AVORTUL ŞI CANCERUL MAMAR: O LEGĂTURĂ CARE NU VA DISPĂREA

Material primit pe mail de la Grupul ProVita

Pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu.(Luca, 1:44)

Autor: dr. Angela Lanfranchi, membru al Colegiului Medicilor Chirurgi din SUA

Există multe cauze bine stabilite şi cunoscute ale cancerului de sân, cum ar fi gena BRCA (o
genă defectuoasă asociată cu risc crescut de cancer mamar) şi expunerea la contraceptivele orale
şi la terapia cu înlocuitori de hormoni. Există cauze mai puţin cunoscute ale cancerului mamar,
cum ar fi fumatul înaintea unei sarcini dusă până la capăt şi avortul provocat. Dar chiar dacă
numai 15% din oamenii care fumează fac cancer pulmonar şi chiar dacă numai 5-10% din
femeile care suferă de cancer mamar fac această boală deoarece au făcut un avort, trebuie, totuşi,
să informăm publicul despre aceste riscuri care pot fi evitate, oricât de mici ar fi ele. Marea
majoritate a femeilor cu cancer mamar nu au făcut avort, dar în cazul unor femei cu cancer
mamar avortul este un risc asociat. Femeile au nevoie de această informaţie pentru a lua o
decizie informată şi pentru a şti când să facă un screening pentru cancer, dacă au un risc crescut,
începând cu aproximativ 8 sau 10 ani de la asumarea acelui risc.
Cu peste 50 de ani în urmă, în aprilie 1957, într-o importantă revistă medicală, a fost publicat
primul studiu care relata despre legătura dintre avort şi riscul crescut al cancerului mamar. Într-o
perioadă când puţine ţări legalizaseră avortul, autorii au descoperit că femeile japoneze, care
făcuseră un avort, aveau un risc aproape de trei ori mai mare de a face cancer mamar faţă de cele
care nu făcuseră nici un avort.1 Până în 1995, după ce avortul a fost legalizat pe larg în Vest, 17
studii din toată lumea (8 dintre acestea realizate pe femeile din SUA), arăta că există o legătură
importantă, din punct de vedere statistic, dintre avort şi cancer mamar (numită şi legătura ABC,
din engleză, abortion-breast cancer – nota trad.).2 Totuşi, puţini dintre medicii de profesie sau
membri ai publicului general au aflat despre aceste studii importante.
În ultimii 30 de ani, în SUA, au fost făcute 48 de milioane de avorturi, iar incidenţa cancerului
mamar a crescut cu 40%. Modelul a fost observat, de asemenea, şi în alte ţări. România avea una
dintre cele mai scăzute rate ale cancerului mamar, cât timp avortul a fost ilegal, însă a atins ratele
cele mai înalte din lume, de când avortul a fost legalizat. În Marea Britanie, cancerul mamar are
rate egale cu ale avortului, cu cele mai mari rate în Anglia şi cele mai mici în Irlanda de Nord. În
China, ratele cancerului mamar au crescut cu 40%, de la implementarea politicii unui singur
copil pe familie şi a avortului impus. Agentul de asigurări Patrick Carroll, care a examinat datele
din câteva ţări, a ajuns la concluzia că avortul este cel mai important indiciu prevestitor al ratei
cancerului mamar al unei ţări.3
Cu peste 10 ani în urmă, în 1996, dr. Joel Brind şi colegii săi de la Universitatea Statului
Pennsylvania au publicat un studiu de sinteză (meta-analiză) a tuturor studiilor cunoscute
publicate până atunci despre cancerul mamar asociat în mod diferenţiat cu avortul provocat şi
avortul spontan.4 Acea analiză riguroasă cantitativă a demonstrat că exista un risc crescut de 30%
de cancer mamar la femeile care aveau un avort provocat. Studiul concluziona că avortul
provocat reprezintă un risc independent al cancerului mamar, în afară de faptul indiscutabil că
femeile care avortează pierd protecţia împotriva cancerului de sân ce apare în mod natural prin
1 M. Segi et al., „An epidemiological study on cancer in Japan”, GANN 48 (supliment) (1957): 1-63.
2 A. Lanfranchi, cap.8, în E. Bachiochi, The Cost of Choice, Women Evaluate the Impact of Abortion (San
Francisco: Encounter Books, 2004).
3 P.Carroll, „Trends and Risk Factors in British Female Breast Cancer,” Joint Statistical Meeting 2005, American
Statistical Association Statistics in Epidemiology, 2511-2519.
4 J.Brind et al., „Induced Abortionas an Independent Risk Factor for Breast Cancer: A Comprehensive Review and
Meta-Analysis,” Journal of Epidemiology and Community Health 50 (octombrie 1996):481-496.
ducerea la termen a sarcinii. Publicarea acestor descoperiri a creat senzaţie în rândul celor care
credeau că aceste date vor afecta „alegerea” reproductivă în mod nefavorabil. Dr. Stuart Donnan,
editorul revistei britanice, în care a fost publicat studiul, comenta că anumiţi critici încercau să
practice „o cenzură excesiv de autoritară… a datelor” privind legătura ABC.5
În Statele Unite, dr. Janet Daling de asemenea a stârnit o controversă când a publicat concluziile
sale în The Journal of the National Cancer Institute (Revista Institutului Naţional pentru
Studierea Cancerului), în 1994.6 Studiul lui Daling a arătat un risc semnificativ crescut din punct
de vedere statistic al cancerului mamar asociat avortului provocat, în special la tinerele femei cu
un istoric de cancer în familie. Însă un editorial care a însoţit acest studiu a subestimat
rezultatele, subliniind că „este greu de înţeles modul în care datele vor ajunge la public.”7 Dr.
Daling răspunde criticilor că ea a avut o atitudine fermă pentru alegere („pro-choice”), avea trei
surori bolnave de cancer mamar şi dorea ca studiul să aibă alte concluzii, însă datele sale erau
„temeinice şi de netăgăduit”.8 Când i s-a cerut să vorbească despre acest subiect, ea a refuzat,
spunând că „a obosit să i se mai arunce în cap atâtea pietre.”9
În ultimii zece ani, au fost publicate mai multe studii care pretindeau că nu există nici o legătură
între avort şi cancerul mamar. Dr. Brind a publicat o analiză a acelor studii în 2005 şi a
demonstrat existenţa de falsuri în conceperea, metoda şi analiza statistică a lor.10 Pentru a
înţelege aceste neadevăruri este bine să reanalizăm faptele biologice care stau la baza legăturii
dintre avort şi cancerul mamar şi o explică şi motivele pentru care unele dintre aceste studii au
intenţia de a nega adevărul incomod.
BIOLOGIA DEZVOLTĂRII SARCINII ŞI RISCUL CANCERULUI MAMAR
În anii ’70, când cercetătoarea Irma Russo a cumpărat câţiva şobolani pentru cercetarea
cancerului mamar, dealer-ul a asigurat-o că aceştia vor face cancer mamar cu siguranţă dacă li se
dă un carcinogen, cu condiţia ca femelele să nu fie lăsate să rămână însărcinate.11 Cercetătoarea a
decis să investigheze de ce un carcinogen n-ar trebui să provoace cancerul la şobolanii care au
fătat. În 1980, medicii Jose şi Irma Russo au făcut publice concluziile lor: aproape 70% din
şobolanii care au avortat şi din cei virgini dezvoltau cancer mamar, după ce erau expuşi la un
carcinogen, iar şobolanii care fătaseră înainte de a fi expuşi la carcinogen aveau protecţie la
cancer.12
Studiile publicate de-a lungul anilor au făcut lumină asupra procesului de maturare a sânului,
proces responsabil de efectul protector la cancer al sarcinii duse la termen.13 În timpul sarcinii,
sânul creşte, dublându-şi volumul. Datorită hormonilor stimulatorii, progesteron şi estrogen,
numărul lobulilor (unităţilor de ţesut mamar compuse dintr-un canal (duct) lactic şi câteva glande
lactice) creşte, pregătind lactaţia. Sub influenţa feromonilor hCG şi hPL, emişi de bebeluş în
uterul mamei, sânul mamei se maturează aşa încât lobulii de Tip 1 şi 2 vulnerabili la cancer
devin lobuli de Tip 4 rezistenţi la cancer, lobuli ce conţin lapte. Lobulii de Tip 4 regresează mai
târziu, după înţărcat, în lobuli de Tip 3 însă reţin schimbările genetice, care îi fac rezistenţi la
cancer.
În mare parte, maturarea necesară sânului pentru rezistenţa la cancerul mamar nu se produce,
totuşi, până la 32 de săptămâni de sarcină,14 şi capătă o protecţie maximă la 40 de săptămâni (la
termen). Iată de ce o naştere prematură, înainte de 32 de săptămâni, mai mult decât dublează
riscul cancerului mamar.15 Avortul provocat, înainte de 32 de săptămâni, de asemenea creşte
riscul direct proporţional cu perioada sarcinii în care s-a produs avortul.16 O sarcină care se
încheie la 32 sau 36 de săptămâni, are un efect protector de aproximativ 90% faţă de o sarcină
dusă la termen de 40 de săptămâni.17 În termeni de cancer mamar, nu există nici o diferenţă între
naşterea prematură şi avortul tardiv la 32 de săptămâni, deoarece schimbările hormonale ale
sânului sunt aceleaşi şi ele diferă doar dacă bebeluşul este viu la încheierea sarcinii.
Aproximativ 23% din sarcini sfârşesc prin avort spontan (pierdere de sarcină) în primele 11
săptămâni (primul trimestru) de sarcină. În majoritatea sarcinilor din primul trimestru care
sfârşesc prin avort spontan, hormonii de sarcină sunt mai reduşi decât într-o sarcină normală, din
cauza unei anomalii fie ovariene, fie fetale. (Iată de ce femeile care suferă un avort spontan, în
această perioadă, pot declara că nu s-au simţit deloc însărcinate). Prin urmare, sânul nu dezvoltă
un număr important de lobuli de Tip 1 şi 2 (locul unde începe cancerul mamar), ca reacţie la
sarcină. Avorturile spontane din primul trimestru de sarcină, prin urmare, nu cresc riscul
cancerului mamar la fel ca şi avortul provocat, care pune capăt unei sarcini normale.
O femeie însărcinată poate alege în mod legal să facă un avort sau să ducă copilul la termen.
Ducându-şi copilul la termen, aproximativ 85% din ţesutul mamar al mamei se maturează în
lobuli rezistenţi la cancer, diminuându-i riscul cancerului mamar pe termen lung, prin chiar acest
simplu fapt. Femeia pierde efectul protector, dacă face un avort.
„Riscul independent”, adică lăsarea sânilor femeilor cu mai multe locuri vulnerabile la
dezvoltarea cancerului, este contestat de unele studii epidemiologice, însă corespunde tuturor
datelor cunoscute despre dezvoltarea sânilor în textele şi literatura de specialitate. Femeia are
schimbări permanente ale sânilor cauzate de hormonii de sarcină şi de feromonii copilului.
Aceste schimbări nu vor reduce riscul cancerului dacă sarcina nu continuă până la cel puţin 32 de
săptămâni. Dacă sarcina este întreruptă, sânii femeii sunt lăsaţi cu mai mulţi lobuli susceptibili
la cancer decât în momentul în care sarcina a apărut.18
În plus, 49 de studii au ajuns la concluzia că avortul provocat creşte riscul naşterii premature
într-o sarcină ulterioară. Astfel, avortul nu numai că afectează în mod nefavorabil sănătatea
următorilor copii, care pot fi născuţi prematur, ci, de asemenea, poate creşte riscul mamei de a
face cancer mamar.
14 L.J.Vatten et al., „Pregnancy related protection against breast cancer depends on length of gestation”, British
Journal of Cancer 87 (2002): 289-290.
15 M.Melbye et al., „Preterm delivery and risk of breast cancer”, British Journal of Cancer 80 (1999): 609-613.
16 M.Melbye et al., „Induced Abortion and the Risk of Breast Cancer,” New England Journal of Medicne 336.2 (9
ianuarie 1997): 81-85.
17 J.M.Thorp et al., „Long-term physical and psychological health consequences of induced abortion: a review of the
evidence”, Obstetrical and Gynecological Survey 58 (2001): 1.
18 Breast Cancer Prevention Institute, Reproductive Breast Cancer Risks and Breast Lobule Maturation
(Poughkeepsie, N.Y.: Breast Cancer Prevention Institute, 2007); disponibil la http://www.bcpinstitute.org la secţiunea
Resurse.
DACĂ EXISTĂ O LEGĂTURĂ ATÂT DE EVIDENTĂ DINTRE AVORT ŞI CANCERUL
MAMAR, DE CE ATÂT DE PUŢINI MEDICI ŞI FEMEI CUNOSC ACEST LUCRU?
Ideologie, cancer mamar şi avort
Studiile din ultimii 10 ani care arată că există o mică asociere sau nici o asociere dintre avort şi
cancerul mamar au atât de multe falsuri, încât l-au făcut pe dr. Edward Furton, etician cunoscut
de la Centrul Naţional Catolic de Bioetică, să scrie articolul „Coruperea ştiinţei prin ideologie”,
în 2004. Dr. Furton a denunţat „nedorinţa oamenilor de ştiinţă de a vorbi public împotriva
falsurilor din cercetare, aduse în faţă de cei care neagă legătura dintre avort şi cancerul
mamar”.19
De exemplu, în 2004, revista britanică Lancet, publica un studiu de sinteză semnat de Valerie
Beral et al. a 52 de studii despre avort şi cancerul mamar.20 Într-o meta-analiză, sunt reanalizate
de obicei datele studiilor existente pentru a se arăta tendinţa generală. Rezultatele pot fi
falsificate prin includerea de studii ce nu se bazează pe o metodologie ştiinţifică temeinică şi prin
ignorarea studiilor ce contrazic rezultatele dorite de cercetători. În mod inexplicabil, datele din
peste o jumătate din studiile selectate de către Beral (28 din 52) nici măcar nu au fost publicate
în revistele academice de specialitate. Beral a exclus de asemenea 15 studii publicate şi recenzate
în reviste de specialitate – ale căror concluzii sprijineau legătura dintre avort şi cancerul mamar –
din motive neştiinţifice, nefondate (adică principalul investigator nu a fost găsit, probabil din
cauza decesului său sau din cauza retragerii sale din domeniu din ultimii 20 de ani). Zece din
cele 15 studii excluse arătau o asociere importantă din punct de vedere statistic dintre avort şi
cancerul mamar. Luate împreună, studiile excluse arătau un risc crescut de cancer mamar după
avort de aproape 80%. În afară de aceasta, Beral includea trei studii ce conţineau falsuri
metodologice majore, inclusiv unul care clasifica incorect 60.000 de femei în rândul celor care
nu ar fi făcut avorturi, când statisticile guvernamentale arătau contrariul.21
O altă eroare al studiului lui Beral, obişnuită în cazul studiilor care nu găsesc vreo legătură între
avort şi cancerul mamar, este desconsiderarea datelor din studii retrospective din motive de
„erorii determinate de respondenţi” (când respondentul nu-şi mai aminteşte exact momentul
evenimentului). Presupunerea lor era că femeile cu cancer mamar, când sunt intervievate despre
istoricul lor de avort redau şi relatează cu o exactitate mai mare avorturile prin care au trecut
decât cele fără cancer mamar. „Eroarea determinată de respondenţi” a fost analizată de câteva ori
şi s-a dovedit a fi inexistentă”.22
O a treia eroare făcută de Beral et al., a fost să folosească un grup de comparaţie inadecvat. De
exemplu, ei compară femeile care au avortat o sarcină cu femeile care nu au fost niciodată
însărcinate. Cea mai valabilă comparaţie ar fi fost compararea unor femei care au avortat cu un
grup de femei însărcinate care au dus sarcina la capăt. În momentul în care o femeie devine
însărcinată (chiar înainte de implantare), nivelul său de estrogen începe să crească, făcând să
crească şi numărul lobulilor de Tip 1 şi Tip 2. Prin urmare, o femeie în această situaţie este
complet diferită din punct de vedere fiziologic de o femeie care nu a fost niciodată însărcinată.
Două studii publicate în 1999 au arătat că riscul cancerului mamar creştea de peste două ori
19 E.Furton, „The Corruption of Science by Ideology”, Ethics & Medics 29: 12 (decembrie 2004): 1-2.
20 V.Beral et al., „Breast Cancer and Abortion: Collaborative Reanalysis of Data from from 53 Epidemiological
Studies, Including 83,000 Women with Breast Cancer from 16 Countries”, Lancet 363:9414 (27 martie 2004):
1007-1016.
21 A. Lanfranchi, „The Abortion-Breast Cancer Link Revisited”, Ethics & Medics 29:11 (noiembrie 2004).
22 Lanfrachi, nota 21.
atunci când sarcina se sfârşea înainte de 32 de săptămâni prin avort provocat, pierdere tardivă de
sarcină sau naştere prematură.23
Un studiu efectuat de către Karin Michels et al.,24 publicat în aprilie 2007 în Archives of Internal
Medicine, citat de The New York Times şi alte publicaţii, afirma precum că „Nu există vreo
legătură între cancerul mamar şi avort.”25 Acest studiu a început cu examinarea a peste 100.000
de femei cu vârste între 29 şi 46 ani şi intervievarea lor la fiecare doi ani despre avorturi,
pierderi de sarcină şi noi diagnostice de cancer mamar. Nedescoperirea nici unei asocieri
importante din punct de vedere statistic între cancerul mamar şi avort dovedeşte că cercetătorii
au făcut cel puţin 5 erori grave, detaliate recent în literatura medicală.26 În special evidentă a fost
ştergerea din rezultatul general a unei rubrici importante, cea a avorturilor spontane. Numai acest
fals a redus creşterea riscului raportat de la un procent important de aproape 10% la unul
nesemnificativ de 1%. La fel de surprinzător a fost ca autorii să omită complet menţionarea unui
alt studiu fundamental de cercetare a legăturii dintre avort şi cancerul mamar, având în vedere că
unul din co-autorii săi a fost chiar Karin Michaels. Este vorba de studiul din 1995, făcut pe
femei din Grecia, care arăta o creştere importantă, din punct de vedere statistic, de 51%, a
riscului cancerului mamar. Referitor la această creştere, s-a afirmat în mod specific că rezultatele
nu s-au bazat pe „eroarea determinată de respondenţi”. Dar, în ultimul său studiu, Michels s-a
bazat totuşi pe ipoteza discreditată a „erorii determinate de respondenţi” şi menţionarea studiului
său anterior ar fi contrazis această afirmaţie.
CE AR PUTEA DETERMINA RESPINGEREA LEGĂTURII DINTRE AVORT ŞI
CANCERUL MAMAR?
În primul rând, în timp ce noi îi idealizăm pe oamenii de ştiinţă, considerându-i deasupra
oricăror erori şi influenţe personale, realitatea este că şi ei sunt oameni şi pot fi influenţaţi de
multe lucruri, altele decât faptele ştiinţifice. Astfel de influenţe pot include prejudecăţi culturale,
surse de finanţare a cercetării şi chiar simpla rezistenţă la ideile noi şi „nebinevoitoare”.
Într-un studiu din 2005, „Scientists Behaving Badly” („Oameni de ştiinţă care se comportă rău”),
revista ştiinţifică Nature27 arăta că, într-un chestionar anonim, 15,5% din oamenii de ştiinţă care
au primit finanţări de la institutele naţionale de sănătate (din SUA – nota trad.) recunoşteau că
schimbau pe parcurs conceptul studiului, rezultatele şi metodologia „ca reacţie la presiunea din
partea unei surse de finanţare.” Oamenii de ştiinţă care studiază cancerul depind în mare parte de
finanţările de la Institutul Naţional de Cercetare a Cancerului din SUA, iar acest institut a
manifestat o părtinire categorică în această chestiune, neinvitând nici un apărător al ideii legăturii
dintre avort şi cancerul mamar la seminarul de discuţii din 200328, şi s-a arătat ostil discutării
acestei chestiuni.
Rezistenţa la informare a cărei sursă este considerată „în afara tendinţei generale” este des
întâlnită în cercurile ştiinţifice, fiind cunoscută după numele fenomenul Semmelweis. În 1840,
23 M.Melbye et al., „Preterm Delivery and Risk of Breast Cancer”, British Journal of Cancer 80.3-4 (mai 1999)
609-613; C. Hsieh et al., „Delivery of Premature Newborns and Maternal Breast Cancer Risk”, Lancet 353.9160
(10 aprilie 1999) 1239.
24 K. Michels et al., „induced and Spontaneous Abportion and Incidence of Breast Cancer Among Young Women”,
Archives of Internal Medicine 167 (aprilie 2007) 814-820.
25 Nicholas Bakalar, „Breast Cancer Not Linked to Abortion, Study Sazs”, New York Times, 24 aprilie 2007,
Secţiunea Sănătate.
26 J.Brind, „Induced Abortion and Breast Cancer Risk: A Critical Analysis of the Report of the Harvard Nurses
Study II”, Journal of American Physicians and Surgeons 12.2 (vara 2007); în presă.
27 B. Martinson et al., „Scientists Behaving Badly”, Nature 435:439 (2005) 737-738.
28 J. Brind, „Early Reproductive Events and Breast Cancer: A Minority Report”, (10 martie 2003); Disponibil la
http://www.bcpinstitute.org/nci_minority_rpt.htm (Breast Cancer Prevention Institute).
înainte ca teoria bolilor produse de microbi să fie pe larg acceptată, dr. Ignaz Semmelweis a
dovedit că spălatul pe mâini salva vieţile mamelor în maternităţi, reducând mortalitatea cu 3%
până la 30%. Totuşi, instituţia medicală a ignorat descoperirea acestei constatări timp de mai
multe decenii.
Ideologia avortului „sigur”
Această tendinţă de a ignora şi a nega informaţiile incomode este în special puternică atunci când
se referă la avort. Documentarea şi cunoaşterea de către public a efectelor negative ale avortului
– în special legătura dintre avort şi cancerul mamar şi problemele psihologice şi emoţionale de
după avort – pun în pericol Industria Avortului, în acelaşi fel în care studiile despre legătura
dintre cancer şi ţigări pune în pericol Industria Tutunuli.
Primul studiu care face legătura dintre tutun şi cancerul pulmonar a fost publicat în 1928, iar
avertismentul ministrului Sănătăţii, fără sprijinul Asociaţiei Medicale Americane, a venit abia în
1964. Criteriile epidemiologice Bradford-Hill, concepute pentru a evalua cauzalitatea, utilizate în
final pentru a arăta legătura dintre tutun şi cancerul pulmonar în anii ’60, sunt aceleaşi criterii
care susţin legătura dintre avort şi cancerul mamar.29
Legătura dintre avort şi cancerul mamar nu pare a fi contestată, deoarece această concluzie se
bazează pe fapte biologice ale modului în care este creat organismul nostru. Editorialista Ellen
Goodman, care are o atitudine „pentru alegere” (pro-choice), a declarat, în 2004, că cercetările
privind legătura dintre avort şi cancerul mamar „continuă să se înmulţească indiferent de câţi
oameni de ştiinţă vor să elimine această legătură o dată şi pentru totdeauna.”30 Dar legătura
avort şi cancerul mamar se bazează pe modul în care noi suntem creaţi şi această realitate nu va
dispărea nicicând.
Angela Lanfranchi, medic, membru al Colegiului American de Medici Chirurgi, este
conferenţiar în chirurgie la Şcoala de Medicină Robert Wood Johnson UMDNJ, vicepreşedinte
şi co-fondator al Institutului de Prevenire a Cancerului Mamar. Face parte din comitetul
consultativ al Comisiei de Stat de Experţi Medico-Judiciari din New Jersey, din Comisia
Medicală Consultativă a Comunităţii Wellness din Central New Jersey şi din Coaliţia privind
Cancerul din Districtul Somerset (SUA). Practică chirurgia din 1984 şi este specializată în
tratamentul cancerului mamar.
Programe pentru parohii/dieceze
· Luna octombrie este luna conştientizării populaţiei asupra cancerului mamar. Distribuiţi
acest articol ca buletin informativ pe 14 sau 28 octombrie 2007.
· Păstraţi un pliant cu acest articol la îndemână şi oferiţi copii ale sale medicilor şi
prietenilor.
· Prezentaţi filmul „Legătura din avort şi cancerul mamar” (sau alte materiale video
menţionate la pagina Resurse) la întâlnirea grupului de femei din parohia/dieceza dvs şi
invitaţi un medic cunoscut pe plan local să răspundă la întrebări după film.
29 A. Lanfranchi, „The Breast Physiology and the Epidemiology of the Abortion Breast Cancer Link”, Imago
Hominis (2005) Band 12: Heft3: 228-236.
30 Ellen Goodman, „Just the Schmacks, Ma’am”, Bostom Globe, 13 mai 2004.
· La următoarea dvs conferinţă pro-vita a diecezei invitaţi un vorbitor de la Institutul de
Prevenire a Cancerului Mamar sau de la Coaliţia privind Avortul şi Cancerul Mamar să
ţină un discurs. Programaţi un interviu cu el în mass-media.
· Cancerul mamar este principalul tip de cancer la femei în toată lumea şi cea mai comună
cauză de deces din cauza cancerului din SUA, printre femeile de 20-59 de ani. Aproape
240.570 de femei americane sunt diagnosticate cu cancer mamar în fiecare an şi peste
43.000 de femei din SUA mor de această boală anual. Colectaţi fonduri pentru
conştientizarea populaţiei şi prevenirea cancerului mamar cu ajutorul unei campanii de
genul „Pentru prevenirea cancerului mamar”. Un număr de organizaţii de consiliere şi
educare privind cancerul donează bani Federaţiei Planned Parenthood sau sprijină altfel
avortul sau cercetarea imorală pe celule embrionare stem. De exemplu, veniturile din
sponsorizare ar putea fi utilizate pentru conştientizarea oamenilor şi eforturile de
prevenire a cancerului mamar în dieceză sau donaţi către Institutul de Prevenire a
Cancerului Mamar sau Colaiţiei privind Avortul şi Cancerul Mamar. Ambele reprezintă
organizaţii de caritate 501(c)3 consacrate conştientizării populaţiei privind legătura dintre
avort şi cancerul mamar şi modurile în care femeile pot reduce riscul de a dezvolta cancer
mamar. Materialele pentru sprijinirea acestui tip de informare şi a efortului de strângere
de fonduri vor fi disponibile în curând la Institutul de Prevenire a Cancerului Mamar şi
vor include un fluturaş cu titlul „Zece moduri de a-ţi reduce PROPRIUL risc al
cancerului mamar” şi instrucţiuni pas cu pas pentru organizarea unei campanii sau a unui
marş pentru prevenirea cancerului mamar în dieceza dvs.
Resurse
Site-uri pe Internet:
Fiecare dintre site-urile enumerate aici au la rândul lor o largă varietate de resurse, referinţe şi
legături către alte surse importante
Institutul de Prevenire a Cancerului Mamar
http://www.bcpinstitute.org
Coaliţia privind Avortul şi Cancerul Mamar
http://www.abortionbreastcancer.com
Life Issues Institute
http://www.lifeissues.org/AbrotionBreastCancer/index.html
Stop the Cover Up Campaign, Canada
http://www.abortionbreastcancer.ca
Materiale video
„Abortion Breast Cancer Link: What Every Woman Has the Right to Know” (DVD; 26:32)
disponibil la http://www.bpcinstitute.org
Open Forum IV: The Link Between Abortion and Breast Cancer (VHS)
Cu experţi inclusiv: dr. Angela Lanfranchi, Joel Brind Ph.D., John Kindley şi Serrin Foster.
Disponibil la http://www.bcpinstitute.org
Breast Cancer, Abortion and the Birth Control Pill (VHS)
Joel Brind, Ph.D şi Chris Kahlenborn, M.D.
Disponibil la http://www.bpcinstitute.org
Cărţi
Chris Kahlenborn, M.D. Breast Cancer: Its Link to Abortion and the Birth Control Pill. Dayton,
Ohio: One More Soul, 2000. Disponibil la http://www.omsoul.com/catalog
Broşuri
Breast Cancer Risks and Prevention (Riscul cancerului mamar şi prevenirea lui), ed. III-a, 33p.
Disponibil la http://www.bpcinstitute.org (Breast Cancer Prevention Institute/Institutul de Prevenire a
Cancerului Mamar)
A Woman’s Right to Know (Dreptul femeii de a cunoaşte (19 p.)
Disponibil la http://www.righttolifetoronto.org/resources/?id=6
Pliante
Abortion Raises Breast Cancer Risk (Avortul creşte riscul cancerului mamar)
Disponibile la http://www.abortionbreastcancer.com
(Coalition on Abortion/Breast Cancer)
The Deadly After-Effect of Abortion: Breast Cancer (Efectul mortal al avortului: cancerul
mamar)
Disponibil la http://www.lifeissues.org/AbortionBreastcancer/brochuretext.html (Life Issues Institute)
If it is not OK for him to take steroids, why is it OK for her?(Dacă Lui nu-i fac bine steroizii, de
i-ar face bine Ei?)
Disponibile la http://www.abortionbreastcancer.com
(Coalition on Abortion/Breast Cancer)
Reproductive Breast Cancer Risks and Breast Lobule Maturation (Riscurile cancerului mamar
reproductiv şi maturarea lobulilor sânului)
Disponibil la http://www.abortionbreastcancer.com
(Coalition on Abortion/Breast Cancer)
Why Aren’t Women Being Told (De ce nu li se spune femeilor?)
Available at http://www.abortionbreastcancer.com
(Coalition on Abortion/Breast Cancer)
Tradus şi distribuit de Asociatia Provita Media, str. Leonida nr.27, Sector 2, Bucureşti,
http://www.provita.ro, provitamedia@gmail.com
Copyright © 2007, Conferinţa Episcopilor Catolici din Statele Unite, Washington, D.C.

Acest articol a fost publicat în Căsătorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s