Păstrarea

Din „Îndrumarea vieţii”
De Dr. Fr. W. Forster
Editura Panaghia 2006


IX. PROBLEMA SEXUALĂ

11. Păstrarea

Cine vrea să progreseze cu adevărat şi nu-i încă sigur de puterea lui, caută să lucreze nu numai la sporirea puterii lăuntrice, ci şi să micşoreze şi să îndrepte influenţele din afară. Pentru asta, în primul rând să te fereşti de orice spectacol care caută să trezească şi să întreţină senzualitatea dezordonată a omului.

Un suflet într-adevăr bărbat va avea, deci, cea mai mare rezervă faţă de tot teatrul modern şi va răbda în linişte să se reverse asupra-i glumele şi ironiile acelora care sunt prea nevolnici şi au pretenţii prea modeste cu privire la puritatea lor lăuntrică, spre a-şi refuza statornic orice plăcere senzuală.

Până şi opera şi piesele serioase din teatrul modern cuprind aşa de puţină artă adevărată şi în unele părţi ale muzicii sau poeziei respiră aşa de vădit robia şi înclinaţia senzuală a autorilor sau sunt înscenate aşa lipsă de simţăminte mai fine, încât zădărăsc grozav latura inferioară a privirilor, mai ales prin iluzia poetică cu care înfrumuseţează şi învăluie totul.

Deşi a ajuns literă de evanghelie că trebuie să auzi şi să vezi toate astea, spre a putea vorbi cu ele, tu lasă pe ceilalţi să trăncănească şi fii mândru de neştiinţă. Vorba „îndrăzneşte să fii cuminte” se potriveşte aici mai mult ca oriunde. Să ne dăm bine seama ce adâncă înrâurire au asupra faptelor şi statorniciei noastre imaginile cu care ne hrănim închipuirea. Să vedem şi să ascultăm numai ce e fără prihană şi să nu ne facem iluzii că a privi murdării la lumina electrică înseamnă cultură.

Aceasta şi în ce priveşte lecturile noastre: trăim în epoca igienei şi tocmai în aceste chestiuni adevărata igienă e încă în faşă. Nimic nu poate fi mai nesănătos decât incitarea artificială a elementelor sexuale stârnită de-o parte aşa de însemnată din literatura modernă.

Mulţi oameni nici nu bănuiesc cât de mult îi predispune spre tot soiul de dezastre morale ocupaţia permanentă a fanteziei lor cu imagini sexuale. Preîntâmpinarea hotărâtă în direcţia asta e o pârghie fundamentală pentru sănătatea trupească şi sufletească. În această privinţă, faţă de partea cea mai însemnată din literatura modernă, trebuie să fii tot atât de cumpătat ca şi faţă de alcool.

Această literatură vorbeşte pururea de „senzualitatea sănătoasă”. Pasiunea senzuală într-adevăr sănătoasă este, oricât ar părea de paradoxal, absolut castă, plină de paza de sine, de taină şi de reculegere.

Când senzualitatea ajunge flecară şi desfrânată, e slăbiciune, risipă şi boală cu tot cultul exterior al cărnii şi al puterii. Boala aceasta însă e, din nenorocire, foarte molipsitoare, deoarece imboldul nu are nici o măsură, iar de la plăcerea nestăpânită până la rafinarea şi destrăbălarea dezmăţată nu-i decât un pas.

Adevărata artă este, în firea ei intimă, sfinţită de spiritul creator: este însufleţirea materiei, reînvierea cărnii, spiritualizarea ţărânii; arta falsă, însă, înseamnă biruinţa materiei asupra spiritului, căderea sufletului în robia simţurilor, idolatria cărnii şi a ţărânii. Cine ia în serios dezvoltarea lui spirituală va deosebi pururi cu un simţământ fin, dacă are în faţă-i artă adevărată sau falsă şi se va feri cu o neînduplecată statornicie de templul cu idoli.

A-ţi ţine fantezia curată este, deci, de o nespusă importanţă pentru igiena sexuală. Orice aţâţare senzuală numai atunci dobândeşte o mare putere asupra omului, când imaginile-i amăgitoare cuceresc sufletul. De aceea, dacă sufletul nu-i ferit, apărat şi ocupat cu imagini şi gânduri înalte, atunci dă un răsunet înmiit oricărei năzbâtii, oricărei apucături şi pofte. Aceasta, mai ales când e vorba de sporirea trebuinţelor sexuale în închipuirea noastră. Imaginile pe care le-ai înfipt acolo sunt nezdruncinate, în bine ca şi în rău. De aceea: fereşte-te de otravă cât mai e vreme.

Ţinuta sufletească recomandată mai sus nu duce câtuşi de puţin la o făţărnicie silnică, dimpotrivă; atare făţărnicie este semnul unei fantezii stricate. Cine şi-a apărat fantezia, cine-a oprit preocupările senzuale să dea năvală în viaţa lui sufletească, nu va cădea pradă acelei suprasensibilităţi sexuale care iese la iveală în ţinuta dezmăţată a ochiului şi a omului şi care dă de gol tristă dezbinare între voinţa şi fapta lui.

Acest articol a fost publicat în Îndrumarea vieţii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s