DUMNEZEU de Magda Isanos

cetatuia-dumnezeu-tatal.jpg

Oamenii bogaţi au făcut icoane,
catapitezme-aurite şi strane,
însă Dumnezeu n-a venit în locul
astfel îngrădit.

Bogaţii stăteau groşi, împovăraţi –
şi se uitau la sfinţii frumos îmbrăcaţi.

În vremea asta, Dumnezeu zbura-n copaci,
făcîndu-i să-nflorească. Fugea la săraci,
cerîndu-le mămăligă şi ceapă.
Era cînd cîmpie verde, cînd apă.
Alteori se făcea mic
şi s-ascundea în floarea de finic ,
ori s-apuca să crească-n păpuşoaie ,
s-ajute furnicile la muşuroaie,
să dea pămîntului mană şi ploaie.

Avea atîtea de făcut Dumnezeu,
şi oamenii îl plictiseau mereu,
cerînd unul pentru altul rău.
Îi auzea strigînd : „ Pămîntul meu…”
Îi vedea punînd semn de hotar,
ciopîrţind , împărţind minunatul dar.

Atunci se supăra. Pornea furtuna.
Cu secetă şi ploaie-ngheţată lovind într-una,
se făcea mare şi-nfricoşat,
ca muntele cu păduri îmbrăcat.

Pînă venea o pasăre la el.
Codobatura, sau un porumbel,
şi spunea: „Doamne, mi-a căzut puiul jos.
Zi să se facă iară frumos,
să răsară soarele şi să-l găsesc…”

„Facă-se voia ta, sol păsăresc…”
Şi Dumnezeu punea fulgeru-n teacă
şi s-apuca alte lucruri să facă.

Acest articol a fost publicat în Voia lui Dumnezeu. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la DUMNEZEU de Magda Isanos

  1. Pingback: Dialog cu Mine Insumi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s