Sfântul Gheorghe Nou Mucenic

Din „Căsătoria , cale spre sfinţenie”
Ed. Sophia 2001

17 ianuarie

Albania şi Grecia, sec. XIX

Sfântul Gheorghe s-a născut în Albania în 1810, în ţinutul Grevena, într-un sat ce se chema Ţurhli. Satul a fost numit mai apoi Sfântul Gheorghe, în cinstea muceniciei celui mai strălucit dintre fiii săi.

Gheorghe s-a născut într-o famile de ţărani foarte săraci. Părinţii săi au murit amândoi pe când avea opt ani, iar el a fost crescut de fratele şi de sora sa.

Erau vremuri de mari tulburări, iar ostile mărşăluiau adeseori prin ţinut. Aşa se face că Gheorghe a fost tocmit de un agă turc. în cele din urmă a ajuns să lucreze timp de opt ani pentru unul dintre căpitanii lui Imin Paşa ca rândaş la cai. În 1836, când Imin Paşa a ajuns cârmuitorul Ioanninei din nord-vestul Greciei, el şi-a adus cu sine căpitanul şi pe credinciosul lui slujitor Gheorghe.

În acelaşi an, Gheorghe s-a logodit cu o tânără numită Elena, care era şi ea orfană. Viaţa lui spune despre Elena că, deşi „săracă în cele lumeşti, fata era deosebit de bogată în virtuţile duhovniceşti şi toţi au adus mărturie că era cât se poate de smerită şi cu frica lui Dumnezeu”.

Un musulman care-l cunoscuse mai înainte şi credea că era turc, auzind că s-a logodit cu o creştină a pus să fie întemniţat pentru lepădarea de credinţa islamică. Dar când stăpânul lui Gheorghe a fost chemat să dea mărturie, el 1-a încredinţat pe cadiu că Gheorghe fusese întotdeauna creştin. În duminica de după slobozirea lui din închisoare, în ajunul praznicului Sfântului Dimitrie, Gheorghe şi Elena s-au căsătorit.

Curând apoi, stăpânul său a început să călătorească foarte mult, luându-l pe Gheorghe cu el. Tocmai în noaptea când Gheorghe s-a întors dintr-una din aceste călătorii, soţia sa a dat naştere unui băiat. Pentru aceasta Gheorghe a primit îngăduinţa să nu se mai întoarcă la stăpânul său, ci să rămână cu familia. Copilul a fost botezat la 7 ianuarie. Una din Vieţi ne spune: „Pe când sfântul se bucura că a devenit tată, Tatăl său cel ceresc îi pregătea slăvită cunună a muceniciei”.

În marţea următoare s-a întâmplat un lucru cu totul neobişnuit. Gheorghe a căzut într-un somn aşa de adânc, încât nimeni nu a fost în stare să-l trezească toată ziua, deşi l-au şi scuturat de mai multe ori. Până la urmă, seara, s-a trezit şi a venit la masă. A doua zi s-a îmbrăcat cu hainele cele mai bune şi a plecat, zicând că se duce să-şi caute de lucru. „Ajungând la uşă, s-a întors înapoi şi s-a uitat cu mult drag la fiul său, la soţie şi la ceilalţi din casă. Iar ei, miraţi, l-au întrebat: De ce te uiţi aşa la noi ? El a răspuns: Ce vă pasă vouă ? Şi a făcut asta de două ori”.

Apoi s-a dus în piaţă. Acolo, acelaşi musulman care încercase să-i facă necazuri mai înainte, 1-a recunoscut. Punând mâna pe Gheorghe, a început să strige: „Cât o să-ţi mai baţi joc de credinţa noastră ?” Cumnatul lui Gheorghe, care tocmai trecea pe acolo, a încercat să-l scape din mâinile musulmanului, încăierarea a atras o grămadă de musulmani şi de creştini (inclusiv doi bărbaţi ce au fost martorii oculari pentru scrierea primei Vieţi).

Un Paşă, auzind cearta, a poruncit ca să fie aduşi la el cei doi. Auzind că Gheorghe era învinuit că se lepădase se islam, iar el susţinea că fusese întotdeauna creştin, i-a dat pe cei doi cadiului, ca să-i ducă sub pază la curtea de judecată.

S-a întâmplat ca Sfântul Gheorghe să fie adus chiar înaintea cadiului care-l judecase când fusese învinuit prima dată. Mârturisindu-şi din nou credinţa cu îndrăzneală, Sfântul i-a amintit cadiului că doar cu un an mai înainte hotărâse că Gheorghe era cu adevărat creştin şi l-a înscris ca atare. Cadiul a răspuns că atunci fusese un singur martor, dar acum erau mai mulţi care aduceau mărturie că era musulman. Deci i-a spus lui Gheorghe: „în urma mărturiilor lor, trebuie să alegi una din două: să te întorci la credinţa musulmană sau să înduri moartea”.

Gheorghe era gata să moară pentru credinţa sa. Musulmanii l-au cercetat şi au aflat că nu era tăiat împrejur (cum sunt toţi musulmanii), dar totuşi au stăruit să-l ducă la dregător spre a fi interogat. Şi neschimbându-şi răspunsurile, a fost întemniţat.

Alţi creştini din temniţă, auzind întâmplarea şi văzându-i credinţa, l-au îndemnat spre mucenicie cu vorbe de îmbărbătare. A doua zi a fost dus din nou la cadiu şi toţi cei de acolo l-au îndemnat să se facă musulman. Dar el a răspuns: „Sunt creştin şi am să mor creştin.”

Astfel că a fost întors la temniţă, numai că de această dată i s-au pus picioarele în butuci, iar pe trup i s-a aşezat o piatră de 140 de livre (cea. 63 kg). în dimineaţa următoare, ceilalţi creştini s-au arătat îngrijoraţi pentru el, întrebându-l cum a supravieţuit. El le-a răspuns: „N-am simţit defel durerea. De fapt, am avut o vedenie a unui tânăr înveşmântat în alb, care m-a întărit cu cuvintele lui. El mi-a vorbit turceşte, zicând: Nu te teme, Gheorghe !”

Sâmbăta următoare a fost adus înaintea cadiului a treia oară şi din nou şi-a spus credinţa în Sfânta Treime. El i-a spus cadiului: „Fă ce voieşti cu mine. Nu mă tem. Fie că dai o hotărâre sau o sută, eu m-am născut creştin, sunt creştin şi voi muri creştin”. Cadiul, văzându-i curajul, a hotărât să-l slobozească.

Dar ceilalţi musulmani voiau să fie omorât pentru că le batjocorise credinţa. Deci, înduplecându-l ei pe vizir, din nou Sfântul Gheorghe a fost prins şi dus în temniţă. Mulţi creştini au încercat să-l scape, dar fără folos. Creştinii au trimis oameni la temniţă să-l îmbărbăteze pe Gheorghe dacă va fi dus la mucenicie. Şi musulmanii au trimis oameni care să-l înduplece să se facă musulman. Paznicul temniţei îl lua mereu în râs şi-l îndemna să se facă musulman pentru o vreme, spunându-i că apoi se poate duce în Grecia şi să se facă iar creştin ! Dar Sfântul Gheorghe a rămas neclintit şi s-a arătat foarte liniştit tot timpul. Soţia sa, căreia i se dăduse voie să vină la el, a văzut şi ea că părea cel mai liniştit dintre oameni.

La 17 ianuarie, praznicul Sfântului Antonie cel Mare, călăii au venit după Sfântul Gheorghe. El nu s-a tulburat, ci mai curând părea voios. Şi-a luat rămas bun, îmbrăţişând pe ceilalţi creştini întemniţaţi acolo, care nu încetau să-l îmbărbăteze. Ei i-au spus să fie cu băgare de seamă, că musulmanii vor continua să folosească orice mijloace spre a-l face să se lepede de credinţă. Când musulmanii i-au spus că urma să fie spânzurat, Sfântul Gheorghe a răspuns: „Orice veţi face, faceţi cu un ceas mai devreme”.

Apoi Viaţa sa ne spune: „Era un lucru minunat să-l priveşti pe sfânt. Pe când trecea alături de călăi, s-a umplut de atâta bucurie şi veselie încât părea că zboară purtat de aripi. Faţa lui strălucea plină de har, plină de bucuria ce ieşea din sufletul său”.

După ce şi-a mărturisit pentru ultima oară credinţa în Hristos şi cinstirea Maicii Domnului, a cerut să i se dezlege mâinile. Şi-a făcut semnul crucii şi a cerut iertare tuturor creştinilor de faţă. Apoi a fost spânzurat. Sfântul Gheorghe şi-a dat viaţa pentru Hristos la vârsta de douăzeci şi opt de ani.

Musulmanii i-au lăsat trupul să spânzure în furci vreme de trei zile, cum aveau obiceiul, şi în fiece noapte paznicii au văzut o lumină cerească strălucind deasupra lui. După trei zile, moaştele lui au rămas întregi şi nestricate, luminoase şi înmiresmate, întru slava lui Hristos, adevăratul nostru Dumnezeu.

Creştinilor li s-a îngăduit să îngroape sfintele moaşte, iar la înmormântare a venit o mare mulţime de oameni. Mulţi oameni s-au tămăduit prin rugăciunile Sfântului. Multora li s-a arătat în vis, printre care şi soţiei sale, pe care a mângâiat-o, zicându-i: „Nu te teme, am să vin des la tine”. Multe minuni s-au făcut şi la icoana sa.

Viaţa sa se încheie cu cuvintele acestea: „Să dăm slavă lui Dumnezeu, căci moartea sfântului Nou Mucenic Gheorghe a fost celor credincioşi înviere şi celor necredincioşi înfrângere Fie ca şi noi, prin mijlocirile sfântului Nou Mucenic, şi ale tuturor sfinţilor, să fim aflaţi vrednici de împărăţia cerurilor şi de veşnica fericire. Amin”.

Acest articol a fost publicat în Sfinţi căsătoriţi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s