Femeia – preluat de AICI
3 Martie, 2009
Am folosit in general femeile din viata mea pentru a-mi alina ranile nevindecate. Ca ele, la randul lor, se integrau in ranile si in boala mea, in sens opus, e la fel de adevarat. Ca “my need to be fixed” intalnea “their tremedous need and urge to fix” este, de asemenea, la fel de adevarat.
Ranita, secatuita aproape complet de tatal meu si sotul ei alcoolic, mama a fost incapabila, adica in deplina neputinta de a mai gasi resurse pentru a-mi oferi suportul afectiv si emotional firesc pentru a creste armonios. Amintirile mele merg pana la 2-3 ani, dar alint si mangaiere materna nu am primit. Inconstient si subtil, am ajuns mereu langa femei care aveau cumva dezvoltata aceasta latura a ingrijirii, a purtarii de grija. O astfel de femeie, de-a lungul timpului, desi pare ca iti face o favoare, treptat te incapaciteaza tot mai mult si tot mai mult. Pentru ca gradul ei de satisfactie, al egoului adica, este direct proportional cu gradul meu de dependenta de atentia, mangaierea, intelegerea, pansamentele ei. In plus, nevoile ei raman complet nesatisfacute, pentru ca eu nu sunt atent la ele. Pur si simplu nu imi sunt crescute organe sufletesti sa fiu atent la nevoile celuilalt din cauza teribilelor abuzuri si socuri la care am fost supus. Or asta genereaza sau amplifica rani adanci in sufletul partenerei mele de viata.
Cand incerc sa ma vindec de propria mea codependenta, cand incerc sa stau drept si firesc, aceasta femeie, adica femeia care face parte din aceasta tipologie intra intr-o stare de incertitudine, de teama, de anxietate, deoarece isi vede periclitata insasi relatia ei: disparand nevoia mea de a fi reparat, managaiat, ingrijit, dispare si fundamentul relationarii noastre. De-a lungul timpului apar manifestari socante: femeia care are aceasta nevoie teribila de a ingriji, de a fi caretaker, va genera in barbatul ei neputinte care sa-i ofere ei acea pozitie presupus privilegiata de purtator de grija. Intr-un final, ea sfarseste prin a fi epuizata fizic si psihic de propria ei obsesie si de neputintele multiplicate ale barbatului ei, care, in timp, chiar devine incapabil, adica la propriu, sa aiba grija de sine insusi.
Uneori, simt cum neprimind satisfactie din a ma ingriji, femeia forteaza inversarea situatiei, adica preia ea rolul de fiinta in mare nevoie, pentru a pastra relatia. Initial joc acest rol, dar repede el inceteaza. Propunerile mele de a avea o relatie egala, raman adesea fara ecou, iar eu insumi alunec si cad, subtil sau brutal, in aceleasi manifestari ale codependentei. De aceea stabilirea clara a granitelor interpersonale este atat de necesara.
De multe ori, intr-o astfel de relatie, barbatul este dependent (alcoolic, jocuri, droguri), fapt care-i accentueaza deteriorarea interioara. Oamenii au nevoie unii de altii din cand in cand, si e bine sa se ajute. Dar cand in fundalul unei relatii curg in surdina apele tulburi ale codependentei, evenimentele evolueaza catre adevarate tragedii. In relatia cu D. am avut momente incredibile in care stand drept, am simtit pur si simplu frustrarea incredibila pe care acest fapt o genera in ea. Stopand manifestarile de purtare de grija fata de mine, stopand si abuzurile mele verbale sau emotionale catre ea, a atins suprafata propriei ei suferinte, neimpliniri, nevoi uriase de a fi mangaiata, ocrotita, ingrijita. Pentru ca daca ea a devenit o astfel de purtatoare de grija (caretaker), impletita cu nevoia ei de a stapani si de a domina partenerul, acest lucru s-a datorat in primul rand realitatii ei emotionale si sufletesti: adica initial, probabil in perioada adolescentei, a simtit uriasul ei gol generat de propriile-i evenimente de viata, pe care neavand cine sa-l umple, a devenit ea insasi umplatoare de goluri si viduri emotionale si afective.
Presupun ca incapatanandu-ma sa aleg sa nu mai fiu intretinut de catre aceasta boala, ea nu a putut primi satisfactia de a ingriji, deci a intrat in propriul ei sevraj afectiv. Desi, ea constientizeaza adesea situatia si duce, la randu-i lupte interioare cu asta.
Lupta nu se duce, in acest stadiu al suferintei. In acest stadiu de durere si intelegere a durerii, primordiala este lasarea in Mainile Domnului. Fara lupte si zbateri personale, care nu fac decat sa agraveze legaturile. Mai tarziu, vom lupta. Acum este vremea de aflat Odihna si Pacea Lui.
La inceputul relatiei cu m. S., proiectarile mele ale nevoii de maternitate au capatat dimensiuni destul de mari, dar au fost necesare, sporadic si temporar. La randu-i, m. a proiectat si ea in mine, firesc, propriile ei neimpliniri, pentru nevoile ei de filiatie.
In ultimul timp, rolurile mele sociale si relationale se bulverseaza aproape fara sa le mai pot anticipa: la munca, in relatiile de acasa, cu D., s.a.m.d. eforturile mele de a sta intr-o raportare sanatoasa si fireasca au consecinte incredibile si impredictibile: Agatandu-ma bine si cu toate puterile de Domnul, rolurile pe care ceilalti le joaca in prezenta mea iau diferite forme spontane si pot simti atat de clar tatonari (de agresiune, de respingere sau de agatare) aproape cascadoricesti: omul, aproapele meu nu poate “sta” in sine insusi, pentru ca nu avem, nu exista “loc” de care sa putem ancora in noi insine, altul decat adancul cel de taina care este loc de intalnire cu El, pentru ca Domnul ne-a conceput a fi mereu in legatura cu El. Asa am fost creati. Nu voi intreba de ce telefonul meu mobil are cablu de alimentare pentru acumulatorul lui. Asa a fost facut. Punct.
O relatie dezechilibrata, bolnava, simuleaza comuniunea, stand in acea compensare patologica reciproca, printr-o satisfacere-compensare compulsiva. Dar noi, in realitate avem nevoie doar de mila Domnului. Iar celalalt are nevoie de noi, doar pana isi intareste el insusi legatura cu Domnul.
Altfel, omul care rupe o legatura codependenta fara sa-si cunoasca, sa-si inteleaga si sa-si accepte boala si fara sa se tina puternic de catargul credintei in Domnul Hristos, va sfarsi prin a intra intr-o alta relatie in care sa aiba grija de cineva, tot o relatie captiva, nesanatoasa, nelibera, sau respectiv intr-o relatie in care cineva sa-l ingrijeasca, oferind in schimb, din nou, libertatea. In general adictiile active sunt mereu prezente.
Zbaterile simtite ale sufletului sunt, oricum, incredibile, si durerea nespusa. Vindecarea nu vine decat de la Dumnezeu, indiferent cine sau ce pare a fi agentul ei. Orice alta prioritate nu face decat sa ne inrobeasca, in timp: om, obiecte, alcool, jocuri, sex, droguri, munca, si mii de alte obsesii-idoli. Orice, la limita, poate deveni substitut. Orice obiect, orice activitate, orice fenomen, orice fiinta.
Exista, in sufletul nostru aceasta legatura, care este o realitate. Cum ar veni, noi nu suntem fiinte in sine. Noi nu suntem Cel ce ESTE. Noi suntem “cei ce suntem prin Cel ce ESTE”. Idolatria este o malformatie duhovniceasca, o deformare a puterilor sufletesti. Ea se mentine printr-o alimentare nu de la Sursa si Izvorul iubirii si al vietii, ci de la o sursa oarecare stricata si statuta. In timp, asta ne imbolnaveste.
In general, femeia care aude asta de la mine, care intelege ca ani de zile nu a fost altceva decat un bandaj, un pansament, o mana care a intins o cana de apa sau a mangaiat, nu trebuie sa mai caute explicatii suplimentare. Trebuie doar sa-si recunoasca onest durerea de a nu fi contat ca persoana, ca om cu dorinte, calitati, defecte, pentru mine. Ratacirea mea interioara, suferinta mea de care am fugit mereu m-a facut sa nu vad nimic in jurul meu, cu atat mai putin fiinte cu Chipul Lui, persoane. Cum as fi putut acorda cuiva valoare, eu insumi un om lipsit de valoare in proprii mei ochi? Te rog, deci, femeie care ai fost mana mangaietoare, si spatiu de confort, iarta-ma, dar traieste-ti aceasta durere. Accept-o. Nu o nega, nu o minimaliza, caci vei ramane mereu doar o mana impersonala, fara sa-ti intelegi adevarata , minunata si sfanta chemare.
Revin la acea frumoasa intelegere: “opusul codependentei nu este intependenta, ci interdependenta” (Labirintul codependentei), adica o comuniune de oameni liberi. Apropierea cu pocainta si smerenie de Domnul este masura libertatii noastre. Iata Taina si inceputul.
