Sfinţii Paulin şi Terasia

Din „Căsătoria , cale spre sfinţenie”
Ed. Sophia 2001

23 Ianuarie
Franţa, Spania, Italia, sec. IV-V

    Sfântul Paulin cel milostiv s-a nǎscut la Bordeaux, Franţa, în 353. Εra fiul lui Pontie Paulin, prefect pretorian în Galia. A învǎţat cu poetul Ausonius, care l-a ajutat sǎ-şi desǎvârşeascǎ talentul de poet şi ritor.
Pe la vârsta de douǎzeci şi patru de ani, a rǎmas moştenitorul unei averi uriaşe. Era prefect al Romei, senator şi cu o situaţie foarte bunǎ în societate. Mai apoi a ajuns consul al Romei şi apoi guvernatorul Campaniei, provincie din sudul Italiei.

Totuşi nu era fericit; sufletul lui flǎmânzea dupǎ ceva care sǎ dea mai mult înţeles vieţii sale. Într-o zi, pe când cǎlǎtorea printr-un ţinut de sate din Campania, a dat de mormântul Sfântului Felix, unul din primii mucenici creştini. Acolo a simţit nevoia sǎ se opreascǎ o clipǎ. Dintr-o datǎ i-a pǎtruns o luminǎ în suflet şi i s-a arǎtat Sfântul Felix. Paulin a cǎzut în genunchi şi şi-a afierosit viaţa slujirii lui Hristos, sfinţilor Sǎi şi Bisericii Sale.

Apoi îndatǎ a început sǎ urmeze cuvintele lui Hristos din Evanghelie: De voieşti sǎ fii desǎvârşit, vinde averile tale şi le dǎ sǎracilor, şi vino şi urmeazǎ Mie (Mat. 19, 21). S-a retras din viaţa publicǎ din Italia şi s-a întors în Acvitania, la Bordeaux, locul naşterii sale.

Acolo s-a cǎsǎtorit în 389 şi a fost botezat în 390 de cǎtre Sfântul Delfinie, episcopul de Bordeaux. Mireasa lui spaniolǎ, Terasia, era într-un gând cu el în dǎruirea ei slujirii lui Hristos. Ei au hotǎrât sǎ se întoarcǎ în Spania spre a începe sǎ scape de moşiile lor de acolo şi a cǎuta voia Domnului pentru viaţa lor.

Când singurul lor fiu a murit în pruncie, în 392, ei s-au fǎgǎduit împreunǎ sǎ se înfrâneze de la legǎturile trupeşti ale cǎsǎtoriei şi sǎ trǎiascǎ şi mai aspru, pentru a rǎspândi Evanghelia lui Hristos. Au început sǎ vândǎ mare parte din proprietǎţile lor din Spania şi Galia şi sǎ împartǎ veniturile obţinute Bisericii şi sǎracilor. În 394, la stǎruinţele poporului, Sfântul Paulin a fost rânduit preot în Barcelona.

La scurt timp, el şi Terasia s-au întors în sudul Italiei şi s-au stabilit lângǎ micul oraş Nola, aproape de mormântul Sfântului Felix.. Acolo au întemeiat o casǎ pentru cǎlugǎri şi pentru sǎraci, dǎruindu-se unei vieţi simple de rugǎciune, pocǎinţǎ şi milostenie. Într-una din Vieţile sale ni se spune: „Dupǎ ce a vândut averile din Franţa, s-a aşezat, a zidit o bisericǎ la Fondi, un apeduct la Nola şi o casǎ de oaspeţi pentru pelerini, datornici şi alţii de acest fel, ce locuiau la catul de jos al casei sale, pe când el cu câţiva prieteni duceau o viaţǎ aproape monahiceascǎ la catul de sus.”

De acum Paulin şi-a afierosit talentele sale scrierii unor lucrǎri cu teme creştine. Pana sa revǎrsa scrieri minunate în versuri şi prozǎ, care îi ajutau pe mulţi sǎ treacǎ la creştinism. Îndeosebi în ziua pomenirii Sfântului Felix (14 ianuarie) din fiecare an scria un lung poem dedicat sfântului. El şi Prudenţie Spaniolul sunt socotiţi cei mai mari poeţi latini creştini din vremea patristicǎ.

Deşi tânjea dupǎ retragere şi ascundere, evlavia sa, milostenia, înţelepciunea şi minunatele sale scrieri atrǎgeau pe mulţi la el. A ajuns vestit ca unul dintre cei mai sfinţi bǎrbaţi ai vremii. A purtat o corespondenţǎ bogatǎ cu oameni precum Sfântul Martin din Tours (12 octombrie şi 11 noiembrie), Sfântul Ambrozie al Mediolanului (7 decembrie), Fericitul Augustin al Ipponei (15 iunie), Sulpitius Sever (vestit istoric şi hagiograf), Fericitul Ieronim (15 iunie) şi papa Anastasie I. În Viaţa Sfântului Martin, Sulpitius Sever scrie urmǎtoarele despre Sfântul Paulin:

„El (Sfântul Martin) mi-a pus înainte ca o pildǎ minunatǎ în împrejurǎrile de faţǎ purtarea acelui ales bǎrbat Paulin, despre care am fǎcut pomenire mai sus. Martin a spus despre el cǎ lepǎdându-se de marile sale avuţii şi urmând lui Hristos, aşa cum a fǎcut, s-a arǎtat a fi aproape singurul care în aceste vremuri s-a supus cu totul poruncilor evanghelice. El a stǎruit zicând cǎ acest bǎrbat trebuie sǎ ne fie pilda pe care trebuie sǎ o urmǎm, adǎugând cǎ timpul nostru era fericit sǎ aibă asemenea chip al credinţei şi virtuţii. Cǎci Paulin, bogat fiind şi cu multe avuţii, vânzându-le pe toate şi dându-le sǎracilor, dupǎ voia arǎtatǎ a Domnului, a fǎcut cu putinţǎ, zicea Martin, printr-o dovadǎ vǎditǎ, ceea ce pǎrea cu neputinţǎ de împlinit.”

În anul 409, Terasia a trecut din aceastǎ viaţǎ la cele veşnice. În acel an Paulin a fost ales episcopul Nolei. Sfântul Paulin şi-a continuat îndatoririle episcopale slujind cu credincioşie lui Hristos pânǎ la moartea sa datoratǎ bolii, la 22 iunie 431. Şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos în mijlocul rugǎciunii arzǎtoare, în vremea Vecerniei.

Acest articol a fost publicat în Sfinţi căsătoriţi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s