Sihăstria îndrăgostitului

de Mason, Mike

Iubito, tu eşti sihăstria mea,
lăcaşul meu de veci.

Visează solitaru-n pace
ferice vis de sihăstrire,
aşa cum eu visez mereu
să fiu, de-a pururi, lîngă tine.

Iar trupul tău mi-e călăuză,
cărare-n codrul aurit;
iubirea ta e luminiş
în inima pădurii.

Aici o casă am zidit,
aici, numai în tine.
Singurătatea-mi ia sfârşit
alăturea de tine.

O masă şi un balansoar,
căldura vetrei tale —
şi chipul tău, un cer senin,
fereastră luminoasă.

Nu-i braţul tău suav culcuş
de vise şi dorinţe?
Ce fericire să-mi petrec
întreaga viaţă lângă tine!

Cuvintele-ţi tăcute sunt
ca gândurile mele.
Ca umbra plopilor dansând
pe apele-nserării.

Zâmbetul tău mă încălzeşte
ca soarele pământul.
Iar râsul tău e pârâiaş
ce susură-n pridvor.

Suavă eşti ca respirarea
Străină ca şi moartea.
Simt pacea somnului adânc
când părul îţi ating.

Şi unde aş putea muri,
decât în ochii-ţi blânzi?
Sfârşită-i rătăcirea mea,
în tine-mi aflu calea.

Iubito, tu eşti sihăstria mea,
lăcaşul meu de veci.

Acest articol a fost publicat în Poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s