Sfânta Arghira

Din „Căsătoria , cale  spre sfinţenie”
Ed. Sophia 2001

30 Aprilie
Asia Mică şi Constantinopol, sec. XVIII

    Arghira era o frumoasă fecioară din Prusa, nord-vestul Asiei Mici. Iar prin vieţuirea ei cucernică, era frumoasă şi pe dinlăuntru. Cu vremea , ea s-a măritat cu un creştin cumsecade din ţinutul natal.

    Dar diavolul nu a vrut s-o lase  pe această sfântă femeie să trăiască în pace. Curând  el a stârnit unui turc din vecinătate o pofta arzătoare faţă de ea. Neputând să o înduplece să se facă părtaşă viclenelor sale uneltiri asupra ei, a minţit cadiul turcesc din Prusa, susţinând că ea ar fi arătat voinţa a trece la islam.

Îndată cadiul a întemniţat-o. Soţul ei, simţind că dregătorii din Constantinopol ar fi mai prielnici, a rânduit ca judecata să fie mutată în cetatea de scaun. Dar turcul cel desfrânat s-a arătat şi acolo, urmându-şi mărturiile cele mincinoase. Arghira şi-a vădit cu vitejie credinţa tare în Hristos, tăgăduind că ar fi lăsat vreodată să se înţeleagă că ar putea să se întoarcă împotriva Domnului ei.

Deci a fost bătută, din porunca judecătorului, şi din nou întemniţată. În următorii şaptesprezece ani, tânăra femeie nevinovată a fost mereu întrebată de judecător, bătută şi întemniţată. Iar în închisoare a fost mereu hărţuită de turcoaicele osândite acolo.

Cum a răspuns Arghira, ce era cu desăvârşire nevinovată, acestor chinuri neaşteptate şi nemeritate? Nu numai că a purtat acest necaz cu măreţie şi răbdare, ci s-a dat pe sine la post şi la rugăciune, îmbărbătând şi pe alte creştine ce erau în aceeaşi temniţă.

 Viaţa ei zice: „Inima fericitei Arghira s-a umplut de necuprinsă bucurie şi de o asemenea recunoştinţă, căci fusese întemniţată pentru Hristos, încât socotea că neajunsurile îi erau înlesniri. Aşa se face că, atunci când evlaviosul creştin Manolis, împletitorul de năvoade, a izbutit să facă astfel ca învinuirea ei să fie retrasă, astfel că putea fi slobozită, Arhira nu a primit ridicarea osândei, socotind temniţa ce pe un palat împărătesc. Astfel, întemniţată şi înlănţuită pentru Hristos, şi-a sfârşit viaţa, primind nepieritoarea cunună a muceniciei în anul 1725”.

La trei ani de la moartea Sfintei Arghira, sfântul ei trup a fost aflat neatins, răspândind o mireasmă neasemuit de plăcută – care i-a umplut pe creştini de negrăită bucurie. Însuşi Paisie, Patriarhul Constantinopolului, a mutat moaştele ei minunate la Biserica Sfintei Parascheva, unde sunt şi acum cinstite de credincioşi.

Acest articol a fost publicat în Sfinţi căsătoriţi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Sfânta Arghira

  1. Stefab zice:

    As dori o icoana cu Sfanta Arghira. Va rugam puteti sa imi trimiteti la staretu_stefan@yahoo.co.uk

  2. Robert zice:

    pe mine ma cheam Arghira Robert Adrian

  3. George zice:

    Ma numesc George sunt un tinar de 21 de ani,croitor, im-i doresc foarte tare acatistul Sfintei,icoana,vreau ca Sfinta sa ma calauzeasca in meseria mea.In ziua de astazi nu gasesti pe nimeni care sa te mai vinete meserie,pentru acesta vreu ca eu sa fiu ucenicul Sfintei in aceasta meserie.

  4. Arghira zice:

    ma numesc arghira ma bucur mult ca mi-am gasit numele in lista sfintelor mucenite si ma pot ruga la aceasta sfinta mucenita arghira/***la care florile nu se vestejau pe mormintul ei si pasarile ii cintau ziua si noaptea si lumina ii pazea mormintul/***multumim lui dumnezeu si maicutii domnului pentru toate***/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s