Femeia slujbaşă

Din „Îndrumarea vieţii”
De Dr. Fr. W. Forster
Editura Panaghia 2006

Cu creşterea concurenţei feminine în toate meseriile a răsărit vorba, în unele cercuri bărbăteşti atinse de această concurenţă, că femeia care pătrunde în ocupaţiile bărbăteşti cu năzuinţa unei egalităţi depline în drepturi, caută să renunţe la acele atenţii excepţionale întemeiate pe sexul ei: femeia slujbaşă e în afară de cavalerismul bărbatului, acest cavalerism fiind un echivalent numai pentru femeia care îşi îndeplineşte funcţiile ei sexuale.

Cum priveşte acest lucru mişcarea feminină? Se pare că la multe femei independente s-a iscat un fel de necaz împotriva tuturor semnelor de cavalerism şi de galanterie bărbătească, explicabil când te gândeşti ce morală de stăpâni şi ce adânc dispreţ lăuntric pentru personalitatea femeii sunt legate adesea de aceste manifestări. Din pricina acestei dispoziţii, multe femei înclină nu numai să primească din partea bărbaţilor situaţia mai sus pomenită, ci s-o şi ceară.

Amândouă părţile însă uită că aici nu e vorba numai de acele îndatoriri şi servicii exterioare, bune doar pentru sexul celălalt şi ale căror mijiri se observă şi în lumea animală, ci de ceva mult mai adânc, la a cărui menţinere şi sporire amândouă sexele au cel mai mare interes. Am putea spune: galanteria e pentru Eva, cavalerismul pentru Maria.

 

Adevăratul cavalerism nu porneşte din ţinuta faţă de fiinţa sexuală a femeii, ci tocmai, dimpotrivă, din acea înălţare intelectuală şi morală a bărbatului peste sfera pur naturală, aşa cum s-a întrupat în cultul Fecioarei Maria în veacul de mijloc.

 

Atunci a răsărit pentru întâia oară o proslăvire a femeii care nu se închina sexului ei, ci caracterului feminin: acea natură mai înaltă a femeii, care şi-a găsit în tabloul „Mater gloriosa” cea mai frumoasă sărbătorire şi transfigurare şi pe care Goethe a preaînălţat-o în „Faust” drept conducătoarea de nelipsit a strădaniilor omului.

 

Când omul din veacul din mijloc, sub stăpânirea creştinismului, începu să vadă, în unele puteri ale sufletului femeii, simbolul pentru cele mai înalte scopuri ale oricărei educaţii şi purificări personale şi prinse să facă din femeie o regină de dragul Reginei din ceruri, să sărbătorească şi să onoreze femeia nedesăvârşită de dragul femeii desăvârşite, când Maica Domnului l-a ajutat să descopere în femeie firea ei mai înaltă, abia atunci legăturile dintre bărbat şi femeie ajunseră un izvor de înrâurire înălţătoare.

 

Din această influenţă care îmblânzea şi disciplina, vedem răsărind tipurile cele mai nobile de bărbăţie adevărată care se înfrâna de bună voie. Să ne aducem aminte de falnica figură a contelui Ludwig, soţul Elisabetei, şi de alte pilde de cavaleri fără prihană de soiul acela de oameni, în care cea mai vânjoasă şi mai straşnică putere bărbătească se îmbina cu o puritate aproape femeiască, cu o gingăşie a conştiinţei şi a întregii făpturi şi care prin smerenia lor desăvârşită dovedeau că dispreţuiesc orice supremaţie băţoasă, socotind-o semnul une omeniri înapoiate.

 

Cavalerismul în acest înalt înţeles nu-i altceva decât bărbăţia binecuvântată de spiritul celei mai înalte iubiri de mamă şi care îşi găseşte aici rostul adevărat al activităţii şi menirii sale.

 

Care bărbat nobil nu ar saluta orice prilej de a-şi înnobila puterea?

 

Care femeie nobilă ar refuza bărbatului acest fel de îndatorire?

 

Această proslăvire a caracterului feminin trecută asupra oricărei femei ca un simbol al oricărei puteri care înnobilează şi năzuieşte în sus, nu are a face nimic cu acea galanterie superficială, care este numai o alergătură după Eva.

 

Acest respect cavaleresc este, de asemenea, altceva decât luarea aminte a bărbatului pentru soţia şi mama copiilor săi. El are o obârşie adânc religioasă, căci izvorăşte din acea râvnă după izbăvire, după desăvârşire şi purificare, pe care Dante o întrupa în Beatrice, şi care priveşte partea cea bună din femeie, ca o icoană a lucrurilor veşnice, ca o chemare către orice zbucium egoist de a se birui pe sine şi de a se linişti.

 

Nu-i oare unul din cele mai măreţe roade ale creştinismului că a trezit şi a lămurit în bărbat aceste simţăminte şi a găsit tocmai în femeie sprijinul contra femeii? Maria împotriva Evei! Maria apărătoarea Evei, ba şi apărătoarea bătrânului nostru Adam!

 

Ar putea acum un bărbat cu cuget nobil să dea la o parte aceste simţăminte, când o femeie răzbeşte în concurenţa muncii? Nu-i oare o adevărată binefacere, când în munca noastră, tot mai pustiitoare din punct de vedere moral, ni se dă din nou prilejul să ne exercităm puterile mai înalte ale sufletului?

 

Cine a auzit în ce chip minunat au înrâurit femeile nobile şi pure unele cercuri bărbăteşti în aparenţă grosolane, va înţelege cât de adânc stăruie în bărbat nevoia nu numai după cultul femeii, ci tocmai după cultul caracterului feminin şi îşi va putea face o idee ce croială de om trebuie să fie acela care pledează pentru desfiinţarea cavalerismului.

 

Acele femei care împinse de nevoie se expun la îmbrâncelile vieţii au, prin urmare, îndoită trebuinţă să fie onorate ca femei şi să li se amintească astfel înalta lor chemare, căci în lupta pentru existenţă tocmai ele sunt în primejdie să-şi piardă caracterul feminin.

 

În problema aceasta uităm apoi că orice apărare a celui slab este totodată o apărare a celui tare, o pavăză împotriva slăbiciunii şi decăderii ce ameninţă orice putere needucată şi neţinută în frâu. Numai cerinţa celor slabi după sprijin, răbdare şi îngăduinţă a ajutat pe om să-şi îngrădească imboldurile şi patimile, să-şi dezvolte însuşirile mai înalte, ba chiar să-şi sporească şi să-şi îndoiască puterea, deoarece nu dezmăţarea, ci înmănuncherea ţine puterile concentrate şi sănătoase. Apărarea celor slabi este adevărata igienă a celor tari, în privinţa fizică, intelectuală şi morală.

 

Poruncile cavalerismului, care fac pe om să respecte de bună voie drepturi care nu pot fi cucerite este faptul cel mai hotărâtor în întreaga cultură morală. Din deprinderea de a fi cavaler se revarsă o sugestie binecuvântată asupra tuturor întreprinderilor şi obiceiurilor noastre. Ba încă am putea spune că îndatorirea cavalerească a sexului slab ne înlesneşte ascultarea faţă de puterile mai înalte şi mai fine din viaţă, deoarece supune pe om inconştient cerinţelor gingaşe şi fără arme ale conştiinţei. Şi vrem să aruncăm cât colo toate acestea? Nu. Dacă bărbatul nu vrea să fie cavaler de dragul femeii, atunci să fie de dragul lui însuşi. Iar dacă femeia socoteşte că nu mai are nevoie de cavalerism pentru persoana ei, atunci să-l salute şi să-l proslăvească în interesul bărbatului, care fără acest dar, se chirceşte şi ca bărbat şi ca om.

 

E de cea mai mare însemnătate ca tocmai acolo unde se trezesc patimile cele mai furtunoase şi mai necruţătoare ale bărbatului, să răsară totodată şi să se cultive simţămintele şi gesturile de ajutor dezinteresat şi de răspundere. E tot aşa de important apoi, ca acest cavalerism să se îndrepte fără excepţie asupra oricărei femei, să se exercite şi să se afirme faţă de oricare. Căci o singură excepţie ar fi un început de sălbătăcire a acelui simţământ pe a cărui dezvoltare se reazemă orice cultură mai înaltă.

 

Femeia de astăzi poate să refuze în munca cu camarazii orice nerozii galante, cu atât mai mult, când acestea pornesc din sferele inferioare ale bărbatului, ceea ce o femeie simte numaidecât. Pe de altă parte însă, trebuie să primească şi să încurajeze bucuroasă tot ce izvorăşte dintr-un adevărat cavalerism şi să nu se simtă niciodată înjosită de un ajutor care slăveşte partea bună a firii sale şi o îmbie să-şi păstreze această parte bună şi s-o aşeze în centrul întregii sale activităţi.

Acest articol a fost publicat în Îndrumarea vieţii, Bărbat/Femeie, Respect, Responsabilitate. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s