Despre durerile oamenilor

din “Ridicarea casatoriei la inaltimea de Taina”

Editura Agaton

 

    Lucrul care ne arde pe toţi este pocăinţa – pocania – pe care o trimite Dumnezeu, ori vrem, ori nu vrem. De aceea este bine să ne pocăim de bună voie, să nu aşteptăm să ne trimită Dumnezeu pocăinţa prin necazuri de tot felul, căci pricinile pentru care ne trimite Dumnezeu necazurile sunt păcatele noastre. Deci, dacă păţeşti necazuri în viaţă, află că ai făcut greşeli. Necazurile sunt mila lui Dumnezeu cu noi.

Acum să vă dezvelesc câteva feluri de păcate, ca astfel să pricepeţi durerile voastre.

    I. Beteşugurile trupului

Din trei pricini se îmbolnăveşte trupul:

1.    Trupul se umple de otrăvuri, din lipsa postului. Carnea [şi grăsimea] este o otravă şi se mistuie tot cu ajutorul unei otrăvi care este fierea. [“Cu paralizia pedepseşte Dumnezeu pe toţi nesătuii de avere, căci aceştia şi-au făcut socoteala greşită, zicând că dacă postesc nu mai pot alerga şi lucra (paralizia, ca şi averea, se poate moşteni!). Ei au crezut sfatul viclean al dracului iubirii de avere. De aceea toţi harnicii să ia aminte şi să ţie post, ca nu cumva după multă alergătură deşartă să stea la pat tot restul vieţii. Dar şi asta de li s-a întâmplat, tot milă de la Dumnezeu să o socotească. deoarece le dă prilej de-a cumpăni şi a-şi recunoaşte greşeala. Căci Dumnezeu nu pedepseşte spre moarte ci spre întoarcere, căci trupul nu plăteşte nimic când din el scoţi averea ta rea. Sfinţii au scos cu totul altceva: sfeşnic al Duhului Sfânt. Cuvânt din 22 febr. 1942, Mân. Brâncoveanu]

2.  Din naştere, pentru că fie mama sau tata nu a fost treaz când s-a zămislit copilul. Fugiţi de bărbaţi când sunt ameţiţi de     băutură ca de foc.

3.    Din desfrânare, pentru că trec măsura cuvenită şi atunci începe să-i doară spatele, spinarea, şalele, slăbesc nervii, devin iuţi  şi nerăbdători. Toate acestea, pentru că nu şi-au înfrânat poftele (puterile). Este tocmai ca bogatul care sărăceşte. Aşa şi trupul care şi-a mâncat toată vlaga.

II. Vrajba în casă

Ascultaţi pricinile pentru care au vrajbă şi ce să facă ca să nu le mai aibă. Vrajba în casă vine din păcate. Toate îşi au izvorul în păcate. Neapărat, vine vrajba în casă, dacă:

1)   Căsătoria s-a început cu stângul, adică cu desfrânarea.

2)  Soţii trăiesc în căsătorie nelegitimă sau fără cununie bisericească. Este un prim păcat, pe care toţi îl plătesc cu vrajba. De aceea toţi trebuie să intre la cuminţenie şi să se legiuiască dacă sunt aşa.

3)   Din curvii nemărturisite, făcute înainte sau după căsătorie. Astfel, au intrat într-o casă nouă cu o pecete drăcească pe trupul şi pe sufletul lor şi pentru că nu s-au mărturisit, acel păcat are să le spargă casa,  tocmai pentru că n-au omorât pe diavolul, care este cel care face acest lucru.

4)   Lăcomia de avere a unui părinte când şi-a măritat fata sau şi-a căsătorit feciorul. O asemenea căsătorie nu ţine, pentru că s-a făcut cu o lucrare a diavolului. De vei mărita fata ta numai pentru avere, căsătoria lor va sfârşi cu vrajbă şi cu spargerea casei aceleia. Prin urmare, cuminţiţi-vă părinţilor cu sfaturile, când vă măritaţi fetele sau vă însuraţi feciorii.

5)   Nepotrivirea de vârstă. Sunt părinţi care-şi mărită fetele la 14-16 ani, iar la 18, 19 ani fata lor este văduvă şi încă cu copil. Aceasta din cauza nepotrivirii de vârstă, căci ce poate face o fată aşa tânără în faţa unui vlăjgan, om în toată firea. Această diferenţă mare de vârstă este un păcat înaintea lui Dumnezeu. Şi din cauza aceasta, casa aceea nu ţine, ci se sparge şi în aceste cazuri părinţii trebuie să recunoască că au dat un sfat prost.

6)   Din negrija de suflet a celor din casă, din negrija de spovedanie, de Sfânta Împărtăşanie şi de rânduielile Bisericii, care sunt poruncile lui Dumnezeu, care dacă nu se păzesc, păzesc pe ale diavolului şi nu pot să aibă linişte.

7)   Din petrecerea fără post. Cei ce se umplu de mânie sunt cei plini de fiere, care se înmulţeşte în corpul omului, atunci când mănâncă carne multă şi nu posteşte. Plin de fiere fiind, te umpli de mânie şi astfel îşi sar în cap unii la alţii. Aşa, pentru o vorbă cât de neînsemnată, pentru o bucată de lemn ce nu e la locul ei, îi sare în cap celuilalt.

8)   Şi o ultimă pricină este desfrânarea soţilor. Dar soţii cum desfrânează când sunt legiuiţi? Aşa bine, căci nu mai ţin seamă de miercuri, de vineri, de zilele postului şi de sărbători. Nu mai ţin nici o rânduială. ŞI BATE DUMNEZEU NERÂNDUIALA CA SĂ SE FACĂ RÂNDUIALĂ.

III. O alta durere: paguba în curte, în agoniseala voastră

Şi acum iată pricinile pentru care Dumnezeu trimite pocania asupra avutului nostru.

1)   Unii din stăpâni drăcuie vitele şi atunci să nu se mire dacă i se împlineşte cuvântul, căci dă Dumnezeu după cuvântul lui.

2)    Lucrează Duminica. Dacă Dumnezeu n-a lucrat Duminica, nici ţie nu îţi este îngăduit ca să lucrezi şi dacă vei lucra, vei pierde nu numai ceea ce ai lucrat duminica ci şi ceea ce ai lucrat în cursul săptămânii. Să nu ascultaţi de sfatul nimănui [guvernului] când este vorba de cinstirea Duminicii. Fiecare [guvernul] îşi are socoteala lui, tu însă ai un suflet. Căci va veni vremea să ceri apă cu bilet! Da, va veni şi acea vreme.

3)    Şi mai are pagubă cel ce se uită la agoniseala sa ca la ochii din cap. Şi-a lipit inima lui de lucruri pieritoare. Pentru altceva a dat Dumnezeu inima, nu ca să ţi-o împotmoleşti cu gunoiul lumii, ci ca să ţi-o îndrepţi spre Tatăl cel din ceruri. Pe el să-l iubim, de El să ne lipim inima, căci neasemănată este plata pe care ne-o dă Dumnezeu, faţă de cea dată de lume. De aceea nu-ţi  lipi inima ta nici de proprii tăi copii, căci, de-i pătimi durere în cele iubite peste măsură, cine te va mângâia?

4)    Ai cumpărat din mână rea, din mână pătimaşă, din mâna care a furat sau de la unul care a curvit. De aceea mai înainte de a o amesteca cu ale tale, dă-i puţină apă sfinţită, cu făină, căci să ştiţi, păcatele trec şi asupra pământului pe care-l calci şi asupra vitelor.
Când a fost izgonit Adam din Rai, Dumnezeu a blestemat pământul: „Spini şi pălămidă să dea şi prin sudoarea feţei să îţi câştigi pâinea, iar femeia în dureri mari să nască”. O greşeală a noastră atârnă asupra întregii averi.

5)    Cineva se ţine de vrăji asupra ta, iar tu n-ai ocrotirea lui Dumnezeu asupra ta. Cineva lucrează cu diavolul asupra ta şi asupra vitelor tale şi atunci tu tânjeşti şi vitele tale. De ce pot lucra aceste puteri? Pentru că tu n-ai ocrotirea lui Dumnezeu. Şi ca să nu mai poată lucra duhurile rele, curăţeşte-ţi trupul tău prin post, fă sfeştanie, pune-ţi o cruce în curte şi roagă-te lui Dumnezeu să te ocrotească.

6)   Mai poţi avea necazuri şi din cauză că, în curtea în care stai tu, sau pe pământul pe care-l lucrezi apăsă jurăminte, blesteme sau nedreptate. Să luaţi seama, să nu tăiaţi o brazdă din pământul care nu este al vostru, căci aduce moarte. Dar se mai poate să ai asupra curţii şi alte păcate. Poate că ai cumpărat această curte cu bani munciţi într-o vreme când poate trăiai în desfrânare. De aceşti bani, deşi i-ai muncit nu te vei putea folosi, căci şi asupra lor atârnă şi apasă păcatele, de când i-ai muncit şi te urmăreşte Dumnezeu până în pânzele albe. Pentru ce? Pentru că nu te mărturiseşti, pentru că ţii şerpii în sân şi Dumnezeu lasă să te muşte.

7)    Apasă blestemele părinţilor sau ale altuia asupra casei tale şi asupra ta.

8)    Omoruri sau sinucideri făcute în curtea ta, sau, ce este şi mai des, copii lepădaţi şi îngropaţi ici-colo, ba în gunoi, ba lângă o altoaie. Lepădarea copiilor este păcat strigător la cer.

9)   Stăpânii au păcate nemărturisite din tinereţe sau mai pe urmă şi nu le-au ispăşit, că nu-i destul să le spui sub patrafir, trebuie să le şi ispăşeşti de bună voie. De aceea vine bătaia lui Dumnezeu asupra voastră, peste tot, pe câmp, peste vite şi peste tot lucrul mâinilor voastre.

IV. Copii îndărătnici, neascultători, necredincioşi şi desfrânaţi.

Toţi părinţii luaţi aminte, ceilalţi de asemenea, fiţi cu mare băgare de seamă, ca să nu cădeţi în astfel de greşeli, când vă va veni rândul. Copiii îndărătnici vin din următoarele pricini:

1)   Părinţii nu au păzit niciodată postul şi nu s-au putut înfrâna de la poftele trupeşti şi aşa au călcat zilele şi timpurile neîngăduite care sunt: Miercurea, Vinerea, Duminica, sărbătorile de peste an şi posturile întregi. Toţi copiii care rezultă sunt neascultători, îndărătnici, pentru că nici părinţii lor nu au ascultat de poruncile lui Dumnezeu de a păzi zilele sfinţite.
Întrebaţi-vă cugetul şi vă va spune ce este îngăduit. Astfel, îi veţi vedea plângând şi veţi plânge şi voi şi aşa veţi ispăşi păcatul în care i-aţi zămislit. Desigur că vă doare, dacă nu le-aţi fi făcut nici nu v-ar fi durut.

2)    Mamele nu s-au păzit până la curăţenie deplină şi aşa se nasc copii plini de bube şi pot muri. Şi, dacă în vremea aceea tata a mai fost şi beat, se naşte un copil ce va fi slăbănog, fie cu mintea, fie cu trupul, fie cu amândouă. Iată cum vei avea pocania de la Dumnezeu cu propriul tău rod.

3)    În vremea sarcinii nu te-ai păzit de bărbat. De aceea mulţi copii se nasc morţi sau mor de tineri sau, dacă trăiesc alunecă în curvie, pentru că s-a întipărit pecetea curvească pe ei încă din pântecele mamei lor (aşa spune Sfânta Scriptură).Toate prin câte trece mama, în vremea celor 9 luni de sarcină, fie bune, fie rele, se întipăresc şi în copil. Când va creşte mare, toate îi vor răsări în cale. (Caietul Părintelui Petru Vanvulescu; p. 78-81 mss.)