Preluat de AICI
o carte nepublicata (fragment) – Adrian Nuta
Nu este posibil să iubeşti înainte de a-ţi rezolva problema singurătăţii. Când te naşti te naşti singur. Când mori mori singur. Când adormi nu iei pe nimeni în somnul tău, oricât de mult l-ai iubi. Te-ai gândit vreodată la asta? I-ai spus “te iubesc” celui drag şi apoi intri singur în somnul tău. Eşti foarte obosit, ai vrea să mai stai cu fetiţa sau băieţelul tău însă efectiv ţi se închid ochii. Tu pleci (în sensul că adormi) şi copilaşul tău rămâne. Aşa că, te rog, nu-mi vorbi de sacrificiu! În fiecare noapte îi părăseşti pe cei dragi. Şi e natural să fie aşa. Singurătatea este condiţia ta naturală în această lume. Nu mă refer la singurătate ca sentiment ci la singurătate ca fapt, ca marcă sau atribut esenţial al fiinţei tale. Eşti pe cont propriu în această viaţă. Însă ceea ce este cu adevărat interesant este că poţi fi în legătură cu multe fiinţe. Această legătură, atunci când este echilibrată şi armonioasă, o numesc “legătură iubitoare”. În rest este dependenţă, fixaţie, dominare, control sau lipsă de graniţe.
Sinele este unul singur. Trebuie să mergi pe picioarele tale. Ar fi ridicol ca iubitul tău să te ducă în braţe (deşi sunt bărbaţi care fac asta fiind chiar mândri de puterea lor. Ei nu realizează cum contribuie inconştient la “atrofierea” picioarelor tale). Trebuie să respiri singur. Trebuie să-ţi mesteci mâncarea singur. Trebuie să gândeşti singur, cu mintea ta. Nu ai nevoie de nimeni pentru a fi complet. Ai nevoie de cineva doar pentru a-ţi împărtăşi completitudinea, adică bucuria de a fi. Teoria sufletelor pereche şi a jumătăţii care te completează este doar o poveste frumoasă. Poate a sosit momentul să creşti!
Tu nu ştii că eşti deja complet. Ceea ce-ţi este cu adevărat necesar se află deja înăuntrul tău. Acesta este Sinele tău. Aceasta este Fiinţa. Este centrul tău strălucitor şi neasemuit de frumos. Acest sentiment de integritate “acoperit” sau “voalat” de Eu îţi apare în conştiinţă ca dor de unitate. Unitatea aceasta nu poate fi găsită în exterior. Nu există un partener care să te întregească deşi tu ai putea crede asta cu o determinare demnă de o cauză mai bună.
Singurataea nu este chiar frumoasa ,dar atunci cind il ai in permanenta in suflet pe Dumnezeu nu te simti singur niciodata .Ai in preajma ta copii ,nepoti dar fiecare cu problemele lor ,si cu greutatile vieti nu mai au timp si de tine ,nu ca nu ar vrea dar pur si simplu nu le mai ajunge timpul .