti doar ca Dumnezeu ma iubeste si ma iarta. as vrea sa nu mai plag fiindca stiu ca lacrimile mele nu mai sunt ca altadata,as vrea sa pot sa sterg amintirile dar nu e nimic urat in ele. Iubesc tot ce e al meu si iubesc tot ce e al lui. fara exceptie.stiu ca pare ciudat dar asta e adevarul.Sarut mana cu tot sufletul meu.

]]>