Sfântul Ştefan Deciani

Din „Căsătoria , cale spre sfinţenie”
Ed. Sophia 2001

11 (sau 13) Noiembrie
Serbia, sec. XIV
    Sfântul Ştefan Deciani s-a născut în familia Nemaniici, vestita casă domnitoare a Serbiei, familia din care mulţi au fost canonizaţi ca sfinţi ai bisericii. El era stră – stră- nepotul Sfântului Simeon (13 februarie; acesta fusese regele Ştefan Neemania, întemeietorul Serbiei). Bunica sa fusese Sfânta Elena, unchiul său era Sfântul Ştefan Dragutin, iar tatăl său era Sfântul Ştefan Milutin – toţi aceştia fiind pomeniţi de Biserică la 30 octombrie.
În 1313 Ştefan a fost amestecat într-o răscoală împotriva tatălui său. Când răscoala a dat greş, regele a simţit că „trebuia să-l orbească pe fiul său Ştefan, spre a potoli pe sprijinitorii săi şi a preîntâmpina alte răscoale”.

După ce şi-a pierdut vederea, pe când Ştefan se ruga în biserică i s-a arătat Sfântul Nicolae al Mirelor (6 decembrie) şi i-a spus: „Ştefane, nu te teme, ochii tăi s-au dat mie şi am să ţi-i înapoiez la vremea cuvenită”. Curând după aceea el a fost trimis în surghiun la mânăstirea Pantocratorului din Constantinopol. Acolo avea să petreacă cinci ani, iar „prin înţelepciunea şi nevoinţa sa, prin blândeţe şi dăruire, prin răbdare şi măreţie sufletească, Ştefan i-a întrecut nu numai pe călugării din mânăstirea aceea, ci chiar pe cei din tot Constantinopolul”. Cuvioşia sa şi înţelepciunea au ajuns a fi cunoscute chiar de împăratului, care –l numea „al doilea Iov”.

După o vreme, tatăl său, cuprins de remuşcări şi de pocăinţă, veni să-l vadă, cerându-i iertare şi pocăindu-se înaintea egumenului mânăstirii. Sfântul Nicolae al Jicei scrie: „Regele Milutin… s-a pocăit de păcatul faţă de fiul său Ştefan, şi cu amar şi-a plâns păcatul înaintea egumenului Mânăstirii Pantocratorului, unde fusese închis Ştefan cel orbit. Milutin…  a ajuns sfânt nu pentru păcătoşenie, ci pentru pocăinţă, şi nu pocăit cu vorba, ci cu fapta, slujind Domnului Hristos până la sfârşitul lungii sale vieţi.”

Apoi regele şi-a luat fiul înapoi în Serbia. La puţin timp, în 1312, regele a murit, după ce a dat tronul fiului său. Curând după aceea, Sfântul Nicolae s-a arătat iarăşi noului rege şi, ţinându-şi făgăduinţa, a făcut semnul crucii peste el şi i-a redat vederea.

Drept mulţumire pentru această minune, regele Ştefan a zidit preafrumoasa mănăstire Deciani. De la ea a primit şi porecla pentru care a ajuns cunoscut. Şi în scurta sa domnie de zece ani el a ajuns unul dintre cei mai iubiţi domnitori sârbi.

În 1324, după moartea primei sale soţii Teodora (fiica ţarului bulgar Smilac), Sfântul Ştefan s-a căsătorit cu Maria Palelologhina din casa împărătească a Bizanţului.

În 1331, prin uneltirile fiului său Ştefan Duşan, Ştefan Deciani a fost detronat şi înecat. Pentru marea sa dragoste faţa de poporul său şi de Biserică, ca şi pentru viaţa şi moartea sa mucenicească, el a fost curând cinstit ca sfânt.

Acest articol a fost publicat în Sfinţi căsătoriţi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s