Cântarea Cântarilor

Din  B I B L I A    A N A N I A

fara note 

CAPITOLUL 1

 

Cântarea Cântarilor, care este a lui Solomon:

1 — Sărute-ma cu sarutarea gurii sale!

Alintul tau mai bun e decât vinul

2 si e mireasma mirurilor tale
mai dulce decât tot ce e mireasma.
Numele tau e mir în revarsare;

fecioarele de-aceea te-au iubit.

3 Tinându-ne de pasii tai
vom alerga s’avem în rasuflare
mireasma mirurilor tale.
Ma duse regele’n camara lui;

ne-om bucura, ne-om veseli de tine;
mai aprig decât vinul îti vom iubi alintul;
pe drept o fac acei ce te iubesc.

4 Sunt neagra, dar frumoasa,
o, fete ale Ierusalimului,
ca salasele lui Chedar, ca perdelele lui Solomon.

5 Nu va uitati la mine ca sunt neagra,
caci soarele m’a ars;
feciorii maicii mele s’au ridicat asupra-mi
si viile m’au pus sa le pazesc;
dar via mea, pe ea, eu n’am pazit-o.

 

6 Tu, cel iubit al sufletului meu,
o, spune-mi, tu,
în ce pasuni îmi esti cu turma
si unde-i faci odihna de amiaza?
De ce-as fi eu catându-te’n nestire
pe lânga mieii prietenilor tai?

 

7 — De vrei sa faci cam cum te taie capul,
o, tu, cea mai frumoasa’ntre femei,
vezi turmele si ia-te dupa ele
si paste-ti tu iedutele
pe-acolo unde-alaturi stau ciobanii!…

8 — Iubita mea, îmi pari ca o sireapa
la carele lui Faraon!

9 Ce mândra ti-i barbia, precum a turturelei!,
grumazul tau, sirag de nestemate!;
10 asemanari de aur îti vom face,
cu râuri de argint.
11 — Sta regele culcat în asteptare?:
din mir de nard eu raspândesc mireasma.
12 Iubitul meu e saculet de smirna
cu noaptea stinsa între sânii mei.
13 Mi-i strugure de chiparos iubitul,
în viile din En-Gaddi.

14 — Cât de frumoasa esti, iubita mea,
cât esti tu de frumoasa, cu ochii tai porumbi!

15 — Cât de frumos esti tu, iubitul meu,
cât esti tu de placut!
16 Ni-i asternutul umbra si racoare;
în casa noastra grinzile-s de cedru
si podu’n capriori de chiparos.

 

 

CAPITOLUL 2

1 Eu, iata-ma în câmp: sunt floarea lui;
eu, iata-ma în vai: sunt crinul lor.
2 — Precum e crinul între spini,
asa-i iubita mea printre codane.
3 — Precum e maru’n arborii padurii,
asa-i iubitul meu între feciori;
la umbra lui dorit-am si-am sezut
si roada lui mi-i dulce’n cerul gurii.
4 Duceti-ma’ntr’a vinului camara

si dragoste îngramaditi deasupra-mi!
5 Cu miruri întariti-ma, va rog,
si arsita mi-o racoriti cu mere,
ca de iubire sunt aprinsa.
6 Cu stânga lui va sta sub capul meu
si dreapta lui ma va cuprinde.

7 — Fete ale Ierusalimului, va conjur
pe-a tarinii putere si tarie
sa nu-mi treziti ori sa-mi sculati iubita
pân’ce ea însasi va voi!…

8 — Un glas?! E glasul celui drag al meu!

El vine, iata-l, peste munti sarind,
el peste dealuri salta.
9 Iubitul meu e-asemeni caprioarei,
un pui de cerb pe muntele Betel.

El sta acolo, iata-l,
în spatele despartiturii noastre,

pândind pe la ferestre,
adulmecând prin gratii.

10 Iubitul meu raspunde si îmi zice:
„Ridica-te, iubita mea, si vino,
frumoasa mea, tu, porumbita mea!

11 Ca, iata, iarna a trecut
si ploile s’au dus, au încetat
12 si florile se-arata pe pamânt
si-i vremea de plivit
si-auzi cum turtureaua gângureste
jos, în livada noastra;
13 smochinul odrasleste muguri vii,
dau viile în floare si’n mireasma;
ridica-te, iubita mea, si vino,
frumoasa mea, tu, porumbita mea,
ridica-te si vino!
14 Porumba mea, ascunsa’n cuta stâncii,
în taina unui zid cu’ntarituri,
arata-mi fata ta
si fa-ma glasul tau sa ti-l aud,
ca dulce-i glasul tau
si fata ta-i frumoasa!”

15 (Ah, prindeti-ne vulpile,
pe cele mici, care ne strica viile,
caci viile’nfloresc!)”

16 — Iubitul meu e-al meu, eu sunt a lui.
El turma lui si-o paste printre crini.

17 ’Nainte ca amurgul sa adie
si umbrele pe zare sa se’ncline,
întoarce-te, iubite,
si fii asemeni unui caprior,
tu, pui de cerb al muntilor rotunzi!

 

 

CAPITOLUL 3

 

1 Eu noaptea’n patul meu l-am cautat
pe cel iubit al sufletului meu;
l-am cautat si nu am dat de el
si l-am strigat si nu m’a auzit.
2 Scula-ma-voi sa dau ocol cetatii;
prin târguri si pe strazi voi cauta
pe cel iubit al sufletului meu;
l-am cautat si nu am dat de el
si l-am strigat si nu m’a auzit.

3 Au dat de mine paznicii de noapte,
acei ce dau târcoale prin cetate.
„Nu l-ati vazut cumva,
voi, pe iubitul sufletului meu?”
4 Doar ce-am trecut de ei
si pe iubitul sufletului meu
mi l-am aflat
si l-am tinut
si nu l-am mai lasat
pân’ce l-am dus în casa maicii mele,
în vatra celei ce m’a zamislit.

5 — Fiice ale Ierusalimului, va conjur
pe-a tarinii putere si tarie
sa nu-mi treziti ori sa-mi sculati iubita
pân’ ce ea însasi va voi!…

6 — Cine-i acel ce din pustiu se’nalta
ca o coloana fumegânda,
amestec viu de smirna si tamâie
din arta facatorilor de mir?

7 La lectica lui Solomon priviti:

În jurul sau merg saizeci de viteji,
cei mai viteji din Israel,

8 toti purtatori de sabii
si iscusiti în lupte,
cu sabia la coapsa fiecare
temându-se de ce-ar aduce noaptea.
9 O lectica regala si-a facut
el, Solomon, din cedru de Liban,
10 cu stâlpii de argint
si cu spatarul tot de aur
si cu scarita de porfira,
cu-alesaturi tesute din iubire,
a fetelor Ierusalimului.
11 Voi, fete-ale Sionului,
iesiti ca sa-l vedeti pe Solomon,
pe regele purtând cununa
cu care maica lui l-a’ncununat
în ziua nuntii sale,
când inima din el s’a veselit!

CAPITOLUL 4

1 — Vezi tu, iubito, cât esti de frumoasa?

Frumoasa-mi esti
cu ochii tai ca doua porumbite
sub valul tau de nunta,
cu parul tau ca un ciopor de capre
mijind, serpuitor, pe Galaad;
2 cu dintii tai, o turma de oi albe
scaldate’n râu ’nainte de-a fi tunse,
avându-si toate gemeni câte doi
si fara rod nici una dintre ele;
3 buzele tale, rosu din fuior
si graiul tau, frumos;
obrajii tai, o rodie în doua
sub valul tau de nunta;
4 grumazul tau, ca turnul lui David
zidit spre întarire:
de el atârna paveze o mie,
ca tot atâtea scuturi de viteji;
5 iar sânii tai, doi pui de caprioara
ce pasc racoare, gemeni, printre crini.

6 ’Nainte de-a se face dimineata
si de-a se pune umbrele pe fuga,
eu voi fugi la muntele de smirna
si spre colina din Liban.

7 Frumoasa esti, iubito, pe de-a’ntregul
si’n tine întinare nu se afla.

8 O, vino, vino din Liban, mireasa,
o, vino din Liban!
Venind, vei trece culmile Amanei,
Senirul si Hermonul peste piscuri,
de-acolo unde leii-si au culcusuri
si muntii sunt bârlog de leoparzi.

9 Tu inima din mine mi-ai robit-o,
o, sora mea, mireasa mea,
tu inima din mine mi-ai robit-o
cu-o singura privire
si c’un sirag de la grumazul tau.
10 Si pieptul tau, ce mândru se facu,
o, sora mea, mireasa mea,
mai mândru si mai dulce decât vinul,
asa cum duhul mirurilor tale
e mai presus de orisice mireasma.
11 Ti-s buzele de fagure prelins,
mireasa mea; sub limba, miere, lapte;
balsamul ce te’nvaluie din straie
e ca balsamul din Liban.
12 Gradina zavorâta-mi este
ea, sora mea, mireasa mea,
gradina zavorâta, izvor pecetluit.
13 Odraslele ti-s ca un rai de rodii
cu rod de muguri, nard si chiparos,
14 cu narduri si sofran,
cu trestie’n balsam, cu scortisoara,
cu-aromele lemnoase din Liban,
cu smirna si aloe,
cu tot ce-i mai subtire ’ntre miresme.
15 Tu-mi esti izvorâtoare de gradini,
fântâna-mi esti de apa vie
ce curge, sipotinda, din Liban.
16 — O, scoala-te, tu, vânt de miazanoapte,
si vino, tu, zefir de miazazi,
suflati de-a valma prin gradina mea,
si’n curgere miresmele stârniti-i!…
Sa vina dar iubitul meu,
sa intre în gradina lui
si din dulceata roadelor sa guste!

 CAPITOLUL 5

1 — Intrat-am în gradina mea,

o, sora mea, mireasa mea,
si smirna mi-am cules-o cu aromele,
mâncat-am pâinea mea cu mierea mea
si vinul meu mi l-am baut
si laptele, al meu.

(Mâncati, prieteni, luati si beti
si îmbatati-va, fârtati!…)

2 — Eu dorm, dar inima mea vegheaza.

În usa-mi bate el, iubitul meu,
cu glasul lui:
„Deschide-mi, sora mea, iubita mea,
columba mea, desavârsita mea,
ca plin de roua-mi este capul
si parul meu, de picaturi de noapte”.

3 „Dar eu de haina mea m-am dezbracat:
cum o s’o pun pe mine iarasi?;
picioarele mi le-am spalat:
cum oare sa le’ntin?”
4 Iubitul meu prin raza si-a’ntins mâna

si totu’n mine se misca spre el.
5 M’am ridicat
iubitului ca sa-i deschid
si smirna mi-a picat din mâini;
de smirna pline-s degetele mele
si smirna-i pe mâneru’ncuietorii…

6 Iubitului eu usa i-am deschis,

dar el pierise, fratiorul meu!
Mi-i sufletul topit de vorba lui…
Si l-am catat si nu am dat de el
si l-am strigat si nu m’a auzit…
7 Au dat de mine paznicii de noapte,

acei ce dau târcoale prin cetate,
si m’au batut si m’au ranit
si salul de pe umeri mi l-au smuls,
ei, paznicii de ziduri întarite!

8 Fiice ale Ierusalimului, va conjur
pe-a tarinii putere si tarie:
de-l veti afla pe cel iubit al meu
spuneti-i ca-s ranita de iubire.

9 — Cu ce-i mai altfel dragul tau ca altul,
o, tu, cea mai frumoasa’ntre femei,
cu ce-i mai altfel dragul tau ca altul,
de ne-ai legat cu-astfel de juramânt?

10 — Fratânul meu e alb, e alb si rumen;
pe el îl osebesti din zeci de mii.
11 De aur lamurit îi este capul
cu plete’n valuri, negre cum e corbul.
12 Iar ochii lui, ca doua porumbite
pe-o margine de apa
scaldându-se în lapte
si stând apoi pe margini de rotund.
13 Gropitele, causuri aromate
ce odraslesc miresme;
iar buzele-i sunt crini
înrourati cu-arome moi de smirna.
14 I-s mâinile ca doua giuvaiere
de aur scris cu pietre mici de Tars;
iar pântecele, pavaza de fildes
cu pietre de safir;
15 pulpele lui, coloane de-alabastru
temeluite’n cuiburi aurii;
Liban maret îi este’nfatisarea,
ai carui cedri n’au asemanare;
16 rostirea lui e, toata, doar dulceata
si totu’n el, placut.
Acesta este fratiorul meu,
acesta este el, iubitul meu,
o, fete ale Ierusalimului!

 CAPITOLUL 6

1 — Und’ ti-a plecat iubitul,
o, tu, cea mai frumoasa’ntre femei,
fratânul tau încotro s’a’ndreptat
sa-l cautam cu tine laolalta?

2 — Iubitul meu
s’a pogorât întru gradina lui,
acolo’ntre razoare de miresme
sa-si pasca turma si s’adune crini.
3 A lui sunt eu, a lui, iubitul meu,
si el, iubitul meu, îmi este-al meu.
El turma lui si-o paste printre crini.

4 — Frumoasa esti ca un surâs, iubito,

si mândra-mi esti precum Ierusalimul
si de temut ca ostile sub flamuri.

5 Te rog, întoarce-ti ochii dinspre mine,
caci ei ma coplesesc.
E parul tau ca un ciopor de capre
urcând, serpuitor, pe Galaad;
6 si dintii tai, o turma de oi albe
scaldate’n râu ’nainte de-a fi tunse,
avându-si toate gemeni câte doi
si fara rod nici una dintre ele;
7 buzele tale, rosu din fuior
si graiul tau, frumos;
obrajii tai, o rodie în doua
sub valul tau de nunta.

8 Sunt saizeci de regine,
optzeci de tiitoare
si fete fara numar,

9 dar una este porumbita mea,
desavârsita mea,

ea una-i este maicii sale,
aleasa celei ce-a nascut-o;
fecioarele o vad si-o fericesc,
reginele si tiitoarele ’mpreuna
o lauda.
10 Cine-i aceasta oare
ce se iveste lin ca aurora,
frumoasa precum luna,
aleasa precum soarele
si de temut ca ostile sub flamuri?
11 M’am coborât în tainica gradina
a nucilor
sa vad suvoiul apei la obârsii,
si via sa o vad de-a odraslit
si rodiile dac’au dat în floare.
— Acolo pieptul ti-l voi darui.
12 Nu, sufletul din mine nu-si da seama
cum de-am ajuns în carele regesti.

CAPITOLUL 7 

1 — Întoarce-te, te’ntoarce, Sulamito,
întoarce-te, ca noi sa te privim!
Ce oare veti vedea la Sulamita
când vine dantuind cu doua cete?

— Cât de frumosi sunt astazi pasii tai
si sprinteni în sandale,
o, nobila fiica!
Ti-i rotunjimea coapselor asemeni
unor lantuguri mesterite’n aur;
2 buricul tau e cupa arcuita,
din care nu lipseste vinul dres;
capita-ti este pântecul, de grâu,
cu crinii prinsi în hora împrejuru-i;
3 si gemeni doi sunt sânii tai,
doi pui de caprioara;
4 grumazul tau e ca un turn de fildes
si iezere ti-s ochii, din Hesbonc,
în preajma portii cu multimi de fete;
iar narile-s din turnul de Liban
adulmecând veghere spre Damasc;
5 semet precum Carmelul ti-este capul;
cositele, pe el, ca o porfira
pazind în ea un rege ’nlantuit.

6 Cât esti tu de frumoasa si de dulce,
iubita mea, în tot ce te desfata!
7 Statura ta e-asemeni cu finicul,
ca strugurii sunt sânii tai.
8 Mi-am zis: Eu în finic ma voi sui
si ma voi tine’n ramurile lui;
sa-mi fie struguri sânii tai, din vie,
miros de mere rasuflarea ta,
9 ca vinul bun rostirea soaptei tale
ce curge lin „pentru iubitul meu”,
îndestulându-mi buzele si dintii.

10 — Iubitul meu e-al meu, eu sunt a lui,
dorinta lui spre mine se îndreapta.

11 Hai, vino, tu, iubitul meu,

hai sa iesim la câmp,
sa înnoptam prin sate
12 si’n zori de ziua s’alergam prin vii
si via s’o vedem dac’a’nflorit
si florile dac’au rodit
si rodiile dac’au dat în floare;
eu sânii mei acolo-am sa ti-i darui.
13 Din mandragore, iata, ies miresme
si poame’n crengi ne-asteapta pe la porti;
pe cele vechi ca si pe cele noi
doar pentru tine le-am pastrat, iubite!

CAPITOLUL 8

1 O, tu, de mi-ai fi fost un frate
hranit la sânul maicii mele,
sa te sarut în vazul tuturor
si nimeni sa ma poata defaima!
2 De mâna te voi prinde
si’n casa maicii mele te voi duce,
în vatra celei ce m’a zamislit;
acolo tu-mi vei da învatatura
si eu din vin-balsam te-oi adapa
si din mustirea rodiilor mele.
3 Cu stânga lui va sta sub capul meu
si dreapta lui ma va cuprinde.

4 — Fiice ale Ierusalimului, va conjur
pe-a tarinii putere si tarie,
sa nu-mi treziti ori sa-mi sculati iubita
pân’ ce ea însasi va voi!

5 — Cine-i aceea oare care vine
suindu-se albita si’nflorita
si rezemata pe iubitul ei?
— Sub mar eu te-am trezit,
acolo unde maica ta
cu tine a fost grea,
acolo unde chinuri a’ndurat
aceea care’n chinuri te-a nascut.

6 O, pune-ma pe inima pecete,
pecete vreau sa fiu pe bratul tau!
Ca tare precum Moartea e Iubirea
si cruda precum Iadul e Ardoarea:
i-s aripile aripi ca de foc,
carbuni aprinsi sunt flacarile ei.
7 Apele mari iubirea n’o pot stinge,
nici râurile vor putea s’o’nece.
Cel ce bogata casa si-ar goli-o

sa cumpere în schimb iubire,
acela doar dispret va dobândi.

8 — E mica sora noastra; sâni nu are.
Cu sora noastra oare ce vom face
în ziua când de ea se va vorbi?
9 De este ea un zid,
îi vom zidi creneluri de argint;
dar daca este usa,
o captusim cu scândura de cedru.
10 — Un zid sunt eu,
si sânii mei îi sunt ca niste turnuri;
de-aceea sunt în ochii lui
ca una care-si afla pacea.

11 Avut-a Solomon o vie
acolo, la Baal-Hamon;
pândarilor le-a dat-o s’o pazeasca
si fiecare-avea sa-i dea o mie
de sicli de argint pe roada ei.
12 Dar via mea e-a mea si-mi sta’nainte:
o mie-s pentru tine, Solomon,
si doua sute doar pentru pândari.

13 — Tu, care sezi în mijlocul gradinii
când glasul tau prietenii l-asculta,
tu, fa-ma sa-l aud si eu!

14 — Alearga, dragul meu,
si fii asemeni
cu-o caprioara sau un pui de cerb
pe muntii de balsam!

Acest articol a fost publicat în Din Biblie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s