Caracterul

Din „Îndrumarea vieţii”
De Dr. Fr. W. Forster
Editura Panaghia 2006


IX. PROBLEMA SEXUALĂ

17. Caracterul

Să nu credeţi că adevăratul cavalerism faţă de sexul feminin e ceva uşor. Acest simţământ, care ocroteşte şi sprijină, nu se numeşte în zadar cavalerism. Trebuie să ai tărie de fier spre a-l putea pune în practică. Ceea ce face pe bărbat slab şi nedestoinic de un ajutor cavaleresc, este tocmai trebuinţa senzuală de farmecele femeii. Chiar ajutând-o, tendinţa aceasta tot se furişează şi abuzează de recunoştinţa şi dependenţa ei de tine, spre a câştiga dreptul la intimitate. Ce belşug de putere îţi trebuie spre a nu lucra pentru interesele tale proprii!

Sunt apoi o sumedenie de bărbaţi mai cocheţi chiar decât femeile şi care numai atunci se cred ceva, când bagă de seamă că fac impresie asupra femeilor. Dorinţa de-a provoca atare impresie călăuzeşte toate vorbele şi faptele lor în faţa femeilor. Ei se zbat necontenit pentru sine; n-au putere pentru cavalerism, se ocupă numai de ei şi nu se sinchisesc că astfel de purtare întăreşte cochetăria şi uşurinţa fetelor. Atari păpuşi de bărbaţi care se cred cavaleri, sunt cei mai nevolnici din lume; aceştia întind o mână femeii numai când e prilejul, dar ce înseamnă cu adevărat a întinde mâna unui om şi ce rost are o mână de bărbat cu adevărat credincioasă, despre aşa ceva nici n-au habar.

Cât de mult ne bucurăm de cavalerismul plin de caracter al tânărului Herman şi când fata se poticneşte coborând treptele şi cade o clipă în braţele lui: „Se prăbuşise piept la piept şi obraz la obraz. El însă sta drept ca o statuie de marmură, ţinut în frâu de voinţa-i serioasă. Susţinea c-un simţământ bărbătesc măreţia eroică a femeii”.

În viaţă sunt multe prilejuri când apropierea sau încrederea unei femei tinere pune pe bărbat la probă: e un pleşcar fără de caracter sau ţinut în frâu în fiecare din vorbele şi gesturile lui de „voinţa-i serioasă”? În astfel de clipe iese la iveală ce fel de om e; tot ce a lucrat în sinea lui sau a lăsat în părăginire îşi află acuma răsplata sau pedeapsa.

Ce înseamnă cavaler o afli abia atunci când simţi cât de greu îi vine omului senzual să fie în chip statornic cavaler, câtă străşnicie faţă de tine însuţi şi câtă supraveghere îţi trebuie ca toate faptele şi vorbele tale, chiar expresia ochilor, să fie stăpânite de hotărârea cea mare de-a ajuta pe femeie în loc să te foloseşti de slăbiciunea ei.

 Ceea ce se numeşte „să te joci c-o fată”, porneşte numai din această lipsă de caracter; pornirea senzuală după intimitate sau cochetărie ne face să grăim şi să săvârşim lucruri sau să aruncăm priviri, pe care conştiinţa noastră intimă le osândeşte, fără să avem însă tăria de-a asculta de dânsa.

Tinerii care întâmplător au o înfăţişare mai atrăgătoare, sunt în mare primejdie să-şi piardă bărbăţia, dacă nu vor simţi la vreme o frică grozavă de ei înşişi, care să cheme sub steag toată vârtutea lor şi să-i oţelească în hotărârea de a nu risipi stăruinţe şi făgăduinţe, care nu pot şi nu trebuie să aibă urmări serioase, şi să se întrebe necontenit c-o asprime neînduplecată. „Ce voiesc, ce sunt dator, ce-mi cere legea vieţii mele şi a ei?”

Acest articol a fost publicat în Îndrumarea vieţii, Caracter. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Caracterul

  1. Diana zice:

    Bărbaţii care au caracter sunt foarte puţini în ziua de azi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s