NU AM VRUT SĂ MI-L FAC CARNE DE TUN

cassat_reading.jpg

din „Mama”, de PS Ioan Suciu

Orice muritor născut pe aceste meleaguri va avea un sfârşit şi pe cei mai mulţi îi vor mânca, sub ţărâna mormântului, viermii pământului. Că înaintea viermelui va mai roade din noi ceva: boala, caznele, datoria, munca grea, cuţitul sau glontele ucigător, asta este soarta comună. Oamenii vor muri de ceva, şi înainte de moarte greul vieţii va mânca din fiecare. Dar „nu vă temeţi de acei care ucid trupurile” iar sufletului nu pot să-i facă nimic.

Tocmai asta este una din slujbele trupului: să stea la-ndemână sufletului în muncă, în suferinţă ispăşitoare, în pocăinţă, în mărturie a nobleţei lui. „Carne pentru tun”, „carne pentru viermi”, „carne pentru cruce”, pentru plug şi pentru carte, pretutindeni unde se munceşte anevoios se macină trupul, însă nu spre pieire, ci spre înviere. Fiecare viaţă este un destin şi o veşnicie, pe care nimenia nu o poate înlocui. Moartea nu-i nici deznodământ, nici termen, nici încheiere a procesului vieţii. Tot ce moare învie.

Conştiinţa şi ţinta vieţii nu pot să fie roase de vremuri sau răpuse de tunuri. Iar mama nu este doar gingaşa urzitoare a unui trup plăpând, ci purtătoarea şi născătoarea unui suflet de om, a unei conştiinţe şi a unei meniri. Născând mama nu trebuie să se gândească la moartea trupului pe care l-a adus la viaţă, ci la viaţa veşnică deschisă asupra noii odrasle.

Acest articol a fost publicat în Mama. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s