Copiii nenascuti se sinucid in uterul mamei care-i poarta, daca aceasta nu-i doreste

Nota din cartea “Iata duhovnicul-Parintele Arsenie Papacioc

Editura Sophia

Medicul Thomas Verny din Toronto, un psihiatru cu renume, a facut recent o declaratie, ce aprodus senzatie in cercurile medicale:”Copiii nenascuti se sinucid in uterul mamei care-i poarta, daca aceasta nu-i doreste„.

A sustinut afirmatia pe baza unor fapte si a unor serioase cercetari, fiind convins ca mama-gravida poate transmite fatului sentimentele si temerile ei, determinandu-i sa se comporte astfel incat sa provoace propria rejectie, deci avortul spontan

Dr. Verny, autor al lucrării „Viaţa secretă a copilului nenăscut”, relatează pe larg că a ajuns Ia aceste concluzii după un studiu de ani de zile asupra a 400 de avorturi spontane, cărora nu li s-a descoperit cauza.

Intr-un procent foarte mare de cazuri, argumentează dr. Verny, mama a avut sentimente foar­te amestecate la gândul responsabilităţii faţă de copil după naştere, sentiment provocat de teamă, nesiguranţă, de eventualitatea de a naşte un copil cu tare, frica de a fi părăsită de soţ, naşterea unui copil „din flori” (tată nelegitim) etc.

Presat de asemenea gânduri chinuitoare, organismul femeii în cauză provoacă o secreţie de hormoni. Aceşti hormoni, absorbiţi de fetuşi, le creează acestora o stare de anxietate. Ei simt că mama nu-i doreşte, explică mai departe dr. Verny, iar în această stare fetusul încetineşte producţia anumitor substanţe chimice în uter, substanţe vitale pentru procesul normal de dezvoltare a viito­rului copil.

In ultima fază, are loc, deseori, avortul spontan.

Cercetările dr. Verny sunt susţinute de dr. David Chamberlain, psiho­log la Centrul de tratament al anxietăţii din San Diego (California), care declara: „Sunt convins că numeroase avorturi spontane sunt cauzate de factori psihici. Fetuşii ajung să se sinucidă! Ei pot fi serios lezaţi şi afec­taţi dacă sunt respinşi emoţional de mamă.”

După dr. Verny, un fetus visează, învaţă, îşi dezvoltă memoria, are emoţii: „Este pur şi simplu fenomenal faptul de a şti că un fetus este o fi­inţă care simte, experimentează, îşi aminteşte, o fiinţă care reacţionează la mediul înconjurător, fiind la rândul său influenţat de acest mediu”.

Tot dr. Verny explică mai departe: „Ceea ce m-a surprins în mare măsură în cursul celor 6 ani de cercetări, a fost faptul de a vedea cum este influenţat fetu­sul şi în ce măsură gândurile, sentimentele şi reacţiile mamei au impor­tanţă. Experienţele s-au bazat pe date ştiinţifice precise: am fost totuşi ui­mit să descopăr că unele din superstiţiile şi credinţele străvechi, pe care le denumim cu dispreţ «poveşti de femei bătrâne», s-au dovedit a fi cât se poate de adevărate!

De exemplu, un fetus o poate auzi pe mama sa cân­tând cât se poate de distinct.

Din a 16-a săptămână a procesului său de dezvoltare, fetusul întoarce capul respingând o lumină puternică proiecta­tă pe abdomenul mamei sale;

după a 24-a săptămână începe să posede simţul gustului,

iar din a 25-a, el saltă dacă se bate într-o tobă.

De la a 32-a săptămână după concepţie, fetusul execută mişcări rapide cu ochii în cursul somnului, ceea ce demonstrează că el visează.”

Tot materialul utilizat de dr. Verny pentru lucrarea sa „Viaţa secretă a copilului nenăscut” a fost obţinut în urma unor cercetări şi experienţe de ani de zile cu ajutorul unor aparate electronice ultrasensitive, prin studii psihiatrice asupra reacţiilor femeilor gravide şi ale fetuşilor.

Acest articol a fost publicat în Avort. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Copiii nenascuti se sinucid in uterul mamei care-i poarta, daca aceasta nu-i doreste

  1. Monica zice:

    NU CRED ASA CEVA.
    Mama mea mi-a povestit ca atunci cand a ramas insarcinata cu mine s-a sfatuit cu tata si au hotarat sa faca o intrerupere de sarcina, caci erau saraci si nu-si permiteau inca un copil, pe langa cel pe care il aveau deja. Au mers la o femeie care i-a spus mamei sa sara de pe o masa, si asa sa scape de copilul din pantec. Dar „avortul” nu s-a produs. Atunci au hotarat sa lasa copilul sa traiasca, adica pe mine. „Unde mananca unul la o masa, mai e loc de inca o persoana”. Si asa am venit eu pe lume. Mama imi mai spunea ca atunci cand m-au adus asistentele, spunea ca nu sunt copilul ei, ca sunt urata si ea nu poate avea un asemenea copil, fara gat. Dar tot copilul ei eram. Imi mai spunea ca nu plangeam, ca noaptea se trezea ea si asculta daca respiram, daca nu cumva am murit in somn. Am fost un copil (nou-nascut) cuminte. Nu-i dadeam bataie de cap. Am si gat :).
    Da, e posibil ca un copil sa auda glasul mamei si sa iubeasca muzica pe care o asculta mama cand era insarcinata, la fel recunoaste si glasul tatalui. E adevarat ca un copil poate indragi icoana la care se inchina si se ruga mama cand era insarcinata.
    Dar de aici si pana la a afirma ca un copil se sinucide in pantecele mamei pt. ca simte ca nu e dorit e o cale imposibila. COPILUL e de la Dumnezeu. Dumnezeu ii da sufletul in momentul conceptiei (zamislirii). Are un plan cu acel copil, chiar daca mama il vrea sau nu. Dumnezeu i-a dat viata si ii poarta de grija acolo in pantecele mamei!
    Nu e posibil ca un copil sa se sinucida in pantecele mamei pentru simplu fapt ca E DE LA DUMNEZEU SI E IN GRIJA CELUI DE SUS.

  2. Monica zice:

    Va recomand filmul „Strigatul mut”. il gasiti pe you tube.
    Acolo e filmat un avort facut prin aspiratie. Copilul e „filmat” cu ultrasunete. In clipa in care se introduce aspiratorul in uter (are forma unui creion sau pix), in locasul cel mai sacru al copilului, acesta se zbate violent, se trage in partea cea mai indepartata a uterului, departe de instrumentul ucigas. Cand nu mai are scapare, deschide gura larg, ca intr-un strigat de ajutor! Tipa. „Mama” nu-l vrea, doreste sa-l ucida. Copilul striga dupa ajutor. Copilul doreste sa traiasca. Iata cum se contrazic afirmatile doctorului, postate mai sus. Nu are dreptate. E fals ceea ce spune. Ca sa nu zis periculos.

  3. avraamsara zice:

    si eu sunt contra avort e un pacat foarte mare strigator la cer un copil e o binecuvantare

  4. Cosmin zice:

    Doctorul neaga existenta lui DUMNEZEU.Cand mama a fost gravida cu mine a vrut sa ma avorteze.A mers la doctor,pt avort;acesta n-a vrut sa-il faca.Apoi bea medicamente si ceaiuri,se lovea in burta,dar nu a reusit sa ma avorteze, pt ca exista DUMNEZEU!

  5. Monica zice:

    Cosmin, e uimitor ce spui.
    Da, exista Dumnezeu si mare e iubirea lui fata de noi.
    Sa ai parte de multe bucurii in viata si iart-o pe mama ca asa ne invata Domnul, sa-i iertam pe cei care ne-au gresit.
    Dumnezeu sa te ajute.

  6. treangelsmother zice:

    Pruncul din pantecele mamei este influentat de gandurile negative, acesta este un lucru real. Copilul poate suferi fizic si mai ales psihic din cauza mamei care nu ildoreste … si acesta este un fapt adevarat… Dar sa acuzam copilul de sinucidere ar fi cam exagerat… doar daca poate luam in consideratie indracirea care ar putea interveni datorita mamei care isi reneaga copilul si il da la rele… dar si acest lucru pare tot exagerat . Un copil nedorit odata nascut poate deveni anxios deprimat, cu probleme de socializare si de atasament, cu alte cuvinte i se impregneaza oarecum dorinta de a respinge lumea si de a-si nega propria viata incat poate ajunge la sinucidere… O mama odata ajunsa sotie este deja responsabila de grija copiilor ei inca nenascuti , iar cand acestia vin ar trebui sa fie sarbatoare….

  7. Anablonda zice:

    eu am 19 ani si sunt insarcinata in 3luni jumate…nu prea am ce sa.i ofer copilului deoarece fam mea nu prea e d akord k el…dar orikat mi.ar fi d greu nu renunt la copilul meu…:)

  8. admin zice:

    :) minunata si curajoasa hotararea ta. Dumnezeu sa va ajute in toate

    http://www.sfintiiarhangheli.ro/node/1823

    „”Aceasta este mărturia mea, a unei fete, acum mărturia unei mame””

  9. Andreea zice:

    Si eu luna viitoare voi implini 19 ani cu burtica,sunt in 3 luni si ma bucur d fiecare moment,nu as renunta la copilul meu pt nimic in lume.

  10. tot ce e posibi! Copilul pana sa se nasca e cumva legat de mama sa,si emotional.Daca mama nu il doreste ,anxietatea se poate transmite si la copil dar asta nu e sinucidere .Mama ne-a dorit foarte mult si pe mine si pe sora mea dar o data fusese la un pas de avort spontan,probabil din cauza oboselii si ca se gandea ,,unde o sa ii punem patul copilasului avand in vedere ca pe atunci renovam

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s