Mărire Ţie Treime Înţelegerea neînţeleasă

ACATISTUL SFÂNTULUI DIMITRIE CEL NOU BASARABOV
SANDU TUDOR
[…]
XII
Condac

Sub catapeteasma naltă, până-n ceruri îţi urcăm
clopot uriaş de rugă, ca să umple firea toată.
Fără vorbe, doar în cuget în tăcere îţi purtăm,
ca mireazma dintr-o floare, gândul nostru fără pată.
Tu Stăpâne, dă ne-n pace s-auzim cum pasul Tău
vine către noi aproape pe văzduhurile albastre,
ca sub pasul Bucuriei să se sfarme tot ce i rău.
Doamne Sfinte Cel ce porţi taina inimilor noastre,
ne îngăduie acum în răgazul cestui ceas,
când în inimi luminiţă am aprins în pacea Ta,
să Ţi rostim cum se cuvine cu tremurătorul glas,
Numele Ţi învăluit de sfinţit: Aliluia.

XII
Icos

Doamne, stau în pragul uşii Tale mute
şi sfârşind cetirea sfintelor ceasloave,
îmi plec fruntea-n faţa slovelor tăcute,
pân-se stinge-n mine zvonul de voroave.
Mă îneacă adâncă Liniştea Ţi deplină.
Tu eşti pacea-n care stelele rotesc.
Îţi simt picul de aur în ţeasta mi de tină.
În oglinzi de gânduri vis Te limpezesc
şi Te văd aevea cum lucrezi în toate
de la firul ierbii până-n trupul sfânt.
Tu ne pui sub talpă drumuri de dreptate
şi preschimbi în pâine glodul de pământ.
Toate sunt minune când Le atingi Tu Doamne.
Din tavanul beznii lumi întregi de stele
cad cu-ngălbenirea bolnavelor toamne
când Tu drept pedeapsă te ascunzi de ele.
Însă daru Ţi haric şi-n mormânt pătrunde
de ai făcut prin Sfântul semne de uimire,
în vileag scoţându i mormântul din unde.
Biruindu şi moartea i ai dat proslăvirea
ridicând alesul din pândar de turmă,
să vădeşti că-n Tine întrupând iubirea
răstignirei sfinte, omul cel din urmă,
peste orice stavili, poate-nvinge firea.
Pe ţăranul aspru ce slujea pământul
răzimând în bâtă, bărbos, ars de soare,
l a lucrat canonul schivnic cu cuvântul,
făurind minune, albă arătare,
o icoană lungă de sfânt bizantin,
o desăvârşire, pavăză cerească,
sub care aleargă, cei trudiţi de chin,
cei mâncaţi de boale de iazma drăcească,
cei cuprinşi de frică, desnădăjduiţii,
cerşetorii lumii fără ocrotire,
tot norodul grijii, muţii, umiliţii,
ce în veac vor cere sfântă lecuire,
cântându i cu toţii cântec de slăvire:

Bucură te icoană ce ni te arăţi drept izvod,
Bucură te că înspre tine aleargă norod,
Bucură te alinul inimii obidite,
Bucură te voroava gurilor amuţite,
Bucură te că nu eşti rugăciune deşartă,
Bucură te că eşti scară la Mila ce iartă,
Bucură te că tămâia îţi înalţă flori de fum,
Bucură te că te vor şti şi copiii de acum,
Bucură te de ceaslovul ce cântul îţi poartă,
Bucură te că-n stih creşti ca smaraldul în toartă,
Bucură te străbună odihnire de oase,
Bucură te din racla de moaşte, luminoase,
Bucură te Dimitrie cel nou, Cuvioase.

Mărire Ţie Treime Înţelegerea neînţeleasă,
Mărire Ţie Fecioară deapururi curată Mireasă,
Mărire Vouă Arhangheli oştiri înaripate cereşte,
Mărire Vouă Prea sfinţii aleşi pecetluiţi duhovniceşte,
Mărire Ţie Cuvioase Dimitrie cel nou Basarabov
cel cărui cântat am acatist prin stihul acestui ceaslov.
Mărire Unuia veşnic prin carele lumile ţin.
Mărire deapururi în veacuri. Mărire. Mărire. Amin.

Acest articol a fost publicat în Rugăciuni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s