Dictatura celor slabi

Din „Îndrumarea vieţii”
De Dr. Fr. W. Forster
Editura Panaghia 2006

IX. PROBLEMA SEXUALĂ

3. Dictatura celor slabi

Unii moralişti desemnează timpul de faţă ca o epocă de dezmăţare morală specială. Învinuirea aceasta e fără îndoială exagerată. În toate timpurile oamenii au păcătuit, ba încă adesea cu mai multă neruşinare ca în vremea noastră. Totdeauna a fost o pătură de inşi care, din slăbiciune de voinţă sau din ticăloşie înnăscută, trăiau în opoziţie desăvârşită cu orice cerinţă mai înaltă. Caracteristic însă pentru timpul nostru este că, din acest faliment moral, se încearcă să se facă o nouă concepţie de viaţă, iar din neputinţa voinţei, o morală nouă care să convingă pe tineri că această prăbuşire bătrânicioasă a energiei spirituale şi această capitulare bicisnică în faţa imboldurilor şi patimilor este dreptul tinereţii şi începutul unei culturi moderne.

Tinerii noştri, însă, ar trebui să fi pierdut orice instinct sănătos al virtuţii şi a tot ce te face puternic, ca să nu simtă cu o siguranţă elementară că o îndrumare a vieţii din care se izgoneşte elementul eroic este în opoziţie absolută cu spiritul unei tinereţi sănătoase.

Nu e, oare, urât faptul că în aceste probleme care cer tact şi simţ nici nu se pomeneşte de marii maeştri în voinţă şi iubire, care ştiau că nu există fericire adevărată, ci se vorbeşte de plebea din toate clasele, de oamenii simţurilor mecanice, care ascultă de îmbrânceala oarbă a imboldurilor fără nici o ambiţie sufletească? Ce oameni netrebnici sunt cei care pun în mâna tineretului patalamaua pentru toate ticăloşiile tăinuite şi netăinuite şi ce uriaşe personalităţi stau îndărătul vechii învăţături a disciplinei voinţei!…

Cine vrea să se facă artist se duce la Michelangelo, nu la vopsitori sau la tencuitori, iar cine vrea să înveţe vrednicia intelectuală şi puterea personală nu are să-şi aleagă ca îndrumători pe cei care din slăbiciunile omului fac o teorie, iar din zece cusururi de caracter, cele zece porunci ale unei morale noi, ci pe acei oameni mari care ne izbăvesc de moliciune, ne ridică deasupra noastră înşine şi ne învaţă să ne păstrăm, în faţa naturii, dreptul nostru de stăpâni.

Cultura cere ca temperamentele intelectuale să domine, iar slabii să fie educaţi de cei tari. În incultură, dimpotrivă, domnesc temperamentele materiale; acestea cutează să facă din robia lor fiziologică o normă de viaţă.

Avem astăzi un şir de medici care, pe temeiul observaţiilor asupra naturilor patologice şi anormale, pretind ca regulile morale să fie scăzute pe tărâmul sexual în favoarea celor slabi. Aceasta înseamnă, la drept vorbind, să proclami, în lumea conştiinţei, dictatura celor slabi. Mai înseamnă să iei celor slabi ultimul sprijin ce îl mai au: legile care pornesc din puterea caracterului şi te duc la puterea caracterului.

Ideile moderne sunt răsturnarea completă a tot ce a avut preţ de când lumea şi a tot ce au închegat la un loc şi viaţa şi oamenii. Şi cine sunt oamenii care vestesc această răsturnare şi propovăduiesc în numele vieţii abdicarea voinţei şi desfiinţarea caracterului? Peste câţiva ani vor fi uitaţi cu totul. Vechiul adevăr, care vine din înălţime şi te ridică la înălţime, rămâne nemuritor.

Acest articol a fost publicat în Îndrumarea vieţii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s