„CINE A CREZUT CUVÂNTULUI TĂU?”

 436m.jpg

din „Mama”, de PS Ioan Suciu

Mamele sunt gata-gata să creadă unuia sau altuia dintre medici şi se arată satisfăcute cu sfaturile primejdioase pe care le primesc. Puţine sunt cele care cred cuvântului dumnezeiesc, mai puţine care se încredinţează Providenţei, acceptând dinainte hotărârile de sus, decât să îngăduie o crimă asupra copilului lor.

Nu este medic, nu-i moaşă care să nu spună câte naşteri prevestite fatale au ajuns la ora lor surprinzător de norocoase. Nu de mult îmi povestea un tată încercat: Când soţia mea era în pragul naşterii am dus-o la părinţi. Medicul a fost de faţă odată cu declararea durerilor naşterii; se prevăzuse anumite greutăţi. Durerile se ţin lanţ o zi, două, trei, chin grozav pentru mamă şi pentru cei din jur. Copilul refuza să-şi părăsească pătucul cald.

Un medic spune: copilul este un hidrocefal, capul mare nu-i permite să iasă. Mama este aşezată pe căruţă între perne şi dusă în starea aceasta la spitalul apropiat. Medicul specialist sentenţiază: copilul este un monstru, să-l sfârtecăm în sânul mamei, – craniatomie – numai aşa vom putea salva mama.

Tata se opune şi vrea copilul cu orice preţ. Haide la un alt spital, într-un oraş vecin. Este a cincea zi de durere. Aici se constată îngustimea bazinului mamei, intervine operaţia şi mama binecuvântată dă la lumină un copil minunat de şase kilograme, sănătos şi zdravăn. Acum îi privesc fotografia făcută la trei luni după naştere.

Un alt caz: într-o familie oarecare, toţi trei nou născuţii ajunseră la lumina zilei strangulaţi de „sforicică ombilicală”. In loc de trei botezuri, trei înmormântări. Copiii se năşteau spânzuraţi. Părinţii erau îngroziţi, nici nu mai aveau curajul să mai viseze naştere de prunc. Tristeţea se abătu asupra soţilor. Ca să schimbe puţin atmosfera, făcură o vizită unui preot, rudă de-a soţului.

Vorbind despre situaţia dezolată a familiei, preotul îi zise: „Îţi dau un sfat pe care l-am dat şi altora cu bun rezultat. Copiii, din prima clipă a conceperii lor, au un înger păzitor, mereu alături de ei până la sfârşitul vieţii. Rugaţi-l amândoi pe acest înger păzitor, cu credinţă, şi vă va asculta. Copilul, nu după multă vreme, dădu semne că este în sânul mamei. Pe măsură ce se apropia ora, mama era foarte fericită şi încrezătoare, doar moaşa neliniştită nu-i împărtăşea nădejdile. Copilul veni sănătos şi tare. I se dădu numele de Mihai.

«În ziua următoare, povesteşte El. Burger, avurăm o întrunire a moaşelor. Acolo povestii faptul. De faţă era una mai tânără dintr-un sat vecin, care aştepta copilul, dar avea o faţă muncită şi părea preocupată, căci avusese o naştere precedentă foarte grea şi medicul îi spusese să nu mai aibă un altul, prea multe sfârtecări îndurase şi cicatricele ar putea să împiedice venirea lui la lumină.

Avea o conştiinţă prea creştină ca să-şi îngăduie un avort. „Nu pot să-l ucid pe fiul meu”. Mă gândesc mereu: dacă copilul meu ar zace în leagăn bolnav şi cineva ar spune: „Dacă vrei să trăiască, mori pentru el”, aş răspunde ca orice mamă: „Fie, mă-nvoiesc!” Aşa cuget şi la fiul meu din sân: „E o viaţă de om, cu un suflet destinat cerului şi care trebuie să-şi împlinească menirea ce o are pe pământ. Nu se spune oare: „Numai o viaţă avem? Socot că lipseşte o stea pe bolta cerului cu fiecare creatură pe care o împiedicăm să intre în viaţă”.

Tânăra femeie împărtăşi soţului „reţeta îngerului păzitor” şi împreună rugăciuni calde care le înseninară inimile şi-i umplură de încredere. În ultimele clipe, mama trebui să meargă la clinică unde i se făcuse operaţia cu ocazia naşterii primului copil.

–  Acuma se vine? îi spuse medicul şef. Ştii prea bine că pentru astfel de cazuri copiii trebuie „născuţi” înaintea de vreme.

– Eu vreau să nasc copilul.

–   Cred,  însă vei vedea acum, cugetă până mâine, lasă fanatismul religios.

Mama nu cedă. În aceeaşi seară începură durerile naşterii. Spre dimineaţă, îngerul păzitor făcu să răzbească spre viaţa luminii solare un mic băieţaş.

Asemenea Cărturarilor din Evanghelie cu orbul din naştere medicul şef întreba şi iarăşi întreba cum s-a făcut aceasta, nu e posibil… dar este adevărat!

Mamelor, aveţi încredere în îngerul păzitor!

Acest articol a fost publicat în Mama. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s