Soţia cuminte

Din Darurile Sfântului Duh. Pateric. Vol. 1
Editura Sophia

Sfântul Panaghis Basias o botezase pe sora lui Spyros Miniatis, pe nume Rubinia. Această tânără, când a crescut, s-a căsătorit cu un om foarte aspru şi hain, care se purta foarte rău cu ea.

Într-o după-amiază, familia lui Spyros stătea la masă. Pe neaşteptate îl văzură în faţa lor pe sfântul care, adresându-i-se lui Spyros, îi spuse:
- Hei, ce stai aşa ?… Chiar acum sora ta Rubinia e bătută cumplit de soţul ei. Şi, ca să-ţi dai seama de grozăvie, trebuie să-ţi spun că i-a rupt mâna. Şi încă, grozav lucru, a făcut bucăţi-bucăţele pirostriile de la nuntă.

Apoi zise iar pe un ton şi mai poruncitor:
- Totuşi, prima căsătorie e taină mare! Auzi? După ce-a spus aceste cuvinte, a plecat în mare grabă.

Întâmplarea despre care le povestise sfântul se petrecuse în alt sat, la mare distanţă de satul lor, însă Spyros avea mare încredere în Sfântul Panaghis, aşa că tare s-a mai necăjit, auzind prin ce încercări trecea sora lui. Aşadar, s-a ridicat degrabă de la masă, şi-a pregătit catârul şi a pornit neîntârziat spre sora lui, să vadă ce s-a întâmplat.

Când l-a văzut, sora lui l-a întâmpinat cu bucurie şi i-a spus:
- Cum de-ai venit la mine, frate, la ora asta, în miezul zilei, pe arşiţa asta de iulie?

Atunci Spyros a întrebat-o:
- Rubina, unde e soţul tău ?
- Ah, Spyros, a muncit până târziu azi-noapte şi tare s-a mai ostenit, aşa că acum a ieşit puţin să-şi treacă vremea cu un consătean.
- Bine, dar la mână ce-ai păţit ?
- Ei, frate, oiţele astea, când ies din ţarc, ţopăie întruna. Aşa că m-au împins, am căzut şi m-am lovit. Dar nu-i bai… Hai, mai bine intră-n casă, să te odihneşti puţin şi să porneşti înapoi mai încolo, mai pe răcoare.

Imediat ce intră în casă, Spyros privi spre icoană, fiindcă se tot gândea la ce-i spusese Panaghis.

- Rubinia, o întrebă pe sora sa, unde-ţi sunt pirostriile ? Nu le mai văd aici, la icoane.

Atunci Rubinia, care nu voia să-şi strice căsnicia, îi răspunse, încercând să-i explice ce se întâmplase:
- Ei, Spyros, fiindcă am avut foarte mult de lucru în ultima vreme şi le-am lăsat să se umple de praf, acum le-am dat jos să le curăţ.

Sărmana femeie tot încerca să acopere purtarea josnică a soţului său, ca să nu se vădească adevărul. însă fratele său, care toate le ştia, datorită darului străvederii pe care-l avea Sfântul Panaghis, spuse:
- Soră dragă, hai mai bine să plecăm amândoi de-aici, fiindcă fratele tău e om rău şi aspru şi mult te mai chinuie. Eu tocmai de-aia am venit la tine, fiindcă naşul tău, părintele Basias, mi-a descoperit starea în care te afli. Hai, vino cu mine, căci viaţa alături de-acest om va fi un chin necurmat!

Însă Rubinia, înţeleaptă şi plină de bărbăţie când era vorba să înfrunte vitregiile vieţii, ştia că nu se cade să-şi strice căsnicia.

- Frate, îi răspunse ea, când Dumnezeu porunceşte, toate trebuie să le îndur.

În cele din urmă Spyros Miniatis a plecat la casa lui, după ce s-a încredinţat că toate cele spuse de Sfântul Panaghis erau adevărate.

(Sfântul Panaghis Basias)