Poate că ar fi bine să comunici mai mult cu soţia pe acest subiect ce vă frământă deopotrivă pe amândoi

Preluat de Aici

Dragă Părinte,
Mă numesc Mihai, am 39 de ani şi locuiesc în Iaşi. Am doi copii şi o soţie pe care îi iubesc tare mult. De asemenea, serviciul e mulţumitor, nu mă solicită prea mult. În general, pot spune că viaţa mea este una oarecum liniştită. Excepţie fac acele zile în care întârzii uneori acasă datorită faptului că stau cu prietenii la o bere sau două.
Îmi place compania celorlalţi şi mă simt bine atunci când servim împreună câte o băutură rece. Cu toate acestea, soţia a fost cea dintâi persoană care mi-a semnalat ca berile băute alături de prieteni se cam înmulţesc. Nu vreau să merg cu gândul mai departe şi să îmi spun că am într-adevăr probleme cu alcoolul. Mai mult, vă pot spune că în cercul de prieteni sunt o persoană apreciată şi respectată tocmai pentru că nu am prea întrecut măsura. Vă spun aceste lucruri şi vă întreb: sunt îngrijorările soţiei justificate? Ar trebui să îmi fac şi eu griji în această privinţă? Vă mulţumesc!
Cu stimă, Mihai R.

Dragă Mihai,
Din cele ce mi-ai scris se pare că, cel puţin în momentul de faţă, consumul de alcool nu a devenit o problemă pentru tine.

Cu toate acestea, îngrijorările tale şi ale soţiei sunt oarecum justificate. Bucuria şi plăcerile de a fi alături de un grup de prieteni cu care să comunici şi să te simţi bine arată că eşti o persoană sociabilă, bine integrată în grup. Un aspect important al acestui “ritual” de socializare pare să fie cel al unei “băuturi reci”.

Mai bine spus, starea ta de bine depinde într-o oarecare măsură de prezenţa celorlalţi şi de o bere sau două, aşa cum a remarcat şi soţia ta. Temerile sale îşi au rădăcinile în zicala “Obişnuinţa înlănţuie omul liber” (Ambrose Bierce).

Cu alte cuvinte, odată cu trecerea timpului vei observa că pentru a obţine aceeaşi stare de bine, va fi necesar să consumi o cantitate mai mare de alcool deoarece se instalează în corp toleranţa la alcool (practic, organismul este obişnuit să funcţioneze sub influenţa alcoolului).

Iniţial, toleranţa este ridicată pentru ca în timp să scadă atât de mult încât o cantitate mică de alcool să aducă un dezechilibru însemnat funcţionării organismului tău. Ai putea să consideri faptul că toleranţa fie scăzută, fie ridicată faţă de alcool depinde de o serie de factori printre care: cantitatea, durata şi frecvenţa consumului, vârsta, structura ta fizică şi psihică, experienţa de viaţă, locul pe care îl ocupă spiritualitatea şi relaţia cu Dumnezeu în viaţa ta, etc.

Cu alte cuvinte, trebuie să fii foarte atent, pentru că drumul de la serile petrecute în compania prietenilor şi a unei halbe de bere până la o viaţă măcinată de alcoolism, este unul scurt şi care poate fi parcurs pe nesimţite.

În finalul scrisorii m-ai întrebat dacă îngrijorările soţiei sunt justificate. Este posibil ca în timp, soţia să fi observat o serie de modificări ale comportamentului tău care să fie cauzate tocmai de ieşirile la o bere cu prietenii.

Cei din jur remarcă aspecte ale comportamentului nostru de care noi nu suntem întotdeauna conştienţi, de aceea ne vine greu să acceptăm că, uneori, percepţia celorlalţi despre noi ca şi persoană este diferită de percepţia pe care o avem despre noi înşine. Poate că ar fi bine să comunici mai mult cu soţia pe acest subiect ce vă frământă deopotrivă pe amândoi, în speranţa că împreună veţi reuşi să evitaţi capcanele nevăzute ale alcoolismului.

Dar cel mai bine ar fi să ne vizitaţi la sediul Centrului, din cadrul Fundaţiei „Solidaritate şi Speranţă”, str. Costachi Negri nr. 48, Iaşi, tel. 0232-220548, int. 107.
Cei interesaţi ne puteţi scrie pe adresa Centrului: centrulsfnicolae@yahoo.com
Doamne ajută!
Pr. Iulian

Acest articol a fost publicat în Alcoolismul, Familie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Poate că ar fi bine să comunici mai mult cu soţia pe acest subiect ce vă frământă deopotrivă pe amândoi

  1. daniela zice:

    Draga,parinte
    Ma numesc Daniela, am 38 de ani si sunt din Constanta.Sunt casatorita de 13 ani, am o fetita pe care o iubesc foarte mult.M-am casatorit din dragoste,dar am observat ca sotul nu ma iubea la fel de mult ca mine.Nu m-am putut bucura de nasterea fetitei noastre,pentru el a fost ca un obstacol ii place viata(alcolul,femeile,si viata desfarnata),nu avem o comunicare in familie ma detesta dar in accelasi timp este dependent de mine.Imi aduce tot felul de injuri de am ajuns sa fim terorizate eu si fetita.Asi pune punc casniciei dar casniciei dar imi este frica pentruca ma ameninta mereu ca ma omoara . Va rog sa-mi dati cateva sfaturi duhovnicesti despre ce as putea face pe viitor.Sarut mana parinte blagoslovitisi iertati,si va rog daca puteti sa ma contactati pentru sfaturi pe adresa de e-mail dany_nik_2000. Asi dori neaparat un sfat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s