ROLUL PĂRINTELUI DUHOVNICESC

din “UN SINGUR TRUP – Aventura mistică a cuplului”
MICHEL PHILIPPE LAROCHE
EDITURA „AMARCORD”
Timişoara, 1995


CAPITOLUL 12
ROLUL PĂRINTELUI DUHOVNICESC

În Biserica Ortodoxă, rolul Părintelui duhovnicesc e deosebit de important şi, chiar dacă nu acesta e subiectul cărţii noastre, lucrarea nu ar fi completă dacă nu am aminti măcar câteva cuvinte în acest sens.

Părintele duhovnicesc are de împlinit două condiţii. Mai întâi, trebuie să fie competent în toate cele despre care vorbeşte. Aici se cuvine o nuanţare: un călugăr, dacă e foarte experimentat într-ale războiului nevăzut, poate călăuzi şi el, în drumul lor, persoane căsătorite, căci tot de război nevăzut ,e vorba şi aici: tot de lepădare de sine, tot de ne judecarea aproapelui, tot de a-ţi iubi aproapele ca pe tine însuţi şi aşa cum îl iubeşte Hristos, tot de renaşterea în Duh…

A doua condiţie, care e egală cu prima, dacă e împlinită, este curăţia în cele ale credinţei, adică ortodoxia mărturisirii; căci, în acest domeniu, o cât de mică deviere provoacă întotdeauna aberaţii spirituale şi, deci, o scădere a puterii de discernământ mereu păgubitoare.

Părintele duhovnicesc care sprijină cuplul, fie că e Părinte duhovnicesc doar al unuia dintre cei doi, fie al amândurora, e mereu cel mai apropiat  „prieten”. Are să ţină seama de întreaga fiinţă a cuplului şi, prin sfaturile sale, să respecte întotdeauna realitatea de fapt a acestuia. Se poate întâmpla ca unul dintre soţi — şi cel mai adesea bărbatul — să se simtă cuprins uneori de un soi de gelozie la adresa Părintelui duhovnicesc. Îi e dificil să înţeleagă că celălalt are nevoie, şi nu doar spre propriul folos duhovnicesc, ci al amândurora, să se mărturisească unui al treilea, înzestrat cu har preoţesc.

Dar nu e decât o ispită, iar noi ştim că încercările ţin de firescul vieţii spirituale.  Dacă viaţa cuplului e înţeleasă ca o experienţă spirituală adevărată, asemenea altor experienţe spirituale, această ispită s-ar face simţită mult mai rar şi mai slab. Căci foarte des se întâmplă ca soţii să se în-toarcă greu spre sine şi să aibă nevoie de un altul, care să-i ajute „examinându-i”. Şi nu e nicidecum lipsit de importanţă cine e acesta.

De atâtea ori se întâmplă ca, printre sfaturile prietenilor, să se strecoare şi elemente negative pentru că ei, netrăind o viaţă spirituală, nu au nici experienţa şi nici harul de a-i călăuzi pe alţii. Mântuitorul ne-a spus, de altfel, despre ei, că un orb nu se poate face călăuză altui orb. în Tradiţia Ortodoxă, doar Părintele duhovnicesc e cel care poate fi călăuză.

Pentru aceasta, el se leapădă de sine   şi nu caută răspuns în logica înţelepciunii lumeşti, ci caută întrebându-L pe Însuşi Hristos şi bazându-se pe experienţa Părinţilor Bisericii, pe experienţa marilor stareţi şi pe experienţa sa personală. De multe ori, Părintele duhovnicesc e nevoit să-i ajute pe cei doi să se suporte unul pe altul şi să nu se judece cu asprime în momentele de grea încercare, atât din frecvente în viaţa unui cuplu.

Atunci, el are de întrebuinţat nădejdea, are a-l îndemna pe fiecare să se vadă pe sine, să se judece mai degrabă pe sine pentru ca celălalt să poată trăi şi pentru ca fiinţa spirituală a cuplului să nu moară. Sentimentul de gelozie bunăoară, care atât de adesea tulbură bărbatul, poate proveni şi dintr-un sentiment exagerat de posesiune: femeia este a mea, îmi aparţine numai mie — ceea ce se opune întru totul realităţii harice a căsniciei, unde cei doi aparţin, în primul rând, lui Hristos, şi apoi de abia fiecare aparţine celuilalt, dăruindu-se pe sine celuilalt şi dăruindu-l pe el, întru Hristos, după cum spune şi rugăciunea din Sf. Liturghie a Sf. Ioan Gură de Aur: ,,Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.”

Părintele duhovnicesc — după cum arată legile sfinte ale nunţii creştine — e duşmanul tuturor egoismelor, instinctelor de putere şi de posesiune care se vădesc în fiece luptă spirituală purtată în căsnicie, unde toate aceste sentimente de rivalitate sunt insuflate de vrăjmaş, care se simte alungat. De aceea sunt de mărturisit Părintelui duhovnicesc, care e chipul Părintelui adevărat, al Tatălui ceresc, Căruia cei doi soţi nu trebuie să uite niciodată că îi sunt, împreună, copii.

Acest articol a fost publicat în Aventura mistica a cuplului. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s