EPILOG

 436m.jpg

din „Mama”, de PS Ioan Suciu

Un episcop englez, Mgr. Hinsley, ca să lege tot mai mult inimile soţilor de marea menire la care s-au angajat prin sfânta căsătorie, a împreunat un har de iertare următoarei rugăciuni, dacă e rostită cu suflet căit, de unul dintre soţi, sărutând inelul nupţial al celuilalt: „Dăruieşte-ne, Dumnezeule, ca, iubindu-te  să ne iubim şi să vieţuim întru sfântă Legea Ta „.

Frumuseţea gestului idilic vărsat într-o rugă stă tocmai în conţinutul lui religios. Sărutând inelul înseamnă că revii la fagăduiala făcută, că revii la legământul semnat şi aminteşti lui Dumnezeu promisiunea Lui de a dărui harul tainei în orice împrejurare a vieţii. Căsnicia este târnosită Domnului prin originea ei, prin menirea ei şi prin binecuvântarea preotului asupra consimţământului soţilor.

Maternitatea şi paternitatea nu trebuie socotite în primul rând nişte fapte fiziologice, ci mai degrabă vrednicii, îndatoriri şi funcţii spirituale. Dacă mucenicia trupului intră atât de mult în constitutivul maternităţii, aceasta reclamă nu mai puţin prezenţa sufletului şi-a inimii femeii.

Este atât de strânsă viaţa familială şi îndatorirea maternităţii de valorile spirituale, morale şi religioase, încât se înalţă şi se răstoarnă deodată cu încetarea şi stingerea lor. F. de Coulange putea să scrie în celebra sa carte: „Cetatea antică”: „Prima instituţie pe care a stabilit-o religia a fost cu drept cuvânt căsătoria” (p. 14). Acelaşi cuvânt care, odinioară, exprima reverinţa faţă de Dumnezeu, exprima şi cinstea copiilor faţă de părinţi şi a părinţilor faţă de copii, – cuvântul: „pietas”, evlavie.

Tot ceea ce e natural în familie, este oarecum şi religios: şi sentimentul fidelităţii, şi sentimentul dragostei, şi îndatoririle a căror împlinire fac să curgă izvoarele vieţii omeneşti. Scăzând religiozitatea familiei, micşorându-se credinţa şi evlavia în sufletul femeii, se va denatura tot ceea ce este firesc în familie. Iar dacă o femeie cu o viată străbătută de credinţă este capabilă să facă orice jertfe numai să aibă copii, cealaltă femeie, lipsită de credinţă şi virtute, este capabilă să comită orice fărădelege numai să nu aibă copii, căci femeile, constată De Lee,. sacrifică totul ca să aibă sau să nu aibă odrasle.

Ajunşi la punctul acesta te întrebi ce poate să renască în femeie o conştiinţă favorabilă vieţii?

Va trebui să revii atunci neapărat la ceea ce este vădit astăzi: Biserica, cea calomniată că umileşte viaţa şi i se   împotriveşte, rămâne singură neînduplecata apărătoare a vieţii şi a izvoarelor ei, revii la principiile Evangheliei în străfundurile cărora zace făgăduinţa de viaţă, nu numai pentru suflete ci şi pentru popoare; revii la adevărurile Bisericii, – care nu a adăugat nimic Cuvântului întrupat – care propovăduind religia, răspândeşte energii bio-politice pe care să crezi că le afli aiurea te-ai minţi păgubitor.

Enormul  capital bio-politic, zăcămintele  abundente  de  viaţă plină sunt ascunse în filele Sfintelor Scripturi, îndeosebi ale Sfintei Evanghelii şi le reînvie credinţa caldă, şi lucrătoare prin iubire. Oamenii vremii de acum, femeile mânate de vârtejul feminismului şi de mincinoasele vrăji ale unei lumi de voluptăţi fără risc şi fără răzbunare, nu pot să stea indiferenţi în faţa lui Iisus şi a învăţăturilor Lui. Sau Il aleg”sau Il resping.

Din inima şi sufletul Neamului nostru a muşcat Lumina Evangheliei; oricât ne-am spăla, chiar şi în sânge de taur, ca oarecare împărat apostat de la credinţă, nu vom putea şterge urmele botezului; oricât ne-am păgâniza moravurile, – ca să ajungem până la a crea acele femei monştri, care, cu „sânge rece”, ucid trei-patru copii în sân, sau împiedică venirea lor din nefiinţă la fiinţă, în timp ce simţirea lor nu suportă să vadă că loveşte un copil ca să-l dojeneşti şi să-l corectezi, – nu ne putem „tămădui de virusul” Evangheliei vărsat de veacuri în arterele Neamului.

Până şi-n păgânismul moravurilor noastre purtăm ceva ce a deşteptat în noi Evanghelia lui Iisus: Setea şi foamea după ceva absolut; sau absolutul dumnezeiesc sau absolutul diabolic şi, prin el nimicirea. Între aceste două va trebui să alegem.

Stăm în nădejdea că „aluatul” Evangheliei va ajunge să dospească din nou sufletele noastre, că pe măsură ce lumea se păgânizează, creştinii se apropie de izvoarele LUMINII şi ale VIEŢII. Astfel, teama de viaţă, atât de crud vădită in femeile de acum, va lăsa loc trăirii eroice creştine, care este cea mai puternică pledoarie a Vieţii şi a căilor de jertfa ce duc la ea. Iar femeia, care în „Cetatea antică” avea menirea să privegheze nu cumva să se stingă focul sacru, în „Cetatea lui Dumnezeu” va fi paznica sfintelor izvoare ale vieţii omeneşti.


NOTE
1)  Peter Wust: „La mission metaphisique de lafemme”, trad. fr.
Art. în cartea „Problemes de la Sexualite” – de mai mulţi
autori. Presences. Pion. v. p. 219 ssqu.
2)  La Congresul Ed. Morale ţinut la Geneva în 1921. Cf. „Le
sentiment maternei chez la jeunefille”\
3) N. Berdiaeff: „De la destination de l’homme”, p. 306 şi 314.
4) „Pages choisies”, p. 17l-l81, 198, 205.
5) Dr. Maragnon, op. cit, p. 110.
6)  cf. Gertrud von Le Fort: „La donna eterna”, p. 95 ssqui. Trad.
italiană. 7)M 18,5 8)Samuil, 1, 19
9) „La croisee des chemins”, Ed. Nelson p. 31.
10) De Nuptiis et concupiscentia. Liber Sec. C. IV.
11) „Morale et pedagogie sexuelles”. p. 102-l03, nota 1.
12)  „Mariage et sterilite”, p. 138 ssqu. 1938. Cartea este strâns combătută de J. E. Georg în: „ Vie conjugale, fecondite et agenese” scrisă în 1940. Aceasta din urmă, cu nuanţe de strictă observare ştiinţifică, expune concluziile pe care le crede decisive din punct de vedere al ştiinţei. Are şi o înaltă ţinută morală.
13)  „11 problema demografico dai punto de vista biologico”, în Quaderni „Studium”, 2, p. 67, 1938.
14)  Alice Descoeudres: „Le sentiment maternei chez la jeune fille”, Ed. Forum, Geneve, 1925.
15) Act. UU Se I, p- 104.
16) H. Bordeaux, „Le Foyer”, p. 34.
17) p. 175-248, Ed. 1931.
18) Federico Marconcini: „Culle vuote”. p. 180, 341.
19) Jean Dermine: „La doctrine du mariage chretien”, p. 249.
20)  „De nuptiis et concupiscentia” ad Valerium. – Liber I. c. XV
21) W. Foerster, op. cit, p., 123-l38.
22)   Luigi   Scremin  „Appunti  di  morale professionale per  i medici”, p., 64.
23) „hes dangers de Vavortement et du Neo-Malthusianisme pour l’organisme feminin”, p., 32.
24) Jolly, op. cit., p. 275.
25)  Dr. Georges Surbled: „La morale dans ses   rapports avec la medicine et Vhygiene”. Tome second. Livre V. C. I., p. 259-265.
26) G. Clement: Jl diritto alia nascita”, p. 23. Toată cartea capitole din „Mama”.
27) Dr. Clement, op. cit., p. 98, notele cu petite.
28)  Vezi şi frumoasa broşură de aproape 80 pagini: „Avortul”, scrisă de dr. Nicolae Popa, asist. univ. Bucureşti, 1934. Tip! Bucovina.
29) Ed. italiană. Sales. – Ed. III. 1940, „Fiocco bianco”, p. 243.
30)  în aceste capitole rezum mai multe pagini din op. cit. a Dr. Clement.
31) Dr. Nicolae Popa, op. cit. p. 64-65.
32) Dr. R. Schockaert, op. cit. p. 14-l5.
33)   Daniel-Rops:   „Par delâ  notre nuit”,  cap.  Technique  et chretiente, p. 175-l78.
34) „Studium ” Quaderno: 2, p. 67.

Acest articol a fost publicat în Mama. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s