Sfântul Filogonie

Din „Căsătoria , cale spre sfinţenie”
Ed. Sophia 2001

20 Decembrie
Antiohia, sec. III-IV

Sfântul Filogonie a fost un vestit avocat din înfloritoarea metropolă a Antiohiei. Era căsătorit şi avea o fiică.
Umblând prin tribunalele oraşului spre a-şi face meseria de avocat, Filogonie apăra pe cei ce fuseseră nedreptăţiţi şi ajuta pe nevoiaşi. Ajunsese atât de iubit şi preţuit pentru faptele sale bune, încât în 314, la moartea lui Vitalie, Patriarhul Bisericii Antiohiei, poporul într-un gând l-a cerut pe Filogonie să fie păstor.

A cârmuit ca patriarh cu aceeaşi grijă şi milostivire pe care o arătase ca avocat. În ultimul an al cârmuirii sale a avut de luptat cu erezia lui Arie, care a apărut la Alexandria în 318. A murit cu pace şi cu mare cinste în 323.

După vreo şaptezeci de ani, un alt cetăţean al Antiohiei, Sfântul Ioan Gură de Aur, a rostit o predică în cinstea lui, în care spunea:

„Dumnezeu l-a hirotonit întru acest chip. Din mijlocul pieţei luându-l, pe scaunul vlădicesc l-a pus. Căci şi soţie, şi fiică având, şi în treburile divanelor judecătoreşti cufundat fiind, dumnezeiesc şi strălucitor chip de vieţuire a arătat. Şi mai vârtos decât soarele strălucind, s-a arătat vrednic de rangul unei asemenea sfinte dregătorii. Deci Dumnezeu luându-l de la tribuna divanului de judecată, în amvonul bisericii l-a pus. Şi aşa cum oarecând pe oameni de uneltirile altor oameni apărând, pe nedreptăţiţi mai puternici decât asupritorii lor i-a făcut, tot astfel acum de asupritorii şi batjocoritorii diavoli pe oameni îi apăra.”