PROBLEMA FEMININĂ: Ciocnirile

Din „Îndrumarea vieţii”
De Dr. Fr. W. Forster
Editura Panaghia 2006

Toate chestiunile de cultură au fost tratate în această carte numai întrucât sunt în legătură cu îndrumarea personală a vieţii şi-i pot determina nedumeriri şi ciocniri.

În acest înţeles ni se impune, la sfârşitul acestor lămuriri, o întrebare: Ce trebuie să facă o fată sau o femeie care a ajuns la o conştiinţă mai înaltă, a demnităţii şi-a datoriei sale, care se vede acum împiedicată de părinţi sau rude, să-şi croiască viaţa potrivit noilor ei convingeri?

Aici am putea să răspundem: De-ai avea cele mai frumoase convingeri din lume, dacă n-ai şi iubire, nu eşti decât o aramă dogită, un clopot fără limbă.

Făurirea unei convingeri luminoase şi nezdruncinate despre rolul cultural al femeii trebuie să ţi-o manifeşti alegând, pentru libertatea ta, mijloace corespunzătoare cu scopul şi care s-o probeze. Nu trebuie să izbucnească o furtună, ci să răsară un soare. Cine vrea să scape de robie trebuie să dovedească maturitate.

Aceasta însă înseamnă mărinimie şi răbdare. Dacă femeia vrea să-şi cucerească demnitatea şi neatârnarea, trebuie să dea la iveală firea sa proprie în lupta cu împotrivirile şi neînţelegerile, iar faţă de metodele războinice ale bărbatului să-şi afirme, c-o neclintită statornicie, caracterul ei feminin.

Tocmai când ţine să-şi dezvăluie fiinţa sa intimă pentru o meserie sau pentru o misiune, trebuie să arate şi să dovedească în casa ei, că puterea care ajută, vindecă şi dă educaţie, izbuteşte mai bine decât puterea care loveşte şi dărâmă. Dacă asta nu-i cu putinţă într-un cerc aşa de îngust, nu-i oare o dovadă, că elementul feminin n-are drept la opera culturală?

Femeia trebuie să adeverească, prin exemple vii, că energia se poate îmbina cu iubirea, ba încă, energia cea mai înaltă şi cea mai deplină este pururea plină de iubire.

E mai lesne să sfărâmi şi să jigneşti decât să domoleşti şi să împaci, îngrijirea cere mai multă putere de voinţă decât nepăsarea, evlavia cere mai multă disciplină în vorbe şi-n gesturi decât o dârză siguranţă de sine, iar delicateţea sufletească, mărinimoasă şi răbdătoare, are nevoie de mai multă putere lăuntrică şi de maturitate de convingere decât o cârdăşie pătimaşă.

În viaţă sunt, de bună seamă, multe împrejurări serioase, în care un om de caracter nu trebuie să-şi nesocotească convingerile pentru îngăduinţe omeneşti. Credinţa faţă de adevăr este mai importantă decât ascultarea şi cruţarea faţă de lume, căci şi legăturile omeneşti sunt la urma urmei în siguranţă numai când ascultăm de cele înalte. De aceea şi Iisus Hristos a spus: „Cine nu poate să părăsească pentru Mine pe tatăl şi pe mama sa.” Accentul e însă pe cuvintele „pentru Mine”.

Cercetează-te bine dacă nu cumva deşertăciunea, egoismul, lipsa de îngăduială şi de iubire nu te îndeamnă la atare hotărâre dacă ai făcut într-adevăr totul, spre a micşora, prin îndoită modestie, iubire şi respect, imboldul de-a judeca şi de-a lucra astfel.

Omul care crede că luptă pentru convingeri mai înalte este aşa de expus la primejdia unei închipuiri de sine trufaşe şi-a unei siguranţe încăpăţânate, încât numai prin cea mai mare puritate lăuntrică şi smerenie îşi poate feri sufletul, tonul şi gesturile de părăginire.

Pentru oamenii care îşi cuceresc libertatea într-alt spirit, se aplică dea pururi tragicele cuvinte: „N-au avut nici noroc, nici stea; Au murit, s-au pierdut”.

Acest articol a fost publicat în Îndrumarea vieţii, Bărbat/Femeie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s