Trăim în aceeaşi casă, dar suntem ca doi străini

coborarea-de-pe-cruce.jpg
din „UN SINGUR TRUP – Aventura mistică a cuplului”
MICHEL PHILIPPE LAROCHE
EDITURA „AMARCORD”
Timişoara, 1995

Rezum, în continuare, un asemenea dialog pe care l-am avut cu o femeie ce-mi declarase că îşi ura soţul. I-am spus deci:

„— Hristos nu a murit numai şi numai pentru păcatele tale, nu s-a rugat numai şi numai pentru tine, ci a murit şi pentru soţul tău, pe care tu îl urăşti. S-a întrupat şi în el, în trupul lui rănit de păcat. Astăzi tu îmi spui că-ţi urăşti soţul, dar să ştii că Hristos, Căruia tu te rogi în fiecare zi, n-a încetat nici o clipă să-l iubească!

—  Dar ce să mă fac, Părinte? Mi-a făcut aşa şi aşa . Nu mai pot să-l iert.

—  Atunci înseamnă că Îl urăşti şi pe Hristos!

—  Cum să-L urăsc, când eu mă rog Lui în fiecare zi.

— În fiecare zi, rugăciunea ta e mincinoasă, pentru că nu e îndreptată spre Hristos Răstignit. Dacă ar fi aşa, ai vedea că Hristos nu e singur pe cruce. În trupul Lui rănit l-ai vedea pe soţul tău, alături de toţi aceia pentru care El a murit şi a înviat. Cel care se roagă fără să ierte se află în cea mai cumplită amăgire spirituală!

—  Dar ce să mai fac, Părinte? Nu ne mai vorbim aproape deloc, iar când o facem, ne certăm. Trăim în aceeaşi casă, dar suntem ca doi străini.

— Nu trebuie să începi prin a încerca să-i vorbeşti. Roagă-te pentru el, spunându-i lui Hristos aşa: «Doamne, am credinţa că Tu nu ai încetat să-l iubeşti pe X, soţul meu. De aceea, te rog să-mi dai puterea de a-l privi cu privirea Ta şi de a-l iubi cu iubirea Ta. Totodată, te rog să-mi ierţi toată aspra judecată pe care am aruncat-o asu¬pra lui prin gând, faptă sau cuvânt, atât direct cât şi vorbindu-l de rău înaintea altora, rude sau cunoscuţi». Fă astfel şi vei vedea că, după un timp, el va fi acela care va simţi că îl priveşti cu alţi ochi şi, încetul cu încetul, împreună cu tine, se va schimba”.

Pot să vă spun, acum, că minunea chiar s-a înfăptuit. Şi nu doar în acest caz ci şi în nenumărate alte cazuri asemănătoare, indiferent de vârsta celor doi. In fond, problema e aceeaşi în privinţa tuturor relaţiilor interumane. Avem icoana Protomartirului Arhidiacon Ştefan, cel ucis cu pietre. Chiar atunci, în acel loc, se afla un om care consimţise la crimă şi păzea hainele celor care le dezbrăcaseră pentru a-l putea lovi cu pietre mai bine pe Ştefan. Acest om era Saul.

Dar Sfântul Ştefan vede cerurile deschizându-se şi pe Hristos înconjurat de Slavă; apoi, pri¬virile lui pline de iubirea Mântuitorului se încrucişează cu cele ale lui Saul şi văd în el pe viitorul Apostol al Celui pe Care îl prigonea încă. Ce privire! într-un complice la propriul său martir, Sf. Ştefan îl vede deja pe Sf. Pavel. Astăzi asasin, mâine sfânt!

Acest articol a fost publicat în Soţ/Soţie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s