Feminitatea care fascineaza (3)

Sursa: –  DULCE CASA

Feminitatea care fascineaza (3)

Lectia 3

Nevoia fundamentala a unui barbat este ca sotia sa-l accepte si sa nu incerce sa-l schimbe. Ce inseamna acceptarea? inseamna sa iti iei sotul asa cum este el. Iti dai seama ca ar trebui si probabil ar putea sa se schimbe si sa fie mult mai bun decat este, dar asta e in totalitate responsabilitatea lui. Accepta ca are slabiciuni(ca si tine), si are dreptul la propriile idei. Nu iti imagina ca ar fi perfect, pentru ca nu este. Fii constienta ca este un om cu calitati, dar si cu defecte. Poate avea defecte pe care trebuie sa le accepti in ceea ce priveste obiceiurile personale, modul in care isi petrece timpul, indatoriri, comportament social, vise si dorinte, caliatile masculine, finante, relatia cu copiii si convingeri religioase.

Cum reactionezi la defectele sotului?Il accepti si te gandesti la partea lui buna, sau incerci sa-l schimbi? Daca incerci sa-l schimbi de ce o faci? Exista doar doua motive- pentru binele tau, sau pentru binele lui. Te gandesti ca vei fi fericita si implinita daca sotul tau se va schimba? Sau te gandesti ca va avea mai multe reusite, fericire si implinire daca s-ar schimba?

Sunt cateva motive pentru care incercarea de a-l schimba nu functioneaza :

1. Creeaza tensiuni intre voi. Poti sa ai cele mai bune intentii, dar indiferent de cat de atent iti alegi cuvintele el nu reactioneaza asa cum te-ai astepta. El poate sa se simta ranit, si va reactiona cu resentimente si rezistenta. El se asteapta ca tu sa fi limanul sau linistit. Vazand ca nu atinge standardele tale se va simti nesigur.

2.Il va raci fata de tine. Incercarea de a-l schimba poate sa slabeasca sentimentele lui pentru tine. Amestecul si sugestiile tale il pot determina sa te respinga. In unele cazuri dragostea poate fi distrusa.

3. Il va revolta. Presandu-l sa se schimbe il vei face doar sa se opuna, chiar daca stie si vede ca ai dreptate. Stima de sine e mai importanta pentru el decat schimbarea pe care doresti s-o determini.

Desigur, poti ajuta un barbat sa se schimbe. In primul rand trebuie sa-i dai libertatea de a fi el insusi. Va fi mult mai receptiv la idei noi. Il va motiva sa devina un barbat mai bun.

Miezul multor incercari de a ne schimba sotii este pacatul mandriei.
Avand o atitudine de superioritate vei ajunge sa te simti nefericita si neimplinita. Asta te va determina sa fi critica cu el si sa-l judeci. Trebuie sa constientizezi ca si tu ai defecte. Cheia acceptarii este smerenia.

Desigur, sunt cazuri cand trebuie sa incerci sa schimbi un barbat- atunci cand el este abuziv cu tine sau cu copiii (este alcoolic, violent, etc.).

Acceptarea nu este usoara, dar merita efortul.Este un principiu fundamental si nu vei reusi fara el.

Regulile acceptarii

1. Scapa de atitudinea de superioritate.

2. Accepta ca are calitati si defecte.

3. Da-i libertatea de a fi el insusi.

4. Nu incerca sa-l „imbunatatesti”.

5. Nu folosi alti barbati(inclusiv din propria familie) ca exemple.

6. Priveste la partea lui buna.

7. Verbalizeaza acceptarea.

Tema de acasa
Povesti de succes

Acest articol a fost publicat în Feminitatea care fascineaza. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

53 de răspunsuri la Feminitatea care fascineaza (3)

  1. Buna ziua!

    Va rog sa ma scuzati, dar eu nu pricep. Nu trebuie de fapt sa ne schimbam toti urmand exemplul de smerenie al Mantuitorului? Si urmand calea Mantuitorului? La barbat nu este mandrie sa nu vrea sa se schimbe daca nu este pe calea cea buna? Si la femeie nu este normal sa vrea sa il vada mantuit pe sotul sau?? Si daca femeia se intampla sa aiba mai multa minte decat barbatul, in anumite cazuri particulare, de ce nu-l incurajati pe barbat sa o asculte spre binele lui?? Ce este rau in a avea o sotie desteapta? Nu este mai degraba mandrie pentru barbat?? Cine a stabilit ca femeia are intotdeauna mai putina minte decat barbatul, cand de fapt este o prejudecata? Si cine i-a dat mintea daca nu Dumnezeu? Si daca lui Dumnezeu i-a placut sa ii dea mai multa minte unei femei decat sotului ei, pentru binele amandurora, ce aveti dumneavoastra impotriva? De ce ii invatati pe barbati ca este o rusine, cand de fapt este o bucurie si o binecuvantare sa aiba o sotie cu minte in cap??
    Din cauza prejudecatolor inoculate de dumneavoastra nu este pace in anumite familii!! Caci in familiile unde prejudecatile sunt puse la colt, se asculta parerea si a barbatului si a femeii, si se face cum este mai bine pentru familie! Indiferent daca parerea cea buna a avut-o femeia sau barbatul. Asta inseamna crestinism! Caci la urma urmelor asta conteaza, sa fie bine pentru familie, si nu orgoliul fiecaruia! Caci tare se mai cultiva in familiile ortodoxe romane (si mai ales romane, caci la greci de exemplu nu este asa!!) orgoliul masculin!! Spre rusinea si in defavoarea acestora!!

    Cu stima,
    Adriana.

  2. Maria zice:

    Adriana, o sotie desteapta, adica, asa cum spui tu „cu mai multa minte decat barbatul ei” e bine sa fie si inteleapta, atat de inteleapta incat sa il respecte pe sotul ei si sa il iubeasca asa cum este.
    Sa incerci sa-l schimbi tu, deja este o dorinta irealista fara sortzi de izbanda, pentru simplu motiv ca noi, oamenii, nu putea schimba alti oameni, asta numai Dumnezeu poate, cu harul Sau.
    O sotie desteapta, uneori nu este si inteleapta! Ca daca ar fi inteleapta s-ar ruga mai mult lui Dumnezeu decat de barbatul ei sa se schimbe. Altfel, nu face dacat sa il indeparteze de ea, caci nimeni nu poate sta in aceeasi casa cu „cea mai desteapta femeie din lume” care ii scoate mereu ochii cu neputintele lui.
    Sotia inteleapta sa roaga lui Dumnezeu pentru mantuirea sotului ei si il iubeste asa cum este el, ca si pe acela Dumnezeu il iubeste la fel de mult ca pe sotie.

  3. Draga Maria,

    Sunt deacord cu tine. Nu contest diferenta dintre „desteapta” si „inteleapta” asa cum percepem noi termenii in ziua de astazi. In exemplul cu pricina, femeia era una „inteleapta” si harnica, si facea cinste sotului ei. Caci muncea si aducea bani in casa si era admirata de lumea din jur. Si toate acestea il faceau pe sot sa aiba si mai mare cinste din cauza femeii lui. Te las sa descoperi paragraful… Eu prin „mai multa minte in cap” si prin „desteapta” ma refeream exact la „inteleapta”. Imi cer scuze daca am fost ambigua in exprimare. Asta doar pentru ca nu plec urechea la conotatia peiorativa pe care a capatat-o azi termenul de „desteapta” din cauza decadentei zilelor noastre, cand multi „destepti” se arata…

    Off-ul meu este legat de unilateralitatea afirmatiilor din textul de pe aceasta pagina, adica ceea ce este valabil pentru femeie, ar trebui sa fie valabil si pentru barbat. In Domnul nu mai exista barbat sau femeie, Apostolul Pavel a spus-o, si eu sunt deacord cu el in aceasta privinta. Barbatul insa vrea sa o schimbe pe femeie, adica din femeie libera sa o faca supusa lui (tot Apostolul a spus-o, judecand dupa Legea veche evreiasca, lege pe care a abolit-o pentru crestini, cu exceptia paragrafelor care se refereau la femeie!!) fara sa gaseasca normal ca si el, barbatul, sa ii fie ascultator femeii lui (asa cum era la origine!) in cele in care ea este mai abila. Si asta, zice Apostolul, din cauza sfatului rau al Evei, care i-a aruncat pe amandoi, si barbat si femeie, sub legea blestemului, a pacatului. Dar atunci Invierea Mantuitorului si calcarea pacatului a fost zadarnica? Suntem in continuare supusi blestemului sarpelui in ciuda Invierii Domnului?? Ia sa vedem ce ne zice Mantuitorul in aceasta problema! Domnul Iisus a spus ca cel care vrea sa fie mai mare peste altii, sa se faca pe sine mic si sa le slujeasca. El, Mantuitorul, nu a facut niciodata discriminare pe sexe. Si barbatul si femeia trebuie sa faca dupa cum a zis Mantuitorul, si asa cum El a respectat pe ucenicii Sai si le-a spalat picioarele, ca ei sa poata apoi avea parte de El, asa trebuie sa facem si noi, indiferent de sex. Nu am zis ca femeia sa nu respecte pe barbatul ei! Ci am zis ca si femeia trebuie sa fie la fel de respectata de sotul sau! Off-ul meu este discriminarea care se face in biserica din cauza cuvintelor Ap. Pavel, care apoi oricum s-a corectat si a zis ca in Domnul nu mai este nici femeie, nici barbat. Si a mai zis ca, daca femeia a fost creata din barbat, pai si barbatul se naste din femeie, si toate de la Domnul sunt! Asa ca, de ce la noi se insista ca femeia trebuie sa faca una si barbatul alta, in loc sa se ceara ca amandoi deopotriva sa-l imite pe Domnul? Vezi exemplul Martei si Mariei, cine si-a luat partea mai buna, Marta cea supusa si care facea treaba in casa si ii slujea Domnului, sau Maria cea care se comporta ca si barbatii timpului ei nefacand altceva decat sa stea la picioarele lui Iisus si sa ii soarba cuvintele? Pe cine a laudat Domnul si cui i-a spus ca si-a luat partea cea buna? Mariei! Nu a trimis-o sa slujeasca alaturi de Marta asa cum se „cuvenea” unei femei! De ce, noi femeile de azi, sa fim obligate sa fim Marta si sa nu ni se dea si noua dreptul de a fi Maria?

    Si un alt exemplu. Zici ca femeia nu poate sa il schimbe pe barbat, asa ca sa nu arate ca ar fi mai „desteapta”. Acum ca am lamurit ca nu la „desteptaciunea” cea fatarnica si plina de aroganta ma refeream, ci la intelepciunea adevarata, as adauga inca si mai mult: intelepciunea incununata de dragoste. Si iata in acest sens exemplul Mariei Magdalena. Domnul, pentru dragostea ei cea mare, i se arata ei in primul rand si o trimite sa ii invete Invierea pe ucenicii Lui, barbati! Ucenici care tot timpul au fost cu Domnul si au fost invatati de El, asa ca stiau mai multe despre Inviere decat Maria Magdalena. Si sa nu uitam ca la evrei era interzis pentru femei sa studieze textele sacre, si este interzis pana in ziua de azi la evreii ortodocsi! Pai un barbat din acestia, daca ar fi din zilele noastre, ar putea sa ii spuna Mariei: „pai ce tu femeie, te crezi mai desteapta decat noi, care am fost mereu cu Domnul si am invatat de la El?” Si de altfel, Apostolul Pavel chiar ii spune femeii ca nu are voie sa il invete pe barbat! Si uite ca Mantuitorul are o alta socoteala! Crezi ca Domnul nu stia ca ucenicii Sai nu o sa o creada pe Maria? Eu cred ca stia, stia ca nu o sa poata ca ea sa le schimbe gandul. Si atunci de ce a trimis-o stiind ca misiunea ei va esua si ca se va duce oricum El, personal, sa ii invete pe ucenici Invierea Sa? Acesta este pentru noi, pentru a sti ca rolurile barbatului si femeii reintra, prin Invierea Domnului, in ceea ce a fost la inceput! Femeia a fost creata pentru a-l ajuta (prin sfat, si nu ca sluga!) pe barbat, iar greseala Evei impreuna cu blestemul care a urmat au fost spalate prin Jertfa de sange a Domnului Iisus!
    Iar daca Fecioara Maria, mama lui Iisus, in loc sa asculte de vocea ingerului, prin care i se transmitea vointa lui Dumnezeu (si a fost libera sa zica „da”, nu a fost nicidecum ceva impus!), deci daca in loc sa raspunda chemarii, ar fi dat fuga sa ceara aprobarea lui Iosif (caci femeia era supusa barbatului ei, el era capul in Legea evreiasca!), pai acum noi nu mai eram aici! Iata ce a facut vointa libera a femeii. Eva cea dintai a gresit, dar au venit alte Eve care au aratat ca femeia poate fi intelepata atunci cand asculta de vocea lui Dumnezeu cu dragoste, si ca in acest caz, este de datoria barbatului sa asculte de sfatul ei! Caci pentru asta i-a fost randuita o femeie, sa il ajute! Asa cum si femeia trebuie sa asculte de sfatul intelept al barbatului care face voia lui Dumnezeu in dragoste! In Domnul, nu mai exista nici femeie, nici barbat!
    Acesta este off-ul meu, si nu ceea ce inseamna a fi intelept. Intelepti trebuie sa fie amandoi, si barbatul si femeia, dar daca unul se dovedeste mai intelept in anumite lucruri, atunci imi pare normal ca celalalt sa se supuna… Caci Eva cea noua, prin Jertfa Mantuitorului, si-a redobandit pozitia cea din inceput, de egala a lui Adam si ajutor lui (in sfat, si nu numai sluga in casa!!). Pacatul este cel care o arunca inapoi in conditia de sluga si supusa barbatului. Insa daca si acum pacatul are suprematie, pai in zadar este atunci Jertfa Mantuitorului la crestini. Dar asta sa nu fie!!

    Cu stima,
    Adriana.

  4. Inca ceva: prin „desteapta” eu nu inteleg ca femeia sa scoata ochii cuiva, caci ce desteptaciune este aceasta? Acesta este sensul pejorativ al cuvantului, asa cum se foloseste el pe la noi: „ce tu femeie, te crezi mai desteapta decat mine, barbatul tau? Ia stai supusa si ascultatoare asa cum se cuvine unei femei!”. Eu insa nicidecum la un astfel de sens nu am facut referire!! Sens care oricum, implica si orgoliul ranit al celui care pune o astfel de intrebare, dupa cum se simte si din modul in care apoi cere supunere.
    Dar si daca prin „desteapta”, in acest context in care vorbim, eu inteleg inteleapta, asta nu inseamna ca „desteptaciunea” in sensul de intelepciune a femeii il va apropia neaparat pe barbat, caci daca femeia este hotarata sa faca voia lui Dumnezeu iar barbatul nu prea vrea, pai atunci ea il va indeparta oricum pe barbat din cauza intelepciunii ei, sau mai bine zis se va indeparta el singur caci intelepciunea lui Dumnezeu este de fapt ceea ce nu suporta el, si acum o mai si aude prin gura femeii lui. Dar mai apoi se va reapropia, atunci cand si el se va hotara sa asculte de Dumnezeu. Si intr-adevar, rugaciunile femeii ajuta in acest moment, insa trebuie facut mai intai primul pas, al cunoasterii! Si apoi cel al rugaciunii, pentru ca barbatul sa poata primi aceasta cunoastere si sa se schimbe. Sau de fapt e bine sa se faca ambii pasi in acelasi timp! Si cu multa dragoste.
    Si acelasi lucru este valabil si in sens invers, cand barbatul este mai credincios si femeia mai putin credincioasa! De aceea nu sunt deacord cu generalizarile pe baza de sex! Dar daca tot vrem sa generalizam, pai cred ca bisericile sunt (inca) mai pline de femei decat de barbati! Deci imi pare ca mai des femeia e la curent cu poruncile bisericii decat barbatul. Si crestinismul in general, a intrat in casele oamenilor mai degraba prin femeie, chiar daca la biserica cei care predica sunt barbatii… Acesta este un alt off…
    Si ca dovada ca-i mai greu de facut decat de zis, sta insusi exemplul conceptiei Mantuitorului. Maria a ascultat de Dumnezeu, in mod direct, fara sa mai treaca prin ascultarea de barbat, si nu a gresit. Dar asta nu l-a apropiat de ea pe Iosif, care era un om drept, deci om care respecta Legea, si conform Legii, Maria trebuia omorata cu pietre, iar el, Iosif, trebuia sa arunce prima piatra. Maria a fost inteleapta, si iata totusi urmarea intelepciunii ei: moartea, si nicidecum apropierea de cel care trebuia sa ii devina sot. Dar asta nu inseamna ca Maria nu l-a respectat pe Iosif! S-a rugat Maria pentru Iosif ca sa isi schimbe gandul? Scripturile nu o spun, poate ca da, poate ca nu. Iar Iosif vroia sa o lase pe ascuns. Nu vroia sa arunce el prima piatra, dar nici la el nu s-a gandit sa o ia, caci era contrar Legii. Cert insa este ca Dumnezeu are mereu un plan pentru noi. Iosif era drept, asa ca, la randul lui a ascultat vocea lui Dumnezeu si a luat-o pe Maria la el asa cum i-a cerut Dumnezeu, fara frica. Iata ce anume ii apropie pe soti! Ascultarea amandurora de Dumnezeu! In mod direct si fara sovaiala. Si iata ca mai presus de Lege. Cum zicea si Apostolul Pavel ca dragostea este mai presus de orice, chiar si de lege!
    Deci nu trebuie sa se simta nimeni ofensat si ranit in orgoliul propriu din cauza ca si celalalt primeste din intelepciunea lui Dumnezeu! Primesc amandoi pentru binele familiei! Si primim toti pentru binele intregii comunitati! Toti, barbati si femei, suntem chemati la dragoste si respect. Si suntem chemati sa ne calcam orgoliul in picioare si sa ne facem mici si slujitori in dragoste celorlalti, pentru a ne putea inalta la demnitatea noastra de oameni. Nu are nici un sens aici despicarea pe sexe a rolurilor, caci nu mai exista decat un singur rol si rost: ascultarea de Dumnezeu! In Dumnezeu nu mai exista nici femeie, nici barbat, nici stapan, nici sluga!

    Cu stima,
    Adriana.

  5. ioana zice:

    draga adriana,
    excelente aprecierile tale.Nu dai dovada de feminism insa exprimi ceea ce multe femei gandesc.De aici ne vin necazurile,din perceptia gresita a bisericii asupra femeii,in conditia in care Dumnezeu „vede” femeia in cu totul alt fel.Ca pe o fiinta egala cu barbatul ,nicidecum supusa acestuia,care sa priveasca numai in jos,sa indure cuvinte si atitudini de suprematie.Chiar asa,de ce in biserici numai barbatii au dreptul de predica,de ce numai ei au dreptul sa intre in Sfantul Altar?Oare acei barbati chiar sunt perfect curati?Chiar au gandul curat?Ca avem recentul exemplu cu preotul de la Bucium care imbratisa enoriasele cu alt scop decat cel de parinte duhovnicesc.Am amestecat un pic lucrurile,dar sunt de acord cu tine per total.
    Numai bine!

  6. Draga Ioana,

    Iti multumesc pentru incurajari! Daca biserica este asa cum este, este „vina” si „meritul” tuturor, caci „biserica” suntem noi toti. Eu multa vreme m-am framantat intrebandu-ma cum de, biserica care este condusa in permanenta de Sfantul Duh, care la randul Lui a fost trimis la noi de catre Domnul Iisus, Domn care El insusi este mereu alaturi de noi, cum de exista totusi aceasta discriminare in biserica. Imi venea mereu un dubiu si o tristete ca poate asa vrea Dumnezeu, pentru motive care mie imi scapa, in ciuda argumentelor mele care, cel putin mie, si nu numai, mi se par in regula. Caci nu gasesc ca Domnul sa fi vorbit intr-un anumit fel femeilor si in altul barbatilor. Numai la evrei si apoi la Apostolul Pavel si la alti sfinti care i-au urmat gasim reguli de cum sa ne comportam in functie de sexul pe care il avem, si de conditia noastra in general, insa Domnul nu a facut aceasta discriminare. El nu facea deosebire intre oameni, nici femei-barbati, nici evrei-non evrei, nici sluga-stapan, nici „cu scoala” – „fara scoala”, in ciuda faptului ca Legea facea astfel de discriminare si avea reguli stricte de comportament in functie de starea celuilalt: barbat sau femeie, sluga sau stapan, evreu sau non evreu. Si Legea evreiasca era Legea poporului ales de Dumnezeu, si primita de la Dumnezeu prin Moise. Si aceasta Lege accepta starea de sclavie pe care o chiar reglementa. Sclavii aveau, conform Legii, drepturi si obligatii diverse in functie daca erau femei sau barbati, evrei sau non-evrei! Si asta era Legea poporului ales, incuviintata de Dumnezeu.
    Pentru o vreme, am avut o indoiala daca Dumnezeu incuviinta aceasta lege a sclaviei, caci nu puteam sa cred ca Dumnezeu vrea sa existe sclavi din moment ce ne-a creat pe toti liberi, insa citind mai cu atentie originea poporului evreu si arab, am descoperit ca de fapt Dumnezeu cerea respectarea Legii asa cum era, ne-o arata de exemplu povestea lui Agar, sluga egipteanca a Sarrei (Sarra sotia lui Avraam). Agar fugise de la stapana ei din cauza ca era tratata rau de aceasta, pentru nesupunerea si dispretul pe care Agar a inceput sa il aiba fata de ea, de cand Agar i-a dat un copil lui Avraam (si aici o alta „anomalie” pentru noi, crestinii: o femeie putea cere slugii ei sa se culce cu propriul ei sot (al stapanei) pentru a-i da copii!! Pai ia sa fi fost eu acea sluga, sa fiu obligata prin lege sa ma culc cu sotul stapanei daca stapana mi-ar cere-o, pai as fi fost foarte dezgustata, si totusi ar fi trebuit sa ma supun!!). Agar se supune, ramane gravida, face un copil, si se simte mai indreptatita in fata stapanei ei Sarra care aparent era sterila, stapana care nu suporta aceasta schimbare de atitudine la sluga ei, asa ca incepe sa se poarte rau cu ea, pana cand Agar fuge de la stapana ei, luandu-si cu ea si copilul. Insa aici intervine Dumnezeu care, prin ingerul Sau, ii cere acestei slugi sa se intoarca si sa fie supusa stapanei ei. Deci nu ii binecuvinteaza libertatea astfel castigata, ci ii cere sa ramana in situatia de sclava. Ea se intoarce, dar stapana ei pana la urma oricum va cere lui Avraam sa o alunge in momentul in care ea, Sarra, in sfarsit reuseste sa aiba copilul ei propriu cu Avraam. Din rautate/gelozie ii cere lui Avraam alungarea slugii impreuna cu copilul ei, caci nu suporta sa-l vada pe fiul ei Isaac, luat peste picior de Ismael, fiul slugii. Deci vedem clar ca barbatul era capul familiei, numai el putea decide ce sa faca cu slugile. Sarra nu putea sa o alunge cu de la sine putere, chiar daca femeia era sluga ei personala. Si Avraam nu prea vroia sa o alunge, caci Ismael era copilul lui, la fel ca si Isaac, si inca primul nascut, care la everi avea un statut mai special decat ceilalti, fiind primul rod al samantei barbatului. Insa ce face Dumnezeu? Ii zice lui Avraam:

    „Să nu ţi se pară grele cuvintele cele pentru prunc şi pentru roabă; toate câte-ţi va zice Sarra, ascultă glasul ei; pentru că numai cei din Isaac se vor chema urmaşii tăi.”

    Iata, Dumnezeu cere lui Avraam sa asculte glasul sotiei lui!! El, capul familiei, trebuie sa asculte de femeia care ar trebui sa ii fie supusa lui in toate conform Legii!

    Si de unde mai inainte Dumnezeu a cerut slugii sa se intoarca la stapana, acum cere lui Avraam sa o alunge daca asa i-a cerut sotia lui! Cu mintea noastra de acum, am putea sa ne intrebam: dar ce lege mai este si asta? Si ce Dumnezeu?
    Insa Dumnezeu are planurile lui, caci continua:

    „Dar şi pe fiul roabei acesteia îl voi face neam mare, pentru că şi el este din sămânţa ta”.

    Si astfel a aparut poporul arab… Popor care acum, din cauza religiei islamice pe care a imbratisat-o, a ajuns sa fie in opozitie cu lumea crestina… Si totusi este un popor creat dupa vointa lui Dumnezeu, ca o promisiune facuta aceluias Avraam, Avraam prin care noi am primit promisiunea Mantuirii…

    Si apoi, prin Legea evreiasca, barbatii puteau sa isi lase sotiile (adica sa divorteze) insa Domnul Iisus vine si zice ca Moise le-a permis divortul din cauza impietririi inimii lor, dar de la inceput nu a fost asa, si astfel Domnul arata cum anume trebuia sa fie: barbatul si femeia au fost creati sa fie monogami pe viata, fideli partenerului cu care formeaza un singur corp, atat si nimic mai mult. Nu a adaugat ca barbatul ar fi capul acestui corp iar femeia trupul, asta este o filozofie dezvoltata ulterior, ca de exemplu si de greci, care apoi au adaugat ca, asa cum trupul trebuie sa fie supus capului, si femeia trebuie sa fie supusa barbatului… Insa Domnul nu a facut niciodata o astfel de afirmatie… Singura afirmatie facuta de Dumnezeu in acest sens a fost ca femeia (Eva) va fi supusa barbatului din cauza pacatului. Si asta pentru ca acest pacat va impietri inima barbatului si de aceea vor ajunge sa faca din femeie sclava, si nicidecum pentru ca asta ar fi fost dorinta lui Dumnezeu. Caci dorinta lui Dumnezeu este una singura, sa nu pacatuim. Si pana una alta, acum ca Domnul Iisus a spus cu gura Lui ca oamenii nu au voie sa divorteze, afara de pricina de curvie (adulter), cati crestini respectam acum aceste lucruri? Si cum de divortul era permis intr-o Lege (evreiasca) care venea de la Dumnezeu, din moment ce Dumnezeu nu a vrut nicioadata acest lucru? Si cum de el este permis, pana la de 3 ori in biserica noastra crestina ortodoxa, care il are ca si cap pe Domnul Iisus, din moment ce Mantuitorul ne-a aratat ca voia lui Dumnezeu este sa ramanem fideli pe viata si nicidecum sa divortam, afara de cauza adulterului (adica in afara de curvie)? Tot Domnul ne-a dat raspunsul: din cauza impietririi inimii noastre… Si totusi, aceasta lege prin care in biserica ortodoxa se poate divorta si recasatori, a fost data prin oameni considerati sfinti, si uite, care si-au permis sa il contrazica oarecum pe Domnul zicand ca, daca biserica nu permite oamenilor sa se recasatoreasca, oamenii fiind slabi, vor trai in desfranare. In felul lor au dreptate, dar iata ca Domnul a zis ca cel care va lasa pe femeia lui si va lua pe alta, curveste, si cel ce ia femeie lasata de altul curveste… Deci nu a lasat posibilitatea unei a doua recasatoriri. Si totusi, acum se poate face aceasta „curvie” cu binecuvantare din biserica din moment ce ne putem recasatori in biserica, iar din punctul de vedere al bisericii ortodoxe, cea dreapta, faptul de a trai cu al doilea sot nu este pacat! Si aceasta biserica este Sfanta caci are cap pe Domnul Iisus si este condusa de Duhul Sfant, fara indoiala! Asa cum era condusa de Duhul Sfant si biserica evreiasca…

    Asa ca de unde aceasta impietrire la cuvintele Domnului si la vointa lui Dumnezeu pentru noi? Si cum se face despietrirea? Dupa parerea mea, raspunsul este simplu, impietrirea vine prin pacat si despietrirea se face prin dragoste… Si nicidecum prin revolutii si rasturnari cu forta a ordinii lumesti si bisericesti. Domnul nu a venit sa dea un set de legi prin care sa arate „asta da, asta nu”! Exista doar mici exceptii, ca cea legata de divort, sau de spalarea mainilor, si altele ca acestea, prin care doar a explicat mai bine Scripturile. Dar altfel nu a venit pentru a rasturna cu forta biserica cu susul in jos. Putea sa o faca. Putea sa zica evreilor: eliberati sclavii, eliberati femeia, dati drepturi egale tuturor, evrei si non evrei, caci Dumnezeu Tatal nu face diferenta intre oameni, putea pune mana pe sabie (sabie in sensul propriu, de arma din metal, din aceea din care avea Petru) si sa porneasca la razboi impotriva „Raului”, si de altfel un astfel de Mesia asteptau evreii si inca asteapta. Insa Domnul nu a venit in lume sa faca nimic din toate astea, ci s-a jertfit din dragoste pentru noi, si doar prin jertfa si dragoste a inteles sa se schimbe lumea, de aceea a zis ca in cele doua porunci: de a-l iubi pe Dumnezeu cu toata inima, cu toata mintea si toata puterea, si in porunca de a-l iubi pe aproapele nostru ca pe noi insine, se afla toata Legea si proorocii, iata Legea pe care El a zis ca nu a venit sa o strice ci sa o implineasca! Si a zis apostolilor ca lege noua le da, sa se iubeasca unii pe altii asa cum El ne-a iubit pe noi… Si a mai zis ca nu va trece aceasta lume pana nu se va implini tot ceea ce scrie in Lege si prooroci… De unde trag eu nadejde ca, incetul cu incetul, prin dragoste, se va schimba si biserica noastra, adica noi toti. Deja sunt semne…
    Dar a zis si ca sfarsitul va veni cand se va raci dragostea multora, si imi pare logic, caci fara dragoste, evolutia umana spre bine va fi imposibila si atunci totul va fi sfarsit…
    Dar pana una alta, atunci cand dragostea nu este inca suficienta in inima oamenilor, cand adevarata Lege a dragostei lui Dumnezeu nu este inca inauntrul lor, atata timp cat conceptul de dragoste absoluta, acea dragoste care te face sa ii iubesti chiar si pe vrajmasi, ramane ceva abstract si greu de atins, oamenii au nevoie de o Lege spusa mai lumeste, mai vizibila si mai palpabila, care sa le ghideze comportamentul, asa cum aveau nevoie si evreii, si aceasta lege a fost preluata partial, la primii crestini, prin Apostolul Pavel, si probabil si prin ceilalti apostoli, toti evrei, din Legea sacra evreiasca unde femeia nu avea dreptul nici macar sa citeasca textele sacre, nu avea voie nici macar sa intre in biserica in timpul menstruatiei sau lauziei, daramite sa predice (!), si de altfel dreptul la preotie il aveau numai anumiti barbati si nu orice evreu; femeia nu avea voie sa il invete pe barbat ci trebuia sa faca ascultare, trebuia sa aiba capul acoperit ca semn al supunerii ei fata de acesta, ori daca nu vroia supunere si in schimb vroia sa fie libera ca barbatii, trebuia sa isi taie parul si sa ramana fecioara nemaritata, si altele asemenea… Va pare cate ceva cunoscut din toate acestea? Daca da, iata de ce (inca) doar barbatii predica in biserica… Dragostea umana este inca imperfecta pentru ca inca nu cunoaste pe deplin adevarata dragoste a lui Dumnezeu…
    Insa nu este o solutie sa aruncam cu noroi in acesti oameni, care asa cum sunt, cu defectele dar si calitatile lor, raman slujitori ai lui Dumnezeu, si unii sunt chiar sfinti pentru dragostea aratata fata de implinirea vointei lui Dumnezeu, asa cum inteleg ei aceasta vointa, caci suntem limitati in intelegere, chiar daca unii sunt mai luminati ca altii, intelegerea ramane totusi limitata. De aceea nu un singur om si un singur cap face biserica, ci noi toti, cum bine a intuit Apostolul Pavel, suntem toti madularele ei, si toate aceste madulare sunt la fel de importante, chiar daca in aparenta unele ne pot parea mai de rusine sau mai neimportante decat altele… Toti avem rostul nostru in interiorul acestei biserici…
    Poate ca preotul care azi pacatuieste atat de grav, poate ca maine, prin rugaciunea noastra (oare ne rugam pentru el in loc sa ne ocupam doar cu condamnarea lui?), deci poate ca maine va ajunge un sfant care va schimba in bine mersul bisericii… Noi nu putem sa stim pe cine va alege Domnul ca sfant al sau, dar putem sa ne rugam sa fim toti alesi, indiferent de neputintele noastre, uneori groaznice si dezgustatoare… pentru mintea omeneasca, caci pentru Dumnezeu, nici unul nu suntem de lepadat…
    Doar Domnul, fiind insusi Dumnezeu, a avut permisiunea sa ii critice pe preoti, caci exista un paragraf tare lung si foarte virulent impotriva preotilor din vremea Lui prin care le spune cat de fatarnici sunt si cum pun poveri grele pe umerii oamenilor, poveri pe care ei nici cu un deget nu le-ar atinge. Insa apoi le-a spus ucenicilor sa asculte de ceea ce ii vor invata acesti preoti, dar sa nu faca dupa cum fac ei…
    Si tare m-am mahnit la inceput gandind ca in cazul acesta si eu trebuie sa ma supun la toate nedreptatile pe care mi le cere biserica, nedreptati din punctul meu de vedere, si ma intrebam de ce oare, din moment ce Domnul este Adevarul si nu minciuna… Si iti spun sincer ca m-am rugat sa existe si femei preot, dar m-am si temut in acelasi timp ca poate supar pe Dumnezeu in cazul in care este El cel care nu vrea asa ceva, si apoi iar m-am rugat, si am trecut si prin Iadul pierderii increderii in Dumnezeu ca ar iubi si femeia, daca tot vrea sa existe aceste legi discriminative si umilitoare pentru ea in biserica. Din fericire Dumnezeu raspunde foarte repede celor mahniti, si ca si odinioara lui Agar, mi-a raspuns sa ma intorc si sa fiu supusa bisericii, asa cum este ea, dar cu promisiunea ca nedreptatile vor lua sfarsit la un moment dat… Si intr-o zi, cand mi-am spus off-ul unui parinte, la spovedanie, spovedanie care pentru mine ramane un mare disconfort, si chiar trauma, din cauza ca nu pot avea si eu un duhovnic femeie, sa ma simt mai in largul meu cand imi marturisesc pacatele (stiu ca alte femei nu au probleme sa se spovedeasca la barbati, dar eu am, pentru anumite lucruri, nu toate, dar pentru anumite pacate nu ma simt in largul meu sa le marturisesc unui barbat, si cred ca la fel ar fi si pentru anumiti barbati sa fie obligati sa isi spuna pacatele unei femei!!), deci acest parinte m-a ascultat fara sa ma intrerupa, mi-a zis ca este posibil sa am dreptate, dar sa nu uit ca biserica evolueaza mereu in timp, ca poate ca intr-o zi va fi cum imi doresc eu, si sa ma rog pentru asta, sa ma rog sa fie si preot femeie, dar pana atunci sa ma eliberez de toate aceste ganduri si sa iau exemplul Mariei Magdalena care nu avea alt scop decat Mantuitorul, si pentru dragostea ei cea mare, Domnul i s-a aratat prima data ei si a trimis-o vestitor al Invierii. M-a sfatuit sa fac si eu la fel… Sa imi iau ca tinta a vietii mele pe Domnul, sa ma uit numai la El, si sa merg tinta numai spre El, fara sa mai imi pese de ceea ce se intampla, bine sau rau, in jurul meu… Are dreptate, asta este prima porunca de dragoste, sa il iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima si toata puterea, dar stiu ca mai exista si o a doua, sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine insusi. Iar daca este sa il iubesc ca pe mine insumi, pai ii doresc sa ajunga si el la aceeasi descoperire si anume ca tinta noastra este Domnul, este dragostea absoluta, in care nu mai exista nici femeie, nici barbat, nici sluga, nici stapan, nici evreu, nici pagan, sunt doar suflete create pentru a iubi si a fi iubite, in sensul absolut pe care acest cuvant il poate avea…

    Imi cer iertare daca am fost prea lunga sau plictisitoare, dar multumesc administratorului acestui site pentru pozitia lui impartiala, pozitie care este mai rar de gasit in lumea crestina ortodoxa de azi si de la noi (si nu vorbesc in vant, m-am izbit de multe ziduri… adica pietre…)

    Numai bine tuturor!
    Cu stima, Adriana.

  7. ioana zice:

    Adriana,
    Ai fost foarte foarte explicita si argumentele sunt solide si logice.Acelasi sentiment il am si eu in legatura cu spovedania.Sunt sigura ca m-as spovedi altfel unei femei.Un preot ,mai ales din bisericile de mir,care este casatorit si traieste in lume este aproape un om normal,chiar daca are har.Sigur ca are si o doza de subiectivism in a te indruma sau in a filtra ceea ce marturisesti si a pastra doar ce afecteaza induhovnicirea.E complicat,nu stiu cum se vor aseza lucrurile in timp,dar nu putem merge toti la duhovnicii cei iscusiti sin manastiri.Eu am un preot duhovnic tanar,zic eu ca are har,dar tot imi e greu sa imi deschid sufletul cu totul.Am in adancul inimii probleme ce nu le pot expune decat CHIAR NUMAI LUI DUMNEZEU DIRECT.Asta e,din pacate.Si asta pentru ca mi s-a intamplat sa primesc argumente si chiar sfaturi care prin simpla exprimare m-au surprins.
    NumI bine,draga Adriana.

  8. Draga Ioana,

    Multumesc foarte mult!

    Ar fi nemaipomenit sa existe si femei preot, desi nimic nu poate garanta ca vor fi mai bune. Poate nici nu vor fi. Dar poate ca macar unele vor fi totusi, daca nu mai bune, caci Spovedania fiind o Taina Dumnezeiasca, cred ca totusi nu este nici un preot mai bun sau mai rau, pacatele sunt iertate de Dumnezeu si nu de preot, insa poate ca anumite femei vor fi mai pe sufletul anumitor oameni, oameni care poate ca isi vor dezlega mai usor si mai bine inima fata de ele, si poate ca ele vor da si sfaturi bune, caci de ce sa nu lucreze Harul lui Dumnezeu si in ele? Si poate ca se vor ruga si mai mult, sau poate cu mai multa dragoste, si deci cu mai multa putere, pentru credinciosii lor. Vor sa zica barbatii preot ca Harul are preferinte? Se zice ca Sfantul Duh sufla acolo unde vrea El! Stiu ca intr-o oarecare masura este primit prin Harul preotiei, si la fel de primit ar fi si daca preotii ar hirotoni femei, caci acesti preoti au puterea sa lege in cer ceea ce leaga pe pamant, si sa dezlege in cer ceea ce dezleaga pe pamant. Ei leaga, ei dezleaga! Putere mare si infricosatoare au primit! Asa ca mare raspundere au, raspundere care inteleg ca le produce teama si ii face sa fie oarecum conservatori…
    Insa asta nu inseamna ca Sfantul Duh nu sufla deloc peste cei care nu au primit Taina preotiei, si ca nu sufla si peste femei! Si as avea macar un exemplu sa dau, din zilele noastre, de maicuta de la noi, ortodoxa, maicuta care are dezlegare sa dea sfaturi si sa tina conferinte, si multi alearga la maicuta pentru sfaturi si ca sa o asculte. Si multi din ei gasesc Calea si gasesc alinare si chiar rezolvare problemelor lor! Dar nu poate spovedi, asa ca, pentru iertarea pacatelor se ajunge tot la preot barbat… Si bine-nteles ca se ridica voci si „pro” (cei care primesc sfat bun si la care chiar se schimba in bine viata lor), dar si „contra” (cei care ar vrea sa o faca sa taca pe maicuta, pentru ca, in opinia lor, nu se cuvine sa faca asta ca femeie, si maicuta pe deasupra!). Si bine-nteles ca maicuta poate vorbi numai in limitele dezlegarii pentru misiunea pe care o face, dezlegare pe care a primit-o de la biserica (duhovnic), asa ca nu are libertatea pe care o am eu acum, sa vorbeasca si altceva, libertate pe care cel putin in parte ma gandesc ca nu o aproba pentru ca, utilizata in mod rau, poate sa duca la dezbinarea bisericii sau ratacirea unora, si aparitia astfel a sectelor. De aceea trebuie mereu sa ramanem in biserica, asa cum este ea, si sa incercam sa aducem aportul nostru personal din interiorul ei, si nu din afara, ca niste schismatici… Adica sa ne supunem totusi bisericii dupa putinta noastra, si sa adaugam putin di noi la ea, in masura in care nu iese in afara ei. Adica nu ma scol eu ca femeie, si ca o feminista, sa imi fac eu o secta cu preoti femeie, ci imi expun doar argumentele pro si contra, si il rog pe Dumnezeu sa faca El schimbarea pe care o vrea El si cand o vrea El…
    Pentru ca divizarea bisericii este o problema serioasa si spinoasa, si mai ales dureroasa, care mult mai da acum de furca din cauza orgoliilor care, cu mult timp in urma, au faramitat-o… orgolii care si acum sunt inca puternice… Deci ce sa ne mai miram de altele?
    Caci cu nu asa multi ani in urma, era de neconceput ca biserica Ortodoxa sa „cedeze” in fata celei Catolice, fiind ea, cea ortodoxa, Biserica cea Dreapta si Adevarata si Singura Mantuitoare. Ea a fost cea care a dat anatema „Bisericii Catolice”, de fapt a partii vestice a bisericii catolice, in anul 1054 la Constantinopol, provocand Marea Schisma. Si iata ca tot Constantinopolul (Istambulul de astazi, pe care grecii il numesc mereu Constantinopol, si unde se gaseste Patriarhul grec, numit ecumenic!!, caci Patriarhul Greciei nu se afla in Grecia, ci in Turcia, la Istambul!!), iata ca, nu cu mult timp in urma raportat la mia de ani de ruptura, acest Patriarh a ridicat anatema pusa Bisericii Catolice si se fac eforturi mari, de ambele parti, pentru impacare. Asa ceva nu se concepea pe vremea bunicilor nostri, si la noi, la romani, nici pe vremea parintilor! Dar schimbarile se fac dinauntru si in buna intelegere, atata cata se poate, de catre oameni abilitati, si nu de noi, mirenii, in mod direct! Lucrurile se misca, dar se misca greu cand orgoliile sunt puternice si prejudecatile si mai mari, sau poate frica. Caci de exemplu, noi, romanii ortodocsi, ne mandrim ca pastram Crezul asa cum a fost el scris in anul 325 la Niceea si apoi imbogatit in anul 381 la Constantinopol, in timp ce catolicii l-au modificat, introducand clauza „filioque” (Duhul Sfant care purcede si de la Fiul, nu numai de la Tatal) si pentru care biserica catolica a fost mult condamnata (si inca este intr-o oarecare masura) de catre partea rasariteana, ortodoxa, care o considera ratacita. Insa cati romani stiu ca, in acest Crez „original” cu care ne mandrim noi, romanii ortodocsi, si care se spune in biserica ortodoxa greaca intr-adevar asa cum a fost el creat la inceput in limba greaca la Niceea si Constantinopol, deci cati stiu ca, daca mergem in bisericile ortodoxe grecesti vom auzi: ” Cred intr-Una Sfanta, Catolica si Apostolica Biserica”? Destul de multi ortodocsi romani sunt atat de inversunati, incat chiar si in cazul in care stiu toate acestea, le tin sub tacere, sau mai mult, le neaga, ca sa nu influenteze masele, caci ce ar fi de biserica noastra ortodoxa romana, dupa parerea lor, daca oamenii ar sti ca biserica la origini, sau cel putin in jurul anului 381 cand a fost definitivat Crezul, Biserica Unica se chema Catolica? Si cine nu crede, poate face o excursie in Grecia sau oriunde exista biserica greceasca, sau sa vorbeasca cu credinciosii greci. Pentru ei cuvantul Biserica „Catolica” din Crez nu are alta conotatie decat biserica „Universala” caci „catolic” inseamna „universal”, asa ca, credinciosii greci, nu au nici o problema sa zica „catolica” la ei in biserica. Biserica a fost una, universala, adica Catolica, adica pentru toti crestinii reuniti in Trupul lui Cristos prin botez, si cu credinta Dreapta, caci are cap pe Domnul Iisus si este condusa de Duhul Sfant! Grecii respecta textul original, si iata ca ei au rupt biserica in doua, si acum ei duc tratative de reimpacare, prin Patriarhul ecumenic de la Constantinopol. Dar ce lupte interne intre orgoliile fiecaruia! Cand Domnul Cristos isi vrea corpul intreg si nefaramitat!
    Si cati stiu ce dezbinare era si pe vreamea Apostolilor, caci unii credinciosi il urmau pe Pavel, unii pe Petru, unii pe Domnul Iisus in mod direct (gasim totul in Biblie!) si se certau intre ei caci invataturile nu erau identice, si a fost Apostolul Pavel care sa ceara unitatea bisericii caci, zice el, nu in numele lui Pavel ne botezam, ci in numele Domnului Iisus, si nu Apostolul Pavel s-a rastignit pentru noi, ci Domnul Iisus!
    Si cati stiu despre neintelegerile care existau intre Apostolul Petru si Pavel, de exemplu cu circumcizia, daca sa fie impusa si la neevrei! Apostolul Petru a fost invatat in mod direct, de Domnul, fiind Apostolul care a primit in mod vizibil, de la Domnul, cheile Imparatiei cu puterea ca ceea ce el leaga pe pamant sa fie legat si in cer, si ceea ce el dezleaga pe pamant, sa fie dezlegat si in cer, o spune scriptura, si iata ca, castig de cauza are totusi Apostolul Pavel care suprima obligativitatea circumciziei trupesti la paganii crestinizati, in timp ce Apostolul Petru ar fi dorit sa o introduca si la acestia. Pai am putea intreba: „Atunci Domnul ce i-a invatat pe Apostolii Sai cat era impreuna cu El, daca apoi vine un altul, trimis tot de El, si care ii contrazice?” I-a invatat, dar putin cate putin, nu a turnat cu polonicul dintr-o data! Si inca ne invata si pe noi, caci a promis ca va ramane mereu cu noi!!
    Deci de unde idea ca, ce spune un singur cap, chiar si cap de apostol sau sfant fiind, este fara greseala, cand in Biblie avem exemple clare de contrariu?
    Orgoliu sa fie oare? Sau este un exemplu clar ca biserica este continuu lucratoare, si nu este deloc batuta in cuie, intepenita in trecutul indepartat al Invataturilor Sfintilor Parinti, asa cum unii ar vrea sa faca sa creada ca ar fi, ca sa intipareasca mai bine si mai cu success anumite dogme in mintile oamenilor? De ce libertatea de a afla Adevarul este inca ingradita in multe medii de la noi, cand Domnul pe care il urmam nu este doar Calea si Viata, ci si Adevarul? Caci in exemplul cu Crezul, nu numai ca la seminarele teologice ortodoxe de la noi se invata Adevarul despre biserica „catolica” din Crez, dar si o excursie in Grecia poate lamuri problema! Conducatorii nostri bisericesti stiu adevarul, dar cati au curajul sa il spuna si maselor?

    Oricum, revenind, ispita de a nu merge la Spovedanie este mare, si dupa parerea mea vine din partea celui rau, desi eu cred sincer ca, daca facem cu credinta rugaciunea Tatal Nostru in fiecare zi, si iertam precum zicem in rugaciune, atunci rugaciunea ne zice ca la fel vom fi iertati si noi de catre Tatal. Ori cine dintre noi pretinde celuilalt sa ni se spovedeasca cu ceea ce ne-a gresit ca sa il putem ierta? Cerem lui Dumnezeu sa ne ierte exact in acelasi mod in care si noi iertam: „Si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri”. Ori noi cerem Spovedanie de la aproapele nostru pentru a-l ierta?? Ii cerem umilinta aceasta? Si atunci? Exista insa pericolul orgoliului ca am iertat, cand de fapt poate nu am iertat, de asta spovedania este o cale sigura de scapare, ca acolo stim sigur ca suntem iertati prin Jertfa Domnului, in timp ce prin rugaciunea Tatal Nostru depindem mult de induhovnicirea noastra personala care de multe ori nu este geniala, oricat ni s-ar parea contrariul… asa ca riscam, si riscam mult, o viata vesnica…
    Dar daca oricum nu reusim sa facem o Spovedanie buna din cauza timorii de a ne alfa in fata unei persoane care nu este pe structura personalitatii noastre, de ce sa nu se lase cat mai multe persoane, si de ambele sexe, sa spovedeasca? Caci Domnul a mai zis ca secerisul este mare, dar lucratorii putini… Si nu numai, de cand Spovedania a fost randuita la preot? Caci cererea a fost sa ne marturisim unii altora pacatele, si la inceput aceasta marturisire era publica, in fata tuturor! Cat de traumatizant era atunci! Si uite, ca apoi au devenit mai umani, caci Domnul Mila ne cere si nu sacrificiu… Adica ne cere mereu dragoste…

    Cine stie ce ne rezerva viitorul…

    Numai bine tuturor!
    Si multumesc inca o data Ioanei, dar si administratorului acestui site!
    Adriana.

  9. Despre rusinea la Spovedanie (eu nu i-as spune mereu rusine, ci uneori un simt al intimitatii)

    Din Parintele Ieromonah Savatie Bastovoi:

    „Daca ti-ai pierdut increderea in preoti, ca poti cadea si in aceasta ispita, spune-o unui om in care ai incredere. Daca nu ai nici macar un astfel de om, spune-o direct lui Dumnezeu, spune-I-o neincetat. De fapt, sunt convins ca amintirea pacatului te obsedeaza oricum, dar tu spune-o deschis, cu nadejde, nu fugind de Dumnezeu. ”

    Dau aici link-ul catre site-ul unde am gasit aceasta idee, daca administratorul o permite:

    http://savatie.trei.ro/savatie/rusinea_de_dinaintea_spovedaniei.htm

    Numai bine tuturor!
    Hrisots a Inviat!

  10. ioana zice:

    Da,Adriana,aveam imprimate pe hartie aceste sfaturi,tocmai pentru ca am cautat si eu mai multe despre Taina Spovedaniei si aceasta asa zisa rusine.

    Am o nedumerire,o intrebare si ti-o adresez pentru ca sunt sigura ca vei intelege:de ce oare in predicile de duminica din biserica unde obisbuiesc sa merg,tot timpul,dar tot timpul se accentueaza starea de pacat a omului.Indiferent de pericopa evanghelica a zilei,se ajunge la tema desfraului,a avortului si a altor pacate.Asa incat majoritatea oamenilor pleaca de la Sfanta Liturghie abatuta si cazuta.In loc sa plece oamenii inaltati de aceasta minunata slujba a ortodoxiei,cea mai importanta dealtfel,ei pleaca avand imprimate pe creier cuvintele pacat,adulter ,crima,etc.Nu mi se pare corect.Trebuie amintite,evident si acestea dar rolul bisericii si implicit al preotului este acela si de a-l ajuta pe om sa se ridice,de a-l imarbata,nu de a-l arata mereu cu degetul.Si toate sunt spuse pe ton grav,patetic,parca in sala de judecata.Trist.
    Si inca ceva care nu imi da pace.Mi s-a spus,cu ocazia unei spovedanii si nu imi iese din cap,ca femeile sunt cele care smintesc barbatii,ele sunt cele carora le trebuie relatia trupeasca,chiar daca nu recunosc asta.Ti se pare corecta aceasta abordare?Asta pentru ca tot vorbeam de o oarecare dicriminare intre barbat si femeie,uneori foarte evidenta.
    Numai bine,Adriana.

  11. un calin - tm zice:

    Hristos a inviat!
    De asta e frumoasa casatoria: barbatul ar vrea ca sotia lui sa fie la fel ca in ziua nuntii iar femeia ar vrea ca sotul ei sa se schimbe asa cum ar vrea ea.
    Nu vreau sa intru in polemica cu nimeni. Imi aduc aminte ca am vorbit cu un preot acum vreo 7-8 ani despre faptul ca in lume se petrec foarte multe care mie mi se par nu tocmai in regula. Mi-a raspuns cu o poveste: ” era un imparat care si-a spus ca pana la 40 de ani vrea sa schimbe toti supusii sai si sa-i faca sa gandeasca bine si corect. Nu a reusit. La 40 de ani si-a zis ca macar curtenii lui poate sa-i schimbe. La 50 de ani si-a dat seama de esec si a decis sa-si restranga aria si s-a marginit doar la familia lui. La 60 de ani si-a spus cu tristete: doar pe mine pot si ar trebui sa ma schimb.”
    Eu de fiecare data cand am o problema sau nelamurire ma duc la un slujitor al bisericii pentru ca DOAR biserica adevarata ma poate indruma.
    („Cine vrea sa se mantuiasca cu intrebarea sa calatoreasca”.)
    Normal ca ma duc la un preot bun. La fel si cand sunt bolnav nu ma duc la un felcer sau la un medic veterinar.
    In ceea ce priveste femeia-preot sau ascultarea femeii de barbat – parintele Arsenie Boca a explicat destul de clar (pentru mine) de ce femeia e „atarnatoare” de barbat…
    Si in ceea ce priveste sminteala provocata de barbati sau de femei – nu prea am vazut barbati cu tanga, cu pantaloni mini sau cu decolteu mai mult decat indraznet.
    Si o ultima „indrazneala” : viata de cuplu presupune traiul in comun si atunci cand femeia e grasa si ridata si cand barbatul e chel si burtos. Oricat ai vrea sa faci schimbarea – nu prea se poate (dar intotdeauna e mai usor la celalalt decat la tine!).
    Doamne, ajuta-ne!

  12. Buna Calin!

    Stiu ca iti iubesti sotia mai mult ca la inceput :-)

    Ideea era ca toti, barbati si femei, atarnam de Domnul Iisus Hristos, asa ca femeia nu mai atarna de nici un barbat, decat daca se complace in pacat si face astfel voia barbatului… Insa Dumnezeul femeii ramane Domnul Iisus Hristos, si nu barbatul… Si nu femeia trebuie sa il schimbe pe barbat, ci trebuie sa se schimbe el insusi, urmand exemplul Mantuitorului! Stiu ca multor preoti le place sa spuna altceva, caci de, sunt si ei barbati, nu? Si multi cu sotii! Inteleg, chiar daca nu aprob, de asta as vrea sa am si eu o femeie preot, insa nu una cu tanga, sau cu ceva mini pe ea. Exista si altfel de femei pe lumea asta, si nu putine, si cred ca sotia ta face parte dintre ele, nu? Asa cum nici toti barbatii nu fac talharii, crime si razboaie, si trafic de arme, si de droguri, si de femei luate cand mai cu sila, cand mai cu pacaleala, pentru prostitutie etc… Deci haina face pe om intotdeauna? Caci nu cred ca i-ai vazut nici pe acestia in tanga, sau in mini, si totusi aduc moartea in lume… Nu cred ca tragediile din jurul nostru sunt create de femei iar barbatii sunt niste ingeri vrednici de a conduce lumea… Si mai ales nu cred ca suntem noi chemati sa judecam care sex este mai vrednic, desi vad ca altii o fac… din pacate… Suntem chemati sa ii urmam lui Hristos, Domnul nostru al tuturor, in care nu mai exista nici femeie, nici barbat, nici sluga, nici stapan…

    Si intr-adevar, cand sunt bolnav, merg la doctor, si cine este doctorul cel mai mare? Domnul Iisus Hristos! Si abia apoi slujitorii lui… Daca tu ai norocul sa te fi nascut barbat si astfel sa poti merge la doctor barbat, in relatie cu care sa te simti ca de la barbat la barbat, de ce sa nu am si eu acelasi drept sa ma simt ca de la femeie la femeie cu duhovnicul meu? De ce trebuie sa stau in relatia mai tensionata barbat-femeie? Caci nu cred ca tu te-ai simti la fel de in ale tale daca ar trebui sa te spovedesti la o femeie, chiar si una fara tanga, fara mini, ci imbracata in haine de preot! Dar se vede ca empatia nu este o treaba masculina, caci altfel de mult s-ar fi schimbat lucrurile pe la noi… „Mila voiesc si nu jertfa” a zis Domnul… Dar se pare ca pentru femeie se gaseste mai greu aceasta mila…

    Iar daca femeile in tanga si in mini te deranjeaza, si te ispitesc, caci vad ca e la mare moda acum in Romania sa ne plangem de ispitele venite din partea femeii, ca alte rele nu ne-au mai ramas decat asta, pai nu te impiedica nimeni sa te rogi Domnului Iisus sa le binecuvinteze si sa le stea alaturi ca sa le invete Calea, Adevarul si Viata. Si iar nu te impiedica nimeni sa Il rogi ca pe tine sa te ajute sa nu mai bagi de seama cat de atragatoare sunt aceste femei, sau cat sunt de „dezbracate” si de „imorale” si de cum mai vrei tu sa le numesti, ca sa poti ramane fidel in inima ta sotiei tale… Si o sa vezi ca nu o sa te mai deranjeze nici o femeie, si nu va mai atarna nici una de tine ca o piatra de moara in jurul gatului, ci le va imbratisa Domnul Iisus Hristos pe toate si se va arata lor ca odinioara Mariei Magdalena… si ce o sa mai vrei atunci sa fi si tu cu ele ca sa te bucuri impreuna cu ele de vederea fetei Mantuitorului…

    Numai bine!

  13. un calin - tm zice:

    Buna Adriana,
    Imi cer scuze pentru indrazneala si trufia de a incerca sa arat ce ceva e in neregula. Sunt prea mic si prea nepriceput ca sa pot sa invat pe cineva ceva! Am eu prea multe de „reparat” la mine asa ca am sa dau doar acest raspuns iar apoi am sa ma rog ….
    Cand am citit raspunsul tau prima data m-am gandit la intrebarea pusa unui preot in post: „nu se poate face dezlegare la branza ca pestele nu imi place?”.
    Nu am ales eu sa ma nasc barbat. In plus sunt slab si recunosc ca sunt ispitit de … diverse.
    Fiind asa neintelept am sa dau doua citate:
    ° Parintele Arsenie Boca: „la unii preoti nu te duci din cauza pacatelor lor, iar la altii din cauza pacatelor tale”.
    ° Sf. Serafim de Sarov : „Scopul vieţii omului nu este convertirea neamurilor, ci dobândirea Duhului Sfânt. Iar când omul dobândeşte pe Duhul cel Sfânt, atunci mii de oameni se vor converti în jurul lui.”
    Si inca doua spuse ale unor oameni intelepti:
    ° „Un sfat il dai cand ti se cere”
    ° „Prostul invata pe pielea lui iar desteptul pe pielea altuia, … dar eu nu am vazut inca un om destept.”
    Spunea cineva vazand pe altul indreptandu-se catre prapastie : „ai grija ca ai sa pici”. La reactia celuilalt, s-a resemnat si a spus „Du-te inainte … si ai sa vezi singur”.
    Un sfant al secolului XX a spus ca boala secolului XXI va fi nihilismul. E usor sa demolam barbatii si comportamentul lor. Hai sa vedem ce punem in schimb. Eu am propus : un barbat bun sau manastirea”. Tu ai propus : „barbatii e naspa!”
    Poate la 60 de ani ai sa gandesti altfel!
    P.S. In ortodoxie NU exista femei preot ! Chiar si Maria Magdalena s-a spovedit parintelui Zosima! Nu a „adormit” pana nu s-a spovedit si impartasit!
    P.P.S. Cand am spus medic bun sau felcer m-am gandit ca daca nu iti place la biserica unde mergi (din cauza pacatelor preotului) poti sa cauti alta mai buna, cu preoti sfinti si intelepti.
    Doamne, ajuta-ne!

  14. Buna Calin,

    Vad ca te-am suparat si imi pare sincer rau. Nu era intentia mea. Facem pace?

    Si scuze pentru sfatul pe care nu l-ai cerut. Dar poate ca o sa-l primeasca altcineva care va avea nevoie de el, cine stie…

    Domnul Iisus Hristos i-a facut cu ou si cu otet, cum am zice noi romanii, pe preotii din vremea Lui. Este un paragraf lung in care se ia de ei caci sunt fatarnici si pun poveri grele pe umerii oamenilor, pe care ei nici cu un deget nu le-ar atinge. Dar a zis totusi ucenicilor Sai sa asculte de acesti preoti, doar sa nu faca ceea ce fac ei. Deci ascultarea de preotii din biserica ramane sfanta, indiferent de cum sunt acesti slujitori bisericesti. Eu sunt obligata sa ma spovedesc la preot barbat, nu am alternativa, si de 14 ani de cand ma tot spovedesc, nu am gasit macar unul cu care sa ma simt in largul meu, si crede-ma ca i-am tot schimbat. Nu am nimic cu ei, si intr-un nici un caz nu le judec eu pacatele(!!), iar unii sunt chiar duhovnici excelenti. Insa la mine este o limita in deschiderea mea fata de barbati, in general. Si in viata de zi cu zi, am foarte putini prieteni barbati cu care sa imi permit sa ma simt cu adevarat in largul meu, si oricum nu ma simt cu nici unul libera sa imi pun pe tava chiar tot sufletul asa cum pot sa o fac fara probleme cu o femeie. Si la medic daca merg prefer femeie. Asa sunt eu. De aceea plec mereu cu un gust usor amar de la spovedanie, caci mereu am impresia ca nu am facut-o bine, tocmai pentru faptul ca nu pot sa imi pun tot sufletul pe tava in fata unui barbat, oricat de bun duhovnic ar fi! Si inca cu cat i se duce mai mult vestea ca ar fi bun, cu atat sunt mai timorata! Asa ca tare mi-as dori o femeie, dar bine ai zis, in Ortodoxie nu sunt femei preot. Si pana nu vor fi, voi continua chinul meu. Dar asta nu inseamna ca nu o sa imi doresc toata viata ca lucrurile sa se schimbe! Nu tine de iscusinta preotului sau de sfintenia lui… Tu nu ai ales sa te nasti barbat, dar nici eu nu am nici o vina in a fi femeie, oricat altii vor sa ma faca sa cred! Si cu atat mai mult cu cat sunt medic si cunosc ca de fapt intre persoanele cu sexul feminin pe de o parte si cele cu sexul masculin pe de alta parte, exista o gramada de alti oameni cu ambiguitate sexuala de la natura, care fie nu sunt nici barbat nici femeie, fie sunt pe dinafara una si pe dinauntru alta! Cu astia ce ne facem? Ii facem preot sau nu? Care parte datoreaza supunere barbatului, cea care este femeie pe dinafara chiar daca pe dinauntru e barbat? Si cel care doar pe dinafara e barbat, dar pe dinauntru e femeie, cu ce drept cere femeii lui supunere? Acum ca medicii il pot da in vileag? Caci inainte, era un simplu barbat steril care poate ca mai facea si legea la femei, fara sa stie ca pe dinauntru era poate femeie. Dar acum iata ca poate fi dat in vileag de medici, si cum facem atunci cu supunerea? Si femeia la care i se cere supunere fata de barbat, si inca mai este si umilita ca este sterila, iar acum ca stiinta poate dovedi ca de fapt poate ca inauntru este barbat, ce ne facem cu ea? Mai datoreaza supunere sau nu?
    Ce stiau apostolii si sfintii de toate astea, si ce stiu multi preoti chiar azi, la ei este alb sau negru, barbat sau femeie…

    Cat despre: „barbatii e naspa!”, daca esti sincer cu tine insuti ai sa vezi ca nu am zis asa ceva, dimpotriva, am zis ca din fericire nu toti barbatii buni sunt insurati. Dar asta nu inseamna neaparat ca o sa imi pice cu tronc vreunul, care si el la randul lui sa ma placa. Poate ca da, poate ca nu, nu depinde numai de mine, asa ca de ce sa ma hazardez in sperante si afirmatii fara baza? Iar la manastire nu am chemare. Nu-i nimic rau sa ramanem in lume chiar si daca pana la urma nu ne casatorim. Nu zic ca o sa refuz casatoria daca o sa se iveasca prilejul, zic doar ca daca acest prilej nu o sa se iveasca, asta o sa fie! Cum o vrea Dumnezeu cu mine! De ce gasesti rea o astfel de atitudine? Si asta dupa ce si Apostolul Pavel a zis ca ne sfatuieste sa nu ne casatorim tocmai ca sa fim feriti de suferinta… Daca un sfant a zis-o, de ce sa fii suparat pe mine? Cu atat mai mult cu cat eu nu sunt atat de transanta, caci cum ziceam, am vazut si oameni foarte fericiti in casatorie, care gasesc viata mai usoara si mai frumoasa in doi!

    Cat despre Nihilism si demolarea barbatului, nu vad cine il demoleaza, sincer. Daca a-i arata ceva greseli pe care le face, si daca a-i spune ca nu este perfect, si daca a-l invata ca fara Domnul Iisus nu poate nimic in ciuda barbatiei lui, deci daca toate astea inseamna demolare, pai atunci tocmai scriu pe un alt site unde incearca sa „demoleze” femeia. Cred ca de-a lungul istoriei, femeia a fost mai „demolata” decat barbatul, si de multe ori si pe nedrept, din cauza unor prejudecati. Iar acum ca si barbatul simte putin pe pielea lui ce inseamna sa fii „demolat”, i se pare prea de tot… Deci este greu, asa-i?
    Insa uneori numai asa se invata ce inseamna iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti, asa cum a cerut Domnul… pentru care a zis sa ne facem mici si sa le slujim celorlalti, asa cum a facut El din dragoste pentru noi… Nu ne-a invatat sa stam pe un tron de slava si sa ii explicam celui mai „slab” de ce anume trebuie sa accepte o pozitie inferioara…

    Asa ca, pana una alta, nu trebuie demolat niciunul, nici barbatul, nici femeia, caci amandoi sunt creati dupa Chipul si Asemanarea lui Dumnezeu, si amandoi sunt temple ale Duhului Sfant, cum bine spuneai! Deci trebuie pretuiti atat unul, cat si celalalt! La adevarata lor valoare care este foarte mare…

    Nu stiu cine a fost parintele Zosima, imi poti da mai multe indicii de unde pot citi? Multumesc!

    Doamne acopera-ne cu Dragostea Ta!

  15. un calin - tm zice:

    Pardon – Maria Egipteanca!

  16. Multumesc Calin!

    Am citit viata ei aici:

    http://ro.orthodoxwiki.org/Via%C5%A3a_Sfintei_Maria_Egipteanca

    Si din cate scrie, inainte sa traverseze Iordanul ca sa mearga in pustie, s-a impartasit fara sa se fi spovedit (cum citisem eu si in alta parte ca inainte nu era obligatorie spovedania pentru a primi Impartasania, asa cum se face pana azi la catolici, doar ca la ei trebuie spovedite totusi pacatele foarte grave).
    Iar spovedania pe care a facut-o pana la urma, cu un an inainte de moarte, nu a fost cu scop de spovedanie, caci deja era curatita de pacatele ei prin pocainta, ci a fost preotul Zosima care i-a cerut sa ii povesteasca viata cu scopul de a trage el, personal, folos din aceasta viata. Si ma gandesc ca nu a fost nimic intamplator, ci ca sa tragem si noi, cei de azi folos din ea.
    Si apoi, intr-adevar, a cerut Impartasania inainte de a muri.

    Deci din cate inteleg eu din povestea ei, ceea ce a contat si a fost de trebuinta, au fost pocainta si Impartasania, si nu atat spovedania la un preot…

    Domnul sa ne lumineze cu Harul Sau ca sa intelegem si noi ce ne este de folos pentru Mantuire!

  17. Pierdusem din vedere,

    Maria Egipteanca, inainte de a lua Impartasania in Biserica Sf. Ioan Botezatorul, s-a spalat in apa considerata sfanta a Iordanului… Oare ce simbolizeaza?

  18. un calin - tm zice:

    Hristos a inviat!
    Fiecare isi pune la un moment dat (mai devreme sau mai tarziu) intrebarea „Care este scopul vietii?”

    Daca ai avut o viata grea iti doresti o schimbare profunda materiala (poate un cabinet particular, o masina, un apartament, o situatie buna …)
    Daca viata ta a fost dificila pe plan emotional (un tata dur, intransigent, neiubitor de familie, …) poti alege sa traiesti fara barbat … sau cu Iisus ca partener!
    Insa cand ajungi sa te linistesti singur(a) doar la miezul noptii, poate cu o tigara sau cu un pahar de bautura fina in fata ecranului calculatorului … abia atunci incepi sa-ti pui ADEVARATELE intrebari.

    Toata viata ta trecuta te urmareste si iti dicteaza actiunile (mai precis impulsurile).
    Dar mila fara margini al Dumnezeului nostru NU ne lasa! Si asa apar cautari la unele intrebari pe care ni le pune „parasul” nostru (constiinta).
    Cautam raspunsuri pe la diversi „chibiti” care dau impresia ca stiu tot (ca si eu acum!) dar „uitam” sa-l intrebam pe Doctorul cel bun.
    Spunea parintele Arsenie Boca: „Credinta e un risc al ratiunii”. Deci credinta incepe de fapt de abia cand se termina ratiunea, cand nu mai putem face nimic cu ratiunea!

    Taina casatoriei e foarte mare. Dupa atatia ani de cand o „testez” inca nu am gustat decat niste firimituri. Dar e EXTRAORDINAR! In zilele astea cand suntem loviti din toate partile (economic, spiritual, toate tainele bisericii sunt erodate rand pe rand, polotic e cum e, …) casatoria ne da stabilitatea. E ca dopurile de pluta care cand sunt singure se rastoarna in apa, dar cand sunt mai multe stau in „picioare”.
    Fiecare decide cum sa-si traiasca viata : singur, in familie, poate cu un partener de acelasi sex, in necredinta, in credinta deplina, …

    Dar dupa o vreme iti dai seama ca banii nu mai conteaza, cauti pe cineva langa tine (in cel mai rau caz un caine sau o pisica). Citesti (dupa voie proprie) Cartile Sfinte si le interpretezi cum vrei!
    (P.S. exista in Biblie chiar si faptul ca „Nu este Dumnezeu” – care ne „poate” ajuta sa fim necredinciosi : Psalm 13,1. Totul depinde de interpretare!).

    Toate incercarile care ne sunt date sunt cu un scop anume. Putem sa incercam sa le depasim (si atunci suntem ajutati) sau putem sa incepem sa spunem despre altii cat sunt de rai, prostii, badarani,… (dar asta nu ne face pe noi automat mai buni, mai „feminini”!).

    Spunea cineva ca „binele” e acoperit de necazuri si greutati. Ai parte de atata „bine” cate necazuri poti sa duci in spate.

    O carte care mi-a schimbat profund modul de gandire : „Cararea Imparatiei”, si un sfant parinte : Arsenie Boca – pe care l-am simtit langa mine ori de cate ori am avut nevoie. Am simtit ce inseamna „mila lui Dumnezeu si puterea lui” (e.g. capitolul de genetica).
    O alta vorba a parintelui Arsenie : „cand nu poti vorbi cu cel de langa tine despre Dumnezeu – vorbeste cu Dumnezeu despre el”.

    Doamne, ajuta-ne si ne miluieste!

  19. Adevarat a Inviat!

    Draga Calin, sa stii ca te inteleg :-)

    Dar stii cu ce nedumerire traiesc eu acum? Traiesc cu nedumerirea cum de noi, ortodocsii, nu suntem invatati ca atunci cand cautam raspunsuri, sa alergam la Cel care are raspuns la toate, si care in plus a si venit pe pamant ca sa ne invete El, personal, toate lucrurile, spunandu-ne ca la El se alfla apa vietii din care, daca bem, nu ni se mai face sete niciodata… Si ne-a atras inca atentia sa nu numim pe nimeni altcineva Invatator decat pe El… Cum de alergam mai degraba la dreapta si la stanga (inca fac si eu asa!), in loc sa mergem drept inainte spre El si numai pe El sa il intrebam? Ca Unul ce este Dumnezeu, si ca atare care stie care este scopul vietii noastre, din moment ce El ne-a creat? De ce nu-l intrebam pe El: Dumnezeule Tata, de ce ne-ai creat? Si sa cautam in cuvintele Fiului Sau raspunsul… Cu atat mai mult cu cat ne-a lasat raspunsul la toate intrebarile in Evanghelia Sa? Unde, daca citim, gasim ca in doua porunci se afla toata Legea si proorocii: legea de a iubi pe Dumnezeu cu toata puterea fiintei noastre, si pe aproapele nostru ca pe noi insine. Deci scopul vietii noastre este de a iubi, cu iubire sfanta de la Dumnezeu! Nu este minunat?

    Da-ne Doamne dragostea Ta ca sa putem iubi dupa cum ne iubesti Tu pe noi! Caci spre binele nostru va fi! Spre pace si spre bucurie! Si deci, spre Mantuire!

  20. ioana zice:

    Hristos a Inviat,Adriana si Calin,
    Voi faceti aici intr-adevar demonstratia unei profunde cunoasteri a invataturilor.Incercati va rog sa fiti mai concisi.Subiectul este destul de clar.Ceea ce a incercat Adriana sa exprime este in asentimentul multor femei credincioase.Am impartasit pareri si idei cu prietene,cunostinte,femei care merg la biserica,se spovedesc,sunt cuminti si majoritatea au spus ca au un procent anume de retinere in ceea ce priveste Spovedania.De unde vine?Tocmai din atitudinea barbatilor care se rasfrange asupra subconstientului feminin si care pus in fata preotului barbat se inhiba.Si nu putine sunt cazurile cand preotul dovedeste lipsa de tact ,chiar daca are renumele de bun duhovnic.Suntem constiente ca vorbim Domnului nu omului,numai ca el,omul din fata noastra,nu depaseste 100% conditia de om.Un singur cuvant rostit si este de ajuns ca sa cada din har si tu ,femeia din fata lui sa cazi din acea stare necesara Spovedaniei.Te inarmezi cu smerenei,cu rabdare ai frica de Dumnezeu si ti se spune ceva care te face sa gandesti ca mai bine vorbesti tu direct cu Dumnezeu.Stiti ce sfat imi dau multe femei mai in varsta,?Sa nu spui absolut tot la spovedanie,ca unele lucruri se afla.Noi am patit-o.Ce ziceti de asta?Poate sunt cazuri mai rare,dar sunt.Ispite de la cel rau,am putea spune.
    Hai sa ne intoarcem la femeia-ispita.Cum bine zicea cineva,poate chiar Adriana,de ce barbatii isi tund barba sau si-o aranjeaza mai deosebit,chiar si preotii?Sa placa Domnului,altor barbati,cumva?Sotiilor lor,doar?De ce merg la sala sa faca muschi,pe care si-i arat vara pe strazi?De ce mai nou se epileaza,isi fac manichiura,pedichiura,chiar poarta si tanga,daca nu stiati ?Deci exista de ambele parti dorinta de a placea sexului opus.In biserici eu nu am vazut decat rar femei decoltate,cu mini,etc.Pe strada vezi de toate,e edevarat si barbati si femei pusi „pe agatat”.Astea sunt vremurile.Trebuie sa le facem fata.Depinde cum privesti femeia.Ca te poate ispiti sau sminti si o femeie imbracata pana in gat,cu niste ochi frumosi care se uita la tine intr-un fel anume si te termina,nu?Depinde de starea privitorului,a celui care percepe ispita.Nu goliciunea este cea care starneste ,ci inima.
    Si cum bine spune Adriana,trebuie sa ii iubim pe toti.Si pe cei indrazneti si pe cei cuminti.Ca prin iubire intorci omul de la pacat.Daca esti rau,il inraiesti si mai tare.
    Numai bine tuturor!

  21. Adriana zice:

    Adevarat a Inviat!

    Buna Ioana,

    Eu eram cea care zicea de barba barbatilor insa pe un alt site unde sunt simplu Adriana.

    Multumesc mult de sustinere!!
    Domnul si Maicuta Domnului sa ne aibe in paza!

  22. Adriana zice:

    Draga Ioana,

    Imi cer scuze ca abia acum vad mesajul tau din 10 mai!

    Faptul ca la biserica duminica se pune accentul pe pacat este ceva destul de specific bisericii ortodoxe de la noi. Eu am crezut ca este o mentalitate specifica ortodoxiei in general cand am descoperit ca la catolici de exemplu, se pune accent pe dragostea lui Dumnezeu pentru noi si pe faptul ca Domnul Iisus Hristos nu a venit sa ne judece, ci sa ne salveze. Si se pune accent pe faptul de a ajuta pe ceilalti si a ne ruga pentru ceilalti, cel putin in Franta unde ma aflu de ceva vreme. Si m-am intristat ca nu se face asa si la noi.

    Si mai apoi am descoperit ca la greci de exemplu nu exista termenul de „frica de Dumnezeu” ca la noi, ci de respect si dragoste de Dumnezeu. Si ei merg pe principiul ca trebuie sa fie buni cu ceilalti, si pe acest lucru pun accentul, iar in rest nu se streseaza, atata timp cat fac ceea ce cred ei ca este bine. Am un coleg grec, instalat de ani de zile cu familia in Franta, si de sarbatori ma invita pe la ei ca nu cumva sa stau singura si mi-a zis ca la ei asa este, trebuie sa se ingrijeasca de persoanele singure ca sa se poata bucura si ele de sarbatori. Am zis ca uite, asta este ortodoxie! Dar la fel de grijulii sunt si colegii mei francezi, catolici, deci pana la urma asta este crestinism adevarat.

    Iar ca sa iti raspund si la cealalta intrebare:

    „ca femeile sunt cele care smintesc barbatii,ele sunt cele carora le trebuie relatia trupeasca,chiar daca nu recunosc asta.Ti se pare corecta aceasta abordare?”

    Abordarea nu mi se pare corecta, si aceasta afirmatie a dus la agresarea multor femei. Dar are in ea un mic sambure de adevar dupa parerea mea.

    O sa incep cu prima parte. Au fost multi barbati, si inca mai sunt, convinsi ca femeile sunt ahtiate dupa „sex” si nu vor sa o recunoasca, convinsi ca le place sa fie privite, si „agatate” si pipaite etc, si ca atare ajung sa agreseze si sa violeze femeia, inclusiv in familie, convinsi fiind ca si daca aceasta tipa, de fapt de placere tipa, ca de fapt ea a fost cea care i-a „chemat” prin privirea si prin comportamentul ei. Si multa vreme femeia a fost considerata ca un „bun ” al societatii si daca se intampla sa fie violata si agresata, era tot ea considerata vinovata si ca atare pedepsita. Aceste legi au fost abrogate destul de recent prin tarile europene, si rata agresiunii impotriva femeii, chiar si in tari civilizate, este inca mare. In Italia de exemplu este de peste 30%, iar in Franta a scazut undeva la 10% din cauza masurilor severe luate impotriva barbatilor vinovati de agresiune.
    Si in sensul asta este interesant un film american, dar din pacate nu i-am retinut numele, in care o femeie era agresata de colegul de servici si ea era disperata, nu stia ce sa mai faca, caci mereu in America aveau castig de cauza barbatii, femeia fiind considerata vinovata pentru comportamentul barbatului, ca si cum ea il stimuleaza si ca atare „asa ii trebuie”. Si nu suntem inca in vremurile moderne de azi cand femeia este „prea dezbracata” pe strada!! La tribunal daca zicea ca este agresata, barbatul zicea ca nu este adevarat, ca doar el nu ii face nimic, si cum judecatorii erau barbati, ii dadeau dreptate. Femeia aceasta insa nu s-a lasat si a cerut apel, si din fericire a dat peste un Judecator care a zis ca cea care decide daca este agresata sau nu este femeia, caci ea stie ceea ce simte din partea barbatului, si nu barbatul. Si bine a zis! Caci respectivul o chiar agresa, si lui i se parea ca nu face nimic, si altor barbati la fel li se parea. Si acesta a fost un caz real! Asa a inceput de fapt pedepsirea barbatilor in America pentru agresiunea impotriva femeii. Si asta se intampla undeva dupa al doilea razboi mondial. Iar in Europa inca si mai tarziu au inceput sa se ia masuri.
    Deci daca o femeie „nu recunoaste” ca ii trebuie relatia trupeasca, inseamna ca asa si este, iar barbatii care afirma contrariul nu fac decat „obisnuitul” abuz impotriva femeii, abuz care a dus pana la violarea ei crezandu-se ca ei de fapt ii place sa fie violata. De aceea, de exemplu, dupa legea iudaica, o femeie care era violata in oras si nu tipa, era omorata cu pietre, pe cand una violata pe camp, se considera ca, si daca a tipat, nu a auzit-o nimeni si ca atare era lasata in viata. Insa este demonstrat ca multe femei, cand sunt violate, sunt atat de paralizate de frica incat nu mai reusesc sa scoata un sunet. De unde violatorul intelege ceea ce ii place lui sa inteleaga cu mintea lui de barbat… Si cum cei care faceau legea erau tot barbatii, asa s-a perpetuat o mentalitate de agresiune constanta impotriva femeii fara ca ea sa poata face ceva ca sa se apere, ca si daca zicea ca nu-i adevarat ceea ce se crede despre ea, cine sa o creada? Ca dovada preotul de care imi vorbesti…

    Ziceam insa ca exista si un sambure de adevar in sensul ca, pe de o parte, exista si femei nimfomane, la care intr-adevar le trebuie relatia trupeasca si duc in ispita pe multi barbati, care fiind slabi de la natura in fata „farmecelor” femeii, cedeaza cu destula usurinta, vezi cazul Mariei Egipteanca de care venise vorba, si pe de alta parte, relatia trupeasca la femeie are o cu totul alta incarcatura fata de barbat, caci daca la barbat de multe ori nu este important ce simte pentru o femeie pentru a putea avea relatii trupesti cu ea, si faptul de a avea relatii trupesti cu o femeie nu il incarca neaparat cu sentimente fata de ea, la femeie in schimb conteaza ceea ce simte pentru barbat, si daca sentimentele sunt extrem de puternice, atunci intr-adevar dorinta de partea trupeasca a femeii poate sa ajunga extrem de mare… mult mai mare decat poate ajunge vreodata dorinta masculina… Si daca femeia nu este educata sa isi controleze aceste impulsuri, devine intr-adevar o mare ispita pentru barbat, nu numai pentru ca el este de la natura slab in fata ei, dar dorinta femeii pentru el o face inca si mai frumoasa si mai irezistibila, din cauza anumitor hormoni, numiti feromoni, pe care femeia incepe sa-i secrete… Si femeia nu prea isi dea seama ca iradiaza toate astea in jurul ei, insa barbatii isi dau seama imediat… Si desi mesajul este numai pentru unul, multi altii se pot simti tentati… Si daca le spui la acesti „multi altii „ca tie de fapt nu iti trebuie relatie trupeasca, nu te cred, desi tu spui adevarul, caci totul este doar pentru cel ales… Si daca ai si educatie religioasa solida, totul este pentru cel ales la timpul potrivit…
    Si cum acest comportament trupesc la femeie este stimulat de sentimente, atata timp cat sentimentele exista, femeia va fi atrasa de barbat, dar daca sentimentele dispar, femeia se raceste, nu-i mai trebuie barbat, in timp ce la barbat, sentimentele neavand chiar asa de mare pondere, ca la femeie, in relatia trupeasca, cel putin nu la inceput, mersul bun al lucrurilor depinde in mare parte de femeie…
    Dar de aici si pana la a o face tap ispasitor pe femeie pentru slabiciunea masculina, este cale lunga… in teorie, caci in practica este asa de scurta la unii…

    Cam asta este parerea mea… Sper ca nu am suparat pe nimeni.

    Multa sanatate si numai bine!

  23. un calin - tm zice:

    Hristos a inviat!
    Am citit mai demult ca nu e important cat de „bun” iti este duhovnicul. Si Iuda a avut ca invatator pe cel mai bun duhovnic si totusi a cazut. Un exemplu din partea cealalta e Sfântul Acachie de la Sinai (29 noiembrie) care s-a mantuit doar prin ascultare si smerenie.
    In plus, mi se pare si un pic de necredinta la mijloc incercand sa judecam pe cei de langa noi: pe duhovnici, pe barbati, … Parca uitam ca „nici un fir de par nu se misca fara stirea Mea”.
    Mi-a placut foarte mult urmatoarea cugetare despre casatorie: “Inainte de a te grabi sa-i critici sotiei defectele, adu-ti aminte ca tocmai ele au impiedicat-o pe sotia ta sa se casatoreasca cu un sot mai bun.” Poate sa se inlocuiasca „sotie” cu „sot” si avem acelasi inteles.
    Cat despre spovedanie … intentionat incompleta – evit sa spun ceva. Mi-e frica!
    Cred ca fiecare dintre noi a auzit cuvantul cel bun. Acum dospeste in aluatul trupului nostru si sa speram ca va creste si va face roada. Nu e necesar sa auzim de mai multe ori acelasi cuvant. Spunea parintele Arsenie Boca : „Cu mine se intalneste omul de doua ori : odata cand ii spun, iar a doua oara la judecata cand va trebui sa raspunda pentru faptele lui. Am sa fie si eu acolo.”
    Doamne, ajuta-ne!

  24. Adriana zice:

    Adevarat a Inviat!

    Draga Calin, mi-a placut foarte mult ceea ce ai scris!

    Ai dreptate ca nu este important cat de bun este duhovnicul ci cum reusesc eu sa imi marturisesc pacatele, caci Dumnezeu este cel care le iarta, si nu omul! De aceea eu nu vad de ce trebuie sa se faca discriminare pe sexe cand e vorba de a avea functia de preot. Dar intr-adevar, nu trebuie lasate pacate nemarturisite intentionat! Trebuie sa ii zicem duhovnicului macar faptul ca avem retineri in a-i marturisi anumite pacate si apoi o face el cum l-o lumina Dumnezeu.

    Ceea ce observ eu insa, din ce in ce mai bine, tot scriind pe site-uri si vazand reactia masculina, este faptul ca orice dorinta a femeii de a face si ea un anumit lucru rezervat pana atunci barbatului (prin legea data de barbat, si nu de comun acord intre sexe), deci orice dorinta de acest fel a femeii este luata foarte personal de catre barbat, ca si un atac impotriva lui, ca si o acuzatie ca el nu a fost suficient de bun. Barbatul are o reactie spontana de competitie usor agresiva, care il impinge fie sa incerce sa-i demonstreze femeii ca ea nu ar fi buna sau ca nu ar avea dreptul, fie sa demonstreze ca de fapt el este suficient de bun si ca atare femeia nu trebuie si nu are voie „sa ii ia locul”, fie, daca nu reuseste sa demonstreze nici una nici alta, ramane o reactie de agresivitate mai mult sau mai putin neputiincioasa, evidenta sau nu, impotriva acestei femei atat de indraznete… Si de multe ori am zis ca orgoliul masculin trebuie sa fie la mijloc, dar incep sa cred ca nu este atat orgoliul, cat o nevoie a barbatului de a isi defini identitatea sa masculina… Citeam intr-o carte de antropologie masculina (scrisa de un barbat italian, Franco La Cecla „Modi bruschi”, nu stiu daca este tradusa si in romaneste) deci citeam ca barbatul are mari dificultati in a-si defini identitatea sa masculina din cauza ca este crescut la sanul mamei, la fel ca si fetitele. Dar in timp ce fetitele invata din asta ce inseamna sa fi femeie, si inca o invata de la varsta frageda, caci au modelul feminin in fata lor, baieteii in schimb, crescuti si ei la sanul si in bratele mamei, trebuie sa se desprinda de acest model feminin si sa isi ia unul masculin. Si acest proces nu este deloc usor, caci barbatul nu se defineste asa usor ca si femeia, care este femeie prin maternitatea ei. La barbat este mai complicat, are nevoie de repere exterioare pe care pe timpuri le gasea in diferite ritualuri de initiere a baietilor, in diferite activitati rezervate numai lor, de multe ori departe de anturajul feminin, insa acum isi gaseste tot mai greu reperele intr-o lume in care rolurile barbat-femeie se amesteca tot mai mult. Asa ca barbatul se simte tot mai mult amenintat si dezorientat.
    Si acum adaug eu, acum ca ultima „fortareata” inca necucerita de femeie este preotia, intr-un fel inteleg opozitia lui, si sentimentul lui ca ii este negata masculinitatea si competenta…
    Insa nu trebuie luat in sensul acesta. Nu pune nimeni la indoiala capacitatea unor preoti de a fi duhovnici buni, Harul de la Dumnezeu este. Problema nu este la duhovnic, ci la cel care se spovedeste, el este cel care are nevoie de medic. Si poate ca un exemplu din lumea medicala ar vorbi mai bine. Pana nu atat de demult, medicina era rezervata barbatilor. Eu sunt femeie, si ca atare daca as fi trait acum ceva ani de zile, as fi fost obligata sa merg la medic ginecolog barbat. Adica sa imi arat partile intime unui barbat strain. Pai si sfant sa fie barbatul acela, eu personal as avea mari retineri. Si asta nu inseamna ca pun la indoiala capacitatea lui de a fi ginecolog bun! Cu atat mai mult cu cat si eu sunt medic si imi cunosc colegii barbati si stiu ca sunt dintre ei medici foarte buni, chiar ginecologi. Si sunt femei care nu au nici o problema sa mearga la ginecolog barbat, sunt femei care chiar ii prefera, insa eu personal ma simt mai bine daca cea care ma examineaza in asemenea regiuni intime este tot femeie. Si nu consider ca as face discriminare. Discriminare ar fi daca as prefera-o pe considerentul ca, fiind femeie, este mai buna ca un barbat. Insa nu afirm deloc acest lucru! Barbatul este la fel de bun, sunt eu cea care nu ma pot dezbraca in fata lui. Si cred ca este de inteles, nu? Si daca as fi trait in urma cu ani de zile, sigur as fi militat sa se deschida portile facultatilor de medicina si pentru femei ca sa pot avea si eu ginecolog femeie! Fara ca asta sa fie ceva feminist care sa puna la indoiala profesionalitatea barbatilor ginecolog! Cam asa sta treaba si cu duhovnicul in cazul meu. Mi-e mai greu sa imi dezbrac sufletul in fata unui barbat. O fac caci nu am incotro, asa cum m-as fi dezbracat si in fata barbatului ginecolog ca nu as fi avut incotro, dar nu mi se pare nimic anormal sau feminist sa cer sa imi fie respectata si mie demnitatea de om!

    Eu nu uit niciodata ca „nici un fir de par nu se misca fara stirea Mea” si acesta a fost un motiv de mare chin la mine caci am considerat ca in cazul acesta Dumnezeu este cel care nu iubeste si femeia din moment ce vrea sa o umileasca atat de mult. Dar m-a facut sa inteleg ca nu este asa, ca singura problema in toata treaba asta este lipsa dragostei la oameni, acea dragoste care te face sa iti iubesti aproapele ca pe tine insuti. La modul intelectual multi stim si credem ca aplicam „iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti”, insa la modul concret, imediat ce aproapele iti cere sa ii dai si lui aceleasi drepturi si acelasi confort pe care ti le dai tie, ne speriem si il consideram ca pe un atac impotriva propriei persoane… Si aici vorbesc acum in ambele sensuri, nu-i deloc usor a gestiona aceasta situatie, mai ales cand barbatul se simte iubit daca este lasat sa aiba coltisorul lui masculin neatins din care sa-si hraneasca masculinitatea si unde sa-si stabileasca el reperele, iar femeia se simte iubita atunci cand nu mai este tinuta la distanta si i se permite sa intre in acel coltisor asa cum si barbatul intra in toate coltisoarele ei. Caci femeile nu pot sa isi faca munte sfant unde sa nu calce picior de barbat asa cum au barbatii Muntele Athos; la ea va trebui mereu sa calce macar picior de preot in manastire…
    Insa daca ne-am lua toti ca exemplu doar pe Domnul Iisus, si am iubi cu dragostea cu care ne-a iubit El pe noi, nu ar mai fi probleme! De ce nu o facem? Usor de zis, greu de facut… Aici numai rugaciunea ajuta, sa-L rugam sa ne invete sa iubim in acelasi mod in care El ne iubeste pe noi…

    Cat despre repetatul cuvantului de mai multe ori, eu cred ca dimpotriva, repetatul este mama invataturii… Domnul de multe ori a repetat ucenicilor Sai aceleasi si aceleasi invataturi sub diverse forme si in diverse parabole… Si am invatat si eu destul de mult la viata mea ca sa stiu ce repede se uita totul si ce bine prinde sa tot repetam pana ne facem deprinderi bune… Caci deprinderile se invata prin repetitie… Si pana ne formam reflexe bune trebuie sa ne repete cineva ca la copii… caci suntem copii duhovnicesti cu dinti de lapte la inceput, sau chiar fara dinti, asa ca trebuie sa ne mai si mestece cineva mancarea inainte, si sa ne-o tot dea… pana ajungem mai tari duhovniceste…

    Imi cer iertare daca am suparat prin cuvintele mele… sunt doar niste pareri, nu trebuie luate cu titlu de lege…

    Doamne ajuta-ne!

  25. un calin - tm zice:

    Hristos a inviat!
    E tare greu sa accept unele lucruri: homosexualitatea, pedofilia, nasterea de copii de catre barbati, femeile preot, Muntele Athos populat sau vizitat de femei, termenul de feminitate aplicat unui barbat sau de masculinitate aplicat unei femei…

    Daca Dumnezeu a creat barbatul si femeia cu particularitatile si specificitatile fiecaruia – e de-a dreptul necredinta si blasfemie sa vreau eu altfel. E ca si cum L-as lua la rost si Sa-i spun ca se putea mai bine!
    E usor sa ataci „orgoliul” unui barbat atunci cand nu esti de acord cu el („cea mai buna aparare e atacul”).
    E mai usor de vazut capra vecinului decat toate oile tale. Oare de ce!?

    Preferam sa-l tragem si pe celalalt in jos la noi decat sa urcam noi. Criticam ceva ce noi nu avem. Acuzam pe cel de langa noi de „posesie de orgoliu” si asta (cred) din invidie. Din „nefericire” avem un pârâs care ne trage tot timpul de mâneca – constiinta!

    Am inteles, dupa ceva vreme, de ce e frumos crestinismul ortodox:
    ° poti sa NU faci un lucru pe care esti tentat si capabil sa-l faci.
    ° poti sa-l ierti si sa-l iubesti pe dusmanul tau
    ° poti sa fii smerit si ascultator chiar cand esti mult mai destept si ai putere si bani
    ° poti sa asculti (…chiar si de un preot barbat!) atunci cand esti sigur(a) ca dreptatea e de partea ta.
    ° poti sa faci precum Maicuta Sfanta: „fie mie dupa cuvantul tau” atunci cand esti plin de orgoliu
    ° poti sa te mucenicesti cand exista posibilitatea sa fugi sau sa te „caciulesti”
    ° poti sa stai doar intr-o parte in biserica cand ai de ales si cealalta parte
    ° poti sa ai o familie si sa renunti la multe atunci cand esti genial si capabil de altele.
    ° poti sa iubesti sa sa respecti o femeie in loc sa o bati
    ° poti sa alegi o pace stramba in locul unui razboi drept
    ° poti sa fii bun cand e tare simplu sa fii rau
    ……………………..
    Daomne, ajuta-ne si intelepteste-ne!

  26. Adevarat a Inviat!

    Frumos ai scris Calin.

    Doar cu o mentiune, Dumnezeu nu l-a creat pe barbat preot. L-a creat barbat si atat. Si i-a creat o femeie care sa-l ajute, caci a vazut ca nu era bine pentru barbat sa stea singur. Si s-a uitat la ceea ce crease si a vazur ca era bine. Si la amandoi le-a dat lumea aceasta in stapanire.

    Se pare ca pe muntele Athos barbatii nu au nevoie de ajutorul femeii, desi femeia a fost creata tocmai ca sa-l ajute pe barbat. Si uite ca nu este blasfemie ca barbatul sa refuze ajutorul femeii creata pentru el tocmai ca sa-l ajute. Sau este? Caci daca „Dumnezeu a creat barbatul si femeia cu particularitatile si specificitatile fiecaruia” se pare ca particularitatea si specificitatea initiala a femeii, la creatia ei, a fost sa il ajute pe barbat si sa stapaneasca impreuna cu el lumea aceasta.

    Deci daca ne referim la Creatie, pai atunci sa ne referim pana la capat!

    In rest, sunt deacord cu tine in tot ceea ce ai scris!

    Multa sanatate si Intelepciune dumnezeiasca!

  27. un calin - tm zice:

    Hristos a inviat!
    Deci daca totul e limpede – propun sa ne oprim aici ca s-au cam saturat ceilalti de noi si de judecatile nostre „superioare”!

    Dar nu pot sa ma abtin sa nu rad cand ma gandesc la urmatoarea situatie:
    Localizare : Satul Cucuietii Mijlocii
    An : 2010
    Preot : preoteasa Aglaie, casatorita (ca altfel ar trebui sa fie anul 2011 ca sa se poata schimba regulile bisericesti si canoanele in vigoare)

    Slujba mare la biserica (hramul bisericii) iar preoteasa e in „acele zile”. Greu de stat in picioare atata timp si in conditiile astea. Acum 3-4 zile a trebuit sa organizeze serbarile satului, dar din cauza SPM (cunoscatorii „stie”) a trebuit sa se limiteze cu actiunile ei ca sa nu tulbure tot satul.
    Sotul ei are grija de fetita de 3 luni – pentru ca preoteasa a trebuit sa se duca la serviciu … religios! Are insa o mica problema. Micutei ii e foame, curent nu au sa incalzeasca o „zeama” asa ca intrerupe slujba pentru o pauza de alaptat!
    Tanti Eufrosina e insa sub patrafir spovedindu-se deci trebuie sa se intrerupa un pic pâna cea mica are burtica plina.
    ………………….
    Doamne iarta-ma pentru vorbele si gandurile astea!

    Pentru alte discutii teologice (despre Creatie, preotie, har, …) imi recunosc neputinta si necunoasterea asa ca imi acord din start cartonasul rosu!

    Doamne iarta-ne si intelepteste-ne!

  28. Adevarat a Inviat!

    Sper doar ca nu toti barabtii au asemenea pareri despre femei… Caci femeile cu siguranta nu sunt (multe) ca preoteasa Aglaie… din fericire pentru ele :-)

    Si ma rog lui Dumnezeu sa le dea putere acelor barbati care au primit „canon” de la El sa o iubeasca tocmai pe Aglaie… Caci sunt deacord, usor nu le este…

    Putem sa ne oprim aici, si pana una alta sa dam Cezarului ceea ce este al Cezarului, si lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu. Caci cu ce judecata vom judeca, cu aceeasi judecata vom fi si judecati, si in ceea ce vom fi gasiti de Domnul cand va veni sa ne judece, in aceea vom fi si judecati.

    Doamne ajuta-ne, caci fara Tine nu putem nici unul face nimic!

  29. ioana zice:

    Calin,
    daca tot ai dat un scenariu,hai sa iti propun si eu unul:
    -tot Cucuietii ca sat,numai ca preotul este Gheorghe.El nu poate veni la hram nu pentru ca trebuie sa hraneasca un prunc,dar are de incheiat o afacere imobiliara si de incheiat niste polite de asigurare .Preoteasa Aglaie hranea un prunc si ATAT.si mai era intr-una din zilele acelea…Care zile?A fost lasat asa ca sa poata zamisli prunci,nu e nimic rusinos.Pentru barbati care sunt zilele acelea?De unde stim cate zile dintr-o luna ei sunt cu GANDUL altfel decat ne vrea Domnul.
    Crede-ma,doar satul si numele preotului sunt fictive….Nu pledez pentru preotia femeii,dar ma surprinde modul de abordare a acestei eventualitati.

  30. Adriana zice:

    Spicuiri din Parintele Silviu Petre Pufulete
    (sursa crestinortodox)

    Barbatul si femeia in casatorie. Aspecte controversate

    Exista la apostolul Pavel cateva aspecte mai delicate, si acestea au determinat pe unii exegeti sa fie mai critici. Este o nedreptate facuta apostolului. Pavel a aparat idealul casatoriei in imprejurari exceptionale.

    1. „Femeia sa se teama de barbat” (Efeseni 5, 33).

    Este oare aceasta o concesie paulina de la principiul casatoriei? Unii exegeti ar prefera sa traduca cuvantul originar grecesc cu „a respecta”, nu „a se teme”. Chiar daca am accepta aceasta traducere a verbului originar, aceasta nu ar rezolva totul, sau ar rezolva atat de putin incat nu merita acest efort. Problema trebuia abordata in esenta ei. Apostolul Pavel deschide capitolul 5 din Efeseni, cand incepe sa vorbeasca despre relatiile din cadrul casatoriei cu urmatoarele cuvinte: „Supuneti-va unul altuia intru frica lui Dumnezeu” (vers. 21). Acest verset ar putea sa fie socotit un fel de titlu al capitolului, asa cum este titlul unei carti. Tot ceea ce spune apostolul Pavel in continuare trebuie inteles prin continutul acestui verset.

    Supunerea, care poate naste teama sau frica, este mai intai reciproca, si apoi este intru frica lui Dumnezeu. Asadar femeia sa se teama de barbat, limbaj inclusiv si in lumina versetului 21, poate fi completat cu: tot asa si barbatul sa se teama de femeie. Teama sau frica este un concept paulin care trebuie inteles la adevarata lui valoare si nu trebuie confundat cu instinctul uman izvorat din instinctul de conservare. Teama sau frica este gradul de respect si onoare cuvenit, care trebuie aratat cuiva, cel mai adesea, si aceasta este foarte important, in vederea indeplinirii slujirii lui Dumnezeu.

    Nu este o greseala ca teama sau frica sa fie echivalata, in perspectiva crestina, cu slujirea, izvorata din iubire, ca vocatie a creatiei umane a lui Dumnezeu. Teama sau frica sau reverenta este baza a comportamentului crestin si are la baza teama sau frica de Dumnezeu care este un sentiment nobil si mantuitor. „Cunoscand deci frica de Dumnezeu, cautam sa induplecam pe oameni” (II Corinteni 5, 11).

    Din aceste motive apostolul Pavel este exigent si cere sa dam frica numai celui care merita frica, adica Iui Dumnezeu (Romani 13, 7). Frica de Dumnezeu este echivalata de apostolul Pavel cu credinta in Dumnezeu, cu slujirea Lui, cu lipsa de pacat: „Nu este frica de Dumnezeu inaintea ochilor lor (Romani 3, 18) spune apostolul Pavel depre cei fara Dumnezeu, fara credinta, raufacatori. Si mai clar este in Romani 11, 20: „tu stai prin credinta. Nu te ingamfa, ci teme-te.”

    Teama barbatului de femeie si a femeii de barbat nu creeaza complexe de inferioritate, caci ea este onoarea si respectul cuvenit in slujirea lui Dumnezeu. inteleasa altfel, ar fi in contrast cu Filipeni 2, 3-4: „Nu faceti nimic din duh de cearta, nici din slava desarta, ci cu smerenie unul pe altul socoteasca-l mai de cinste decat el insusi. Sa nu caute nimeni numai pe ale sale, ci fiecare si ale altuia”. Perspectiva eshato-logica este fundamentala si apostolul Pavel o subliniaza in Romani 12, 5 „Asa si noi cei multi, un trup suntem in Hristos, si fiecare suntem madulare unii altora”.

    2. „Barbatul este cap femeii” (Efeseni 5, 23)

    Este una din problemele cele mai contoversate la apostolul Pavel. Afirmatia aceasta este foarte categorica in I Corinteni 11, 3 si pare chiar ancorata in misterul Sfintei Treimi: „Hristos este capul oricarui barbat, iar capul femeii este barbatul, iar capul lui Hristos Dumnezeu”. Pentru sustinerea afirmatiei sale, apostolul Pavel aduce argumente din actul creatiei

    a. Nu barbatul este din femeie, ci femeia din barbat (I Corinteni 11, 8);
    b. Nu barbatul a fost zidit pentru femeie, ci femeia pentru barbat (I Corinteni 11, 9);
    c. Barbatul este „chip de slava a lui Dumnezeu, iar femeia este slava barbatului” (I Corinteni 11, 7);
    d. Adam a fost zidit intai, apoi Eva (I Timotei 2, 13);
    e. Nu Adam a fost amagit, ci femeia, amagita fiind, s-a facut calcatoare de porunca (I Timotei 2, 14);

    Mai intai, ideea de „cap” poate sugera doua lucruri:

    a. baza a existentei, sursa antecedenta. Acest inteles pare sa fie sensul din I Corinteni 11, 3; I Corinteni 11, 8.
    b. Autoritate. Acesta pare sa fie sensul din Efeseni 5, 23.

    Nu incape nici cea mai mica indoiala ca barbatul, astfel inteles, in calitate de cap al femeii, creeaza tensiune daunatoare cu ideea nuntii creatiei „un trup”. Dar este la fel de clar faptul ca toate aceste pasaje contrazic, formal cel putin, doctrina lui Pavel asa cum este expusa in alte parti ale scrierilor sale. Nimeni nu poate pune la indoiala faptul ca aici apostolul Pavel face concesii culturii epocii sale. Desigur, din motive pastorale si misionare, „tuturor toate m-am facut, ca, in orice chip, sa mantuiesc pe multi” (I Corinteni 9, 22).

    Acest principiu pastoral al apostului Pavel este exemplificat foarte bine prin pozitia lui fata de legea iudaica in general si in special fata de taierea imprejur si de mancarurile idolilor. intrebarea la care trebuie sa raspundem aceasta este: sacrifica apostolul Pavel principiul egalitatii intrinsece a barbatului cu femeia, asa cum este aratat in actul creatiei omului si confirmat de Mantuitorul Hristos?

    Raspunsul este unul in mod sigur nu, si iata de ce:

    a. Apostolul Pavel spune clar in Galateni 3, 23: „nu este parte barbateasca si parte femeiasca pentru ca voi toti una sunteti in Hristos Iisus”. Apostolul Pavel vorbeste aici de egalitatea sacramentala: ,Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat” (Galateni 3, 27). Aceasta egalitate sacramentala, care este fundamentala pentru intreaga gandire a apostolului Pavel, nu poate fi altoita pe trunchiul unei familii in care barbatul este cap, in sensul de sursa, autoritate, femeii.

    b. Argumentarea lui Pavel din I Corinteni 11,8, femeia din barbat, trebuie inteleasa in perspectiva istorica si nu soteriologica. De fapt, imediat dupa ce aduce acest argument, apostolul Pavel parca vrea sa se corecteze: „Totusi nici femeia fara barbat, nici barbatul fara femeie, in Domnul. Caci precum femeia este din barbat, asa si barbatul este prin femeie, si toate sunt de la Dumnezeu” (I Corinteni 11, 11-12).

  31. Adriana zice:

    Articolul parintelui incepe cu:

    „Apostolul Pavel nu face nici un compromis atunci cand este vorba de egalitatea fireasca a barbatului cu femeia in cadrul casatoriei. Iubirea este reciproca: „Barbatul sa-i dea femeii iubirea datorata, asemenea si femeia barbatului” (I Corinteni 7, 3).

    Insa in Efeseni cap 5, lucrurile par sa mearga in alta directie: femeia trebuie sa se spuna barbatului (vers. 22), iar barbatul in schimbul supunerii sotiei, trebuie sa-si iubeasca femeia (vers. 25). Si apostolul Pavel justifica acest fel de relatie cu relatia Hristos-Biserica. Este oare aici una din concesiile pe care le face apostolul Pavel culturii vremii sale, dar pe care o accepta teologic prin legatura Hristos-Biserica? La prima vedere, asa pare sa fie cazul. Trebuie mai intai observat ca apostolul Pavel foloseste in majoritatea cazurilor, in textele de care ne ocupam, un limbaj inclusiv.”

    Si este mult mai lung, poate fi gasit pe site-ul crestinortodox.

  32. Adriana zice:

    Citat din acelasi parinte Silviu Petre Pufulete:

    „Deci stapanul si sclavul nu numai ca au acelasi Domn comun, dar la acest Domn nu incape partinire. Daca sclavul este egalul stapanului sau „in Domnul”, „in Hristos”, cu atat mai mult femeia este egala sotului ei, prin reciprocitatea slujirii, iubirii, supunerii si autoritatii. Casatoria este creatia lui Dumnezeu, sclavia este creatia pacatoasa a omului. Ideea de inclusivitate si reciprocitate in doctrina apostolului Pavel este transparenta in scrierile sale. Barbatul trebuie sa-si iubeasca femeia (Efeseni 5, 25), dar si femeia trebuie sa iubeasca barbatul (Tit 2, 4; I Corinteni 7, 3).

    Daca iubirea este reciproca, iubirea ca sentiment izvorat din Dumnezeu, caci Dumnezeu este iubire (I Ioan 4, 8), atunci totul in relatia barbat – femeie este bazat pe principiul reciprocitatii, caci iubirea include supunere, slujire, autoritate, putere. Femeia este stapana pe trupul barbatului, dar si barbatul este stapan pe trupul femeii (I Corinteni 7, 4).”

    In sfarsit lume care intelege ca tot ceea ce implica relatia barbat-femeie: supunerea, slujirea, autoritatea si puterea este reciproc, caci asta inseamna dragoste! Nu numai femeia sa fie supusa barbatului, ci si barbatul femeii, din moment ce nu numai femeia isi iubeste barbatul, dar si barbatul trebuie sa isi iubeasca femeia. Si adaug eu, asa cum si Mantuitorul Hristos ne-a cerut sa ne iubim unii pe altii ca pe noi insine, si ne-a zis ca cel ce vrea sa fie mai mare peste altii sa se faca pe sine mic si sa le slujeasca!

    Sa-i dea Dumnezeu multa sanatate parintelui!!

    Doamne ajuta!

  33. xelomon zice:

    Am ajuns pe aceasta pagina din intamplare, dar nu pot sa nu las un mesaj.
    Adriana, cuvintele tale ma umplu de speranta ca poate, intr-un viitor nu foarte indepartat, Biserica Ortodoxa Romana va vedea femeia si rolul ei intr-o alta lumina.
    Argumentele tale dovedesc atat iubire si credinta fata de Dumnezeu, cat si o buna cunoastere a Bibliei si supunere fata de Sfintii Parinti, si iti multumesc pentru ele.
    Sper ca atitudinea barbatilor crestin ortodocsi fata de sotiile lor sa se schimbe, caci multi dintre ei nu accepta cand au o sotie mai inteleapta, si le zic doar ca „barbatul e cruce intreaga”, „Eva a fost o pacatoasa”, uitand (sau nestiind) vorba Mantuitorului. Si e pacat de pacatul lor, multi isi bat nevestele sau le necinstesc, si se socotesc nepatati in fata Domnului.
    Din nefericire, multi preoti nu indruma barbatii pe calea cea descrisa in Cartea Sfanta sau in zicerile Sfantului Apostol Pavel, descrise de dumneata mai sus. Si astfel se perpetueaza ideea inferioritatii femeii, de la tata la fiu si de la preot la credinciosi.
    Multumesc Domnului ca existati, Adriana, si ca sunteti inteleapta! Sa va lumineze Domnul in continuare!

  34. un calin - tm zice:

    Nu pot sa citesc si sa nu am nicio reactie!!
    Adriana – intr-o zi ai sa dai socoteala pentru toate vorbele tale si ai sa raspunzi si pentru cei pe care i-ai amagit cu „cunoasterea” ta!
    E.g. Diavolul cunoaste Sfânta Scriptura mai bine decât oricare dintre noi pamântenii.
    Daca VREI CU ADEVARAT ai sa vezi acolo (in Sfânta Scriptura) care e rolul / rostul femeii si al barbatului pe pamânt.
    Poti sa vezi la Sfântul Apostol Pavel (pe care il citezi foarte mult) care e scopul vietii!
    In primul rând trebuie sa vezi TU bine calea si apoi sa conduci pe altii pe aceasta cale!

    „Cine vrea sa se mântuiasca cu intrebarea sa calatoreasca”!

    Deci doar atât vreau sa spun : Adriana – NU ai dreptate in ceea ce priveste pozitia femeii in viata, familie si in Biserica ORTODOXA!!

    P.S. NU am sa raspund la niciun comentariu la interventia mea !

    Doamne, ajuta-ne si intelepteste-ne !!

  35. Draga Calin,

    Dumnezeu stie daca am dreptate sau nu, si intr-adevar Lui o sa ii dau socoteala caci El ma va judeca si nu tu. Din fericire :-)

    Daca zici:

    „E.g. Diavolul cunoaste Sfânta Scriptura mai bine decât oricare dintre noi pamântenii.”

    trebuie sa fi deacord ca o cunoaste mai bine si decat tine, si decat Sfantul Apostol Pavel, si decat oricine altcineva in afara Domnului Hristos, noi ceilalti fiind toti pamanteni si doar Domnul Hristos fiind si Dumnezeu. Deci unde este inselarea? Domnul a zis foarte clar sa nu numim nici un alt om invatator in afara Lui. Il ascultam pe Domnul Hristos sau nu? Eu il ascult caci Lui ii voi da socoteala de ce am ales sa il iubesc pe aproapele meu ca pe mine insami… Si tot Domnul a mai zis ca intr-adevar sa facem ceea ce ne invata preotii nostri, si uite ca de data asta este un preot ortodox care zice ca si mine, caci in ultimele mesaje de mai sus nu am facut altceva decat sa il citez pe parintele Silviu Petre Pufulete, nu am pus nimic de la mine.

    Deci eu nu mai am nimic de adaugat decat ca ii multumesc Domnului pentru ca macar unii inteleg ce a vrut sa zica prin „iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti” si prin „cine vrea sa fie mai mare peste altii sa se faca pe sine mic si sa le slujeasca lor”.

    Numai bine! Doamne ajuta!

  36. O singura precizare as mai dori sa fac in legatura cu afirmatia:

    “E.g. Diavolul cunoaste Sfânta Scriptura mai bine decât oricare dintre noi pamântenii.”

    Eu personal habar nu am cate stie sau nu stie diavolul, caci nu l-am intrebat, si nici nu am de gand sa o fac !!, si nici nu cred ca este treaba „pamantenilor” de a sti cat de bine cunoaste sau nu cunoaste diavolul Scriptura, ci ceea ce ne priveste pe noi este sa facem voia lui Dumnezeu Tatal care l-a trimis pe Fiul Sau sa ne invete Adevarul si sa ne mantuiasca. Iar El, Domnul Iisus Hristos a zis: cere si vei primi, cauta si vei gasi, bate si ti se va deschide. Si a mai zis ca celui care cere o paine nu ii va da o piatra. Si ce anume este paine mai mult decat cuvantul lui Dumnezeu? Deci daca Domnul ne-a promis ca ne da aceasta paine, acest Cuvant al Sau cu conditia ca noi sa il cerem si sa il cautam (prin rugaciune, caci rugaciunea este modalitatea prin care noi vorbim cu Dumnezeu), pai eu cred ca Domnul se tine de cuvat si ni-l da, indiferent de cat de multe stie sau nu stie Diavolul! Nu-i treaba noastra sa iscodim ce are necuratul in cap, ci treaba noastra este sa stim ce vrea Dumnezeu de la noi, si doar Dumnezeu sa fie tinta noastra, si nicidecum sa fie tinta apele tulburi din jurul nostru. Daca il rugam pe Domnul sa ne invete Cuvantul Sau, pai atunci ne invata, si eu asta am facut si fac inca, il rog sa ma invete, indiferent daca imi place sau nu invatatura Sa, si sper sa fac mereu asa. Si inca a mai zis Domnul ca va fi propovaduita Evanghelia Sa pana la marginea pamantului ca sa nu mai zica nimeni ca nu a cunoscut-o, deci nu o sa putem da vina pe Diavol daca noi nu avem bunavointa sa citim evanghelia si sa facem intocmai! Caci Evanghelia este Cuvantul lui Hristos, cuvantul lui Dumnezeu rostit cu propria-i gura (!!) si apoi asternut pe hartie de cei patru evanghelisti. Nu vi se pare cutremurator ca Dumnezeu insusi ne-a vorbit in carne si oase? Cum sa nu il ascultam?? Si prin Cuvantul Sau ne invata ce inseamna iubirea si cum o sa fim judecati dupa masura dragostei noastre, caci a zis Domnul ca in legea iubirii fata de Dumnezeu in primul rand, si apoi fata de aproapele, sta toata legea si proorocii. TOATA legea si proorocii. Cine vrea sa il creada pe Domnul Hristos bine face. Si insist: pe Hristos sa il creada, si nu pe mine. Hristos este cel care ne-a cerut sa nu numim pe nimeni altul Invatator in afara de El. El este singurul invatator si de El trebuie sa ascultam cu totii daca ne dorim mantuirea.

    Doamne ajuta!

  37. Adriana zice:

    Si ca sa nu fie inselare: Domnul Iisus Hristos, unicul Invatator, a zis sa facem ceea ce ne invata preotii nostri, deci sa ne tinem de biserica (la vremea respectiva fiind si singurul mod in care oamenii puteau cunoaste cuvantul lui Dumnezeu caci cei mai multi nu stiau carte, si foarte multa vreme, secole si secole, majoritatea oamenilor nu au stiut carte), si iata ca de data asta cel care ne invata despre „Barbatul si femeia in casatorie. Aspecte controversate” este un preot ortodox roman, parintele Silviu Petre Pufulete, pe care l-am citat in mesajele anterioare, textul integral putand fi gasit pe pe site-ul crestinortodox.

    Biserica ortodoxa este condusa si insuflata in permanenta de Duhul Sfant al lui Dumnezeu Tatal, trimis noua de Fiul, asa ca ea cauta in permanenta sa inteleaga cat mai bine cuvantul lui Dumnezeu. Si iata ca preotii acestei biserici, zic preotii la plural caci nu cred ca parintele Pufulete e singur in a descoperi cele afirmate de dansul, deci preotii ortodocsi incep sa reaseze femeia la adevarata ei valoare si dimensiune. Slava Domnului!

    Cat despre scopul femeii si barbatului in biserica nu este altul decat a dori mantuirea lor si a celor din jurul lor. Iar mantuirea se obtine ascultand cuvantul lui Dumnezeu si facandu-l intocmai. Si acest Cuvant este insusi Domnul Iisus Hristos, care ne indeamna sa iubim, caci Dumnezeu este iubire desavarsita, asa ca Domnul ne-a cerut sa fim si noi desavarsiti precum Tatal desavarsit este, deci sa avem si noi iubire desavarsita. Acesta este rolul si scopul femeii, dar si a barbatului in biserica si in lume: iubirea desavarsita pentru a ne putea intoarce la cel ce este desavarsirea in iubire: Dumnezeu.

    Asa sa ne ajute Domnul tuturor!

  38. Andra zice:

    Ce complicatii.
    Pe acest site e cartea lui Paul Evdokimov – Taina iubirii se numeste, mi se pare.
    Femeia e chip al Femeii – al Maicii Domnului, de aici pleaca si vocatia ei mantuitoare: aceea de a-L naste pe Dumnezeu in sufletul ei si de a-L naste duhovniceste pe barbat, fiind slava a lui, in care el se oglindeste. Nu e nimic umilitor in a fi slava barbatului tau, e cea mai profunda vocatie a femeii, e umilitor sa fii propria ta s(c)lava, plina de iubire de sine si parere de sine.
    De aceea si Sfintii Parinti contemporani au transmis indemnul: „Vreti preoti sfinti? Nasteti-i!”

  39. anca zice:

    Pentru Calin,
    Din raspunsurile tale pe mai multe teme din Forum strabate clar tendinta misogina de a aborda lucrurile.
    Ori misoginismul exclude principiile iubirii aproapelui,prin aproape intelegand si femeile cu care vrei, nu vrei interactionezi si pe care le situezi undeva in planul secund,in spatele barbatilor.
    Spune-mi si mie,daca barbatii sunt atat de indreptatiti ,de ce in biserici 3/4 din cei prezenti sunt femei?Eu nu sunt,cum se spune in limbajul contemporan feminista,dar ma deranjeaza faptul ca la orice tema avand la baza relatia barbat-femeie-biserica tu ripostezi la eventualele idei de egalitate a celor doua parti.Sa fie clar:poate pe vremuri barbatul ducea greul atat in societate cat si in familie,dar acum lucrurile s-au schimbat.Femeia naste,creste copii,munceste cot la cot cu sotul ei,are grija de gospodarie,merge la biserica si are timp si de rugaciune.Este sensibila,ii dai putin,primesti mult.Nu vorbim de domnisoarele care vor masini si bani ci de prototipul unei femei normale.Eu am abordat problema intr-un mod simplu,nu cunosc cate cunoaste Adriana,dar inteleg perfect ce spune si are dreptate.
    Calin,pe mama , pe sotia ta si eventual pe fiica ta,cum le privesti?
    Si inca ceva,daca nu ai argumente sau ceva nu iti place,nu invoca inselarea diavolului.E la tine inselarea!

  40. Eu am o intrebare: de ce sa nu fie si femeia slava lui Dumnezeu, asa cum este si barbatul, din moment ce amandoi sunt creati dupa Chipul si Asemanarea lui Dumnezeu? Si cu atat mai mult daca este adevarat despre femeie „vocatia ei mantuitoare: aceea de a-L naste pe Dumnezeu in sufletul ei „? Pai daca ea Il naste pe Dumnezeu in sufletul ei, nu este slava a Acestuia, a lui Dumnezeu? Si nu trebuie sa faca acelasi lucru si barbatul, adica sa Il nasca pe Dumnezeu in sufletul lui?? Dar femeia care nu are barbat, slava a cui este ea? Asa-i ca a lui Dumnezeu? Si prin casatorie se transforma din slava a lui Dumnezeu in slava a unui muritor? Pai femeia si familia sunt cumva proprietatea barbatului, care trece de la Dumnezeu la el? Se pare ca da din moment ce femeia nu are nici un drept in familia sa, se pare ca in biserica „crestina” se face contract de proprietate a femeii si a familiei, si nicidecum o casatorie intre doua persoane libere in fata lui Dumnezeu!! Ce trista viziune „crestina” asupra femeii si a familiei… Bine ca a venit Domnul Hristos sa repare lucrurile si sa aseze pe fiecare la locul lui de Fiu a lui Dumnezeu Tatal, fiu creat liber, din iubire si pentru iubire!!

    Si cum sa il nasca femeia duhovniceste pe barbat daca el este slava lui Dumnezeu? Zice ca femeia sa il nasca duhovniceste pe barbat fiind „slava a lui, in care el se oglindeste”, pai atunci barbatul care este slava a lui Dumnezeu, si el la randul lui trebuie sa il nasca duhovniceste pe Dumnezeu, fiind slava a Lui in care El se oglindeste?? Se pare ca nu prea merge asa, caci nu barbatul il naste duhovniceste pe Dumnezeu, ci dimpotriva, Dumnezeu il naste duhovniceste pe barbat si de aceea el este slava a lui Dumnezeu, si tot Dumnezeu o naste duhovniceste si pe femeie, ea fiind slava tot a lui Dumnezeu, desi barbatului i-a placut mereu, si la multi barbati le place inca sa creada ca este el, barbatul, si nu Dumnezeu, care o naste duhovniceste pe femeie, si de aceea ii spune ca ea este slava lui, a barbatului, si ca si consecinta ii interzice femeii de il invata pe barbat, spunandu-i chiar femeii ca daca nu intelege ceva la biserica sa il intrebe pe barbat acasa, caci este rusine pentru ea sa intrebe in biserica… ( Apostolul Pavel). De parca toti barbatii sunt induhovniciti si femeile mai putin, (caci si zicea acelasi Apostol ca barbatul este Hristos!!). Sa vedem cat de pline sunt bisericile cu barbati si cu femei, ca sa vedem apoi cine pe cine trebuie sa intrebe acasa… Pacat ca nu sunt mai multi preoti ( dar o sa vina si timpul acela!!) care sa ia atitudine si sa explice contextul in care au fost spuse toate aceste cuvinte care se dezbat aici, context care nu mai este deloc cel al nostru si asa si trebuie sa fie, caci altfel degeaba a mai venit Hristos!! cu atat mai mult cu cat acum biserica permite la atatea femei calugarite sa il invete chiar si pe barbat, si chiar si pe preoti, incalcand astfel invatatura apostolului a caror cuvinte stau la originea tuturor acestor controverse din cauza ca intelegerea umana este inca atat de fragila si nu poate inca accepta Adevarul rostit de Hristos: „cine vrea sa fie mai mare peste ceilalti, sa se faca pe sine mic si sa le slujeasca lor”. Aceasta este „slava” invatata de Mantuitorul… Caci ce inseamna de fapt „slava”? Este slava plina de orgoliu a oamenilor, sau slava plina de iubire si slujire a lui Dumnezeu?

    Si ma intreb oricum, apropos de cuvintele citate de Andra, daca barbatii care iubesc idea de cap al femeii, si ideea de femeie supusa in toate lui, ma intreb deci daca astfel de barbati accepta afirmatia ca ei ar fi nascuti si duhovniceste de femeie, nu numai trupeste… Eu ma cam indoiesc, caci daca ar fi asa, acum femeile ar fi preot si nu barbatii, caci duhovnici sunt barbatii, ei au fii duhovnicesti, desi, din fericire, au inceput sa existe si femei calugarite cu fii duhovnicesti pe care ii indruma in viata!!… Slava Domnului ca lucrurile intra incetul cu incetul pe fagasul normal!!

    Preotii sfinti trebuie nascuti, mare adevar! Nascuti de cine: de femeie sau de barbat? Sau poate de amandoi, ca unii ce nu il pot cuprinde pe celalalt inlauntru lui ci doar il completeaza si se completeaza prin el?…

  41. un calin - tm zice:

    Am gasit aici multe raspunsuri la intrebarile puse (si nepuse) pâna acum:
    http://www.razbointrucuvant.ro/2009/07/05/du-te-sa-ti-fie-dupa-cum-ai-crezut/

    Nu am vrut sa ma mai „bag in seama” dar am zis ce e pacat sa nu vada mai multi acest articol!

    Sunt mari sanse (poate peste 100%) sa fiu misogin dar vreau totusi sa mai spun ceva:
    – un doctor stie mai bine decât mine ce e prostata, de ce e numai la barbati si ce beneficii aduce femeii (asta referitor la faptul „atârnarii” femeii de barbat) sau dezavantaje – in caz de „manque” („lipsa” pentru necunoscatori).
    (acum am fost méchant !!)
    – o diferenta intre bisericile catolice si cele ortodoxe este si aceea ca cele catolice sunt foarte mari si te fac sa-ti ridici ochii spre cer iar cele ortodoxe sunt foarte joase (in special cele vechi) si ajuta la dobândirea smereniei.
    – sunt poate mult mai mult decât 3/4 femei intr-o biserica pentru ca femeile sunt MULT mai credincioase decât barbatii si pentru ca ele SUSTIN viata pe acest pamânt. Nu numai prin faptul ca dau nastere la prunci ci si prin faptul ca ele tin lumea / familiile prin rugaciunile lor.
    Tocmai de asta o inselare foarte fina e aceasta:
    „Femeia naste,creste copii,munceste cot la cot cu sotul ei,are grija de gospodarie,merge la biserica si are timp si de rugaciune”. Oare asa o fi !? Doar o femeie fara familie si copii stie mai bine cât lucreaza intr-o zi si cât ii ramâne pentru celelalte. Aici am putea sa auzim o parere competenta de la cineva „en thème” ! (continui sa fiu méchant !!)
    Nu degeaba spune românul „satulul nu crede flamândului” !

    In ceea ce priveste „traducerile” si interpertarile epistolelor pauline – ma gândesc la Sfântul Ioan Gura de Aur care pentru a tâlcui aceste scrieri a avut un „ajutor” pe cinste : tocmai pe autorul lor. Marturie nemincinoasa pentru asta e urechea sfântului care a auzit acestea si care se afla pe Muntele Athos.

    P.S. NU am vrut sa jignesc pe nimeni (in special partea feminina). NU am spus ca mi s-ar fi parut normal ca pe acest site („taina casatoriei” !!!) sa aflam experiente / probleme traite si nu auzite (extrem de méchant !!!).

    Am sa inchei cu o zicere tare frumoasa a parintelui Arsenie Boca : „Daca nu poti sa vorbesti cu copilul despre Dumnezeu – atunci vorbeste cu Dumnezeu despre copil”.

    Doamne, ajuta!

  42. Florin M. zice:

    Pentru Adriana si in atentia „adeptelor” sale.
    Ai spus, Adriana, ca „Domnul a zis foarte clar sa nu numim nici un alt om invatator in afara Lui” si deci prin asta intelegem, PE BUNA DREPTATE, ca numai de El trebuie sa ascultam.

    Eu va intreb: DE UNDE STITI CARE SUNT CUVINTELE LUI, COMPLETE? V-ati pus vreodata intrebarea daca Scriptura cuprinde tot ce a spus El in cei trei ani de propovaduire, sau tot ce a vrut sa spuna? Apoi, inca ceva: cum credeti ca au ajuns cuvintele Lui la noi? Nu transmise de oameni, scrise de oameni? Intre Inaltarea Domnului la Ceruri si pana la aparitia in forma scrisa a primei Sfinte Evanghelii au trecut ani buni. De unde au stiut crestinii de la inceputuri Cuvantul Domnului? Nu toti L-au cunoscut fata catre fata, nu toti L-au auzit…
    Pe cine credeti, deci? De cine ascultati? De Hristos? Care Hristos, acela din inchipuirile voastre?

    Doamne ajuta-ne si ne lumineaza!

    P.S. Acest comentariu nu se vrea o incepere a unei noi si interminabile discutii, caci asa cum si Calin a spus, „diavolul cunoaste Scripturile mai bine decat toti oamenii” in sensul de cunoastere la LITERA. Smerenia, insa, smerenia Sfintilor mai ales, ii e CU TOTUL STRAINA.

  43. Draga Florin,

    Daca Domnul nu ar fi vrut sa ii auzim cuvintele, nu ar fi zis ca se va propovadui Evanghelia Sa pana la capatul pamantului, pentru ca sa nu mai zica nimeni ca nu a cunoscut-o. Iar Evanghelia este mai mult decat completa din moment ce a zis ca TOATA legea si proorocii se includ in cele doua porunci de iubire, fata de Dumnezeu din toata fiinta noastra, si fata de aproapele ca pentru noi insine. Daca Domnul Hristos a zis ca Toata Legea este cuprinsa in acele doua porunci, pai atunci este chiar Toata legea. Cine zice altfel, nu ma contrazice pe mine, ci pe Insusi Domnul.
    Si apoi Domnul a detaliat aceasta idee: ne-a zis cum obtinem mantuirea – prin respectarea poruncilor incepand sa le insire pe cele 10 si nicidecum pe cele ale Ap Pavel (caci atunci cand Hristos vorbea, ap Pavel nici nu era nascut), a zis si cum sa obtinem desavarsirea – sa ne lepadam de sine si sa ii urmam, a zis si cum ne va judeca – se va uita daca am lucrat dragostea pentru aproapele. Toate acestea le-a zis, iar daca ar fi fost important sa faca deosebire pe sexe, cu siguranta ca ar fi facut-o. Insa Invatatura Lui era UNIVERSALA, pentru toate timpurile de atunci si pana la a doua venire a Lui, in timp ce invatatura sfintilor a fost insuflata de Duhul Sfant pentru oamenii timpurilor lor, ca sa poata aceia cunoaste Evanghelia DUPA MASURA PUTERII LOR. De aceea sfintii au pastrat, cu incuviintare de la Dumnezeu, anumite aspecte din traditia lor de pana atunci, traditie care nu s-a putut smulge complet cu forta pentru a o inlocui cu cea adevarat crestina, total egalitara, si din cauza asta s-a pastrat in continuare nu numai sclavia femeii, dar sclavia in general, caci si pe timpul Sfantului Ioan Gura de Aur inca exista sclavie, si nici el nu a interzis-o asa cum nici Apostolul Pavel nu a interzis-o. Inima invartosata a oamenilor inca nu era pregatita pentru Invatatura egalitara a Domnului, vezi si numai faptul ca doar femeia era pedepsita pentru adulter in timp ce barbatul nu numai ca nu era pedepsit, dar la el nici nu se considera adulter daca isi insela nevasta (!!), fiind opera Sfantului Ioan Gura de Aur de a mai schimba putin aceasta mentalitate redand putin din demnitatea femeii. Asa ca nu este de mirare ca acest Sfant a primit o invatatura in parte similara celei a Ap. Pavel. Insa nu a fost identica, contrar a ceea ce vrea sa ne faca Calin sa credem, caci daca citim scrierile Acestui Sfant si vedem ce a zis el despre barbat si a femeie, vedem ca in anumite aspecte (nu in toate) il contrazice in mod direct pe Ap. Pavel zicand ca nu este in totul asa cum a zis Apostolul atunci cand afirma ca barbatul este mai presus de femeie din cauza ca Eva a fost facuta din Adam, si contesta si cuvantul Ap. Pavel cum ca Adam nu ar fi gresit ci doar Eva. Sfantul Ioan Gura de Aur introduce o noua interpretare diferita de cea paulina, zicand ca faptul de a o face pe Eva din coasta lui Adam nu a introdus nici o suprematie a barbatului asupra femeii in momentul creatiei, ci amandoi erau egali in fata lui Dumnezeu, contrar celor afirmate de Ap. Pavel, si mai spune Sfantul Ioan Gura de Aur ca suprematia barbatului fata de femeie a aparut doar in momentul caderii lor in pacat din cauza ca Eva, dand vina complet pe sarpe, nu s-a smerit deloc pentru pacatul ei, in timp ce Adam a zis ca a mancat ceea ce i-a dat Eva, si considera sfantul ca prin acest gest barbatul s-a smerit putin, si astfel prin smerirea lui, Adam a trecut deasupra Evei, Eva primind astfel porunca de la Dumnezeu sa fie atrasa si stapanita de barbatul ei. Asta a fost starea de pacat introdusa mai ales de Eva, dar si de Adam.

    Insa intre timp, starea de pacat a fost ridicata prin nasterea noii Eve, Maica Domnului, care a adus la lumina zilei Mantuirea, si daca cititi la Miaca Siluana, o sa vedeti cum dansa explica ca gestul Maicii Domnului de a asculta direct de Dumnezeu fara a mai trece prin supunere fata de barbat, a eliberat-o pe femeie de supunerea ei fata de barbat introdusa in trecut de pacat, ramanand doar o ascultare de barbat. Deci iata o alta abordare (si o alta mica concesie, ascultare si nu supunere). Gasiti la maica Siluana ce explicatie da dansa pentru aceasta ascultare.

    Si apoi parintele Pufulete pe care l-am citat, vine cu o alta abordare, cea adevarata, de egalitate absoluta a sufletelor in iubire. Zic ca este cea adevarata pentru ca Adevarul este insusi Hristos iar in Hristos nu mai exista nici barbat, nici femeie, nici stapan si nici sclav, si de data asta a zis-o si Apostolul Pavel. Sunt doar suflete create dupa Chipul si Asemanarea lui Dumnezeu, create pentru a iubi si a fi iubite. Aceasta este Evanghelia descoperita Apostolului Pavel care a zis ca DACA DRAGOSTE NU AM, NU SUNT NIMIC, si a mai zis ca dragostea este mai presus de lege. Si daca cititi la Epistola a doua catre Corinteni, capitolul 12, o sa vedeti ce masura a luat Dumnezeu ca sa il smereasca pe Apostolul Pavel pentru aceasta mare descoperire care i s-a facut. Zice el, Ap Pavel, ca a primit un ghimpe, un inger al Satanei, care sa il bata pe obraz si astfel sa nu se trufeasca.

    Deci sa nu ne trufim nici noi caci Domnul Hristos nu este trufie ci smerenie… Tot ceea ce trece de smerenie, nu poate veni de la Domnul. De aceea Domnul a zis ca daca cineva are aceasta dorinta sa fie mai mare peste altii, sa se faca pe sine mic si sa le slujeasca. Vreti sa fiti capul, pai atunci incepeti si slujiti. Asta si ca raspuns lui Calin ca ideea nu era ca sa continue femeile sa se roage si in locul barbatului, sa mearga la biserica si in locul barbatului, sa roboteasca acasa de una singura ca sclava dupa ce vine de la munca, si barbatul sa faca ce in timpul asta? Idea era sa invete si barbatul sa o ajute pe femeie atat cu rugaciunile sale, sa o insoteasca la biserica, macar din dragoste pentru ea si pentru copii, daca pentru Hristos nu are suficienta, sa o ajute si cu munca acasa, asa cum si ea ajuta cu munca din afara casei, munca prin care nu numai ca mai aduce si ea un ban in casa, dar ii face si ei placere sa mai iasa din casa si sa aiba o anumita libertate asa cum are si barbatul, caci libera a fost creata si femeia !!… Deci sa nu puna barbatul monopol pe ceea ce este mai placut in viata si sa ii lase femeii ceea ce lui nu-i place, ci sa imparta totul in mod echitabil, atat munca, cat si rugaciunea, dar si foloasele… Asta inseamna sa iubeasca femeia CA PE EL INSUSI!! Numai sa vrea, ca totul se poate…

    Doamne ajuta!

  44. Adriana zice:

    Draga Calin,

    Am citit ceea ce au scris cei de la Razbointrucuvant pe site-ul sugerat de tine, si se pare ca Domnul Hristos a avut dreptate, trebuie sa existe o singura turma cu un singur pastor, iar oitele care cunosc vocea pastorului celui bun se vor duce dupa El, si acest pastor este Domnul nostru Iisus Hristos.

    Vad ca suntem cu totii deacord ca trebuie multa smerenie, si toti sunt deacord ca smerenia este ceea ce ne lipseste la multi, insa remarc ca definitia smereniei nu este aceeasi pentru noi toti. Pentru unii smerenia inseamna a asculta de sfintii parinti, pentru altii inseamna a iubi jertfelnic, asa cum a facut Hristos. De aici si originea discutiilor noastre in contradictoriu, cu atat mai mult cu cat nici sfintii parinti nu au zis toti la fel si ca atare fiecare asculta de cel care ii place, si se traieste mereu si mereu in aceeasi dezbinare care exista inca de pe vremea Apostolului Pavel, Apostol care s-a speriat de toata aceasta dezbinare, si a cerut unitate in numele lui Hristos in care ne-am botezat si in care ne vom mantui.

    Eu nu ma consider invatatorul nimanui, zic mereu ca invatatorul este Hristos, de aceea Florin a exagerat zicand „adeptele sale”, caci eu nu am adepte, ci fetele care au scris sunt adepte ale lui Hristos, ca noi toti, sper.

    Numai bine si Doamne ajuta!

  45. Adriana zice:

    Inca un lucru as mai avea a adauga, si apoi, din punctul meu de vedere s-a cam spus totul referitor la subiectul dezbatut aici. Apropos de faptul ca unii (chiar si de pe acest site, dar mai ales de pe cel al razboinicilor intrucuvant sugerat ca lectura aici) o condamna pe femeia care ii „invata” pe altii fara sa aiba binecuvantare. Am vazut ca nu prea se pune accent pe ce anume „invata” femeia, si totusi depinde mult de invatatura, si anume, Biserica este deacord ca datoria oricarui crestin este de a-L marturisi pe Hristos, si femeile nu fac exceptie de la aceasta datorie. Dovada sunt sfintele femei martire care si-au dat viata marturisindu-L pe Hristos. Si nu numai, dar binecuvantarea de a-L marturisi au primit-o de la Insusi Domnul cand s-a aratat pentru prima data femeilor si le-a trimis la insasi apostolii Sai ca sa le marturiseasca Invierea Sa. Ele au fost primii apostoli ai Invierii, ca unele care au demonstrat mai multa dragoste fata de Hristos, si marturisirea lor a fost primita (chiar daca nu si crezuta) de cei care mai tarziu urmau sa ii invete si pe altii. Iata ordinea in marturisire stabilita de Insusi Domnul, fie ca place fie ca nu place. Intaietate au avut cele care au iubit mai mult. Insa cum invartosarea inimii era- si se vede bine ca este inca mai degraba la barbat, femeia nu a avut nici o autoritate in fata lui, nici macar cand a fost trimisa de Insusi Domnul, si nici macar cand a fost trimisa la Apostolii Domnului, care nu au crezut-o, daramite altii mai putin induhovniciti.

    De aceea Dumnezeu a luat chip uman de barbat si apoi a ales apostoli si ucenici din randul barbatilor, ca unii cu mai multa autoritate asupra altor barbati, barbatii fiind mai codasi la a accepta mesajele Evanghelice de iubire, si le accepta cu greu si daca vin din partea unui alt barbat, daramite daca vin de la o femeie. De aceea sfintii le-au invatat pe femei sa ii invete pe barbati numai prin comportamentul lor smerit si cucernic, ca unele care nu pot avea alta autoritate in fata barbatului, si nu pentru ca ar fi mai prejos decat acesta, caci Domnul Insusi le-a aratat mare cinste alegandu-le pe ele primele, ci chiar dimpotriva, pentru ca inima barbatului este tare invartosata si nu cedeaza in fata unei femei decat daca primeste de la aceasta numai iubirea jertfelnica pe care o propovaduieste Domnul. Astfel de barbati invartosati se pleaca doar in fata iubirii, si nicidecum a cuvintelor femeii, chiar cu adevar sa fie acestea. De aceea chiar si Sfantul Ioan Gura de Aur le zice femeilor casatorite cu barbati necredinciosi si rai sa nu le invete ele pe barbat dogma crestina, ci sa dea exemplu doar prin comportamentul lor ca sa inchida astfel gura acestora. Cu alte cuvinte sa il marturiseasca pe Hristos doar prin comportament si nu prin vorbe. Si se vede bine ca acelasi tip de barbat exista si sub numele de crestin, motiv pentru care s-a ajuns la astfel de discutii atat pe acest site cat si pe altele. Femeile ca mine au crezut ca un crestin a inteles ce inseamna sa fii crestin si au crezut ca se poate discuta cu el despre dragostea jertfelnica pe care Hristos ne-o cere la toti, fara deosebire de sex, culoarea pielii sau rasa, insa acum inteleg ca m-am inselat amarnic, nu toti crestinii sunt asa, ci doar o parte, doar cu aceia se poate discuta, in timp ce cu invartosatii la inima inca nu se poate vorbi cu adevarat crestineste, asa ca ferice de femeile care au sot dintre cei cu inima iubitoare, si sa le dea Domnul putere acelor femei care au sot dintre cei cu inima invartosata!

    Slava Domnului ca a venit si pentru unii si pentru altii! In El trebuie sa ramanem uniti si sa ne ducem crucea unii altora… Doamne ajuta!

  46. Adriana zice:

    Uitati ce sfat am primit de la un adevarat marturisitor de Hristos caruia tocmai i-am spus ca ma necajeste faptul ca multi crestini refuza inca dulceata iubirii Domnului ca si cum otrava li s-ar da. Mi-a raspuns ca tocmai pentru acestia trebuie sa ne rugam noi daca vrem sa respectam porunca „Iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti”.

    Are dreptate, doar rugaciunea ajuta celor cu inima invartosata. Asa ca as dori sa propun o mica rugaciune celor care au crucea trairii alaturi de oameni cu intelegere mai limitata:

    „Doamne Iisuse Hristoase cel bland si smerit cu inima, ajuta-ne pe noi toti sa invatam iubirea pentru Tine si pentru aproapele nostru, caci mare este Mila si Dragostea Ta pentru oameni. Amin.”

  47. Florin M. zice:

    Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul/pacatoasa!

  48. anca zice:

    Florin,Calin
    Nu sunt adepta nimanui,incerc din rasputeri sa ma smeresc intrutotul,de la atitudinea in Biserica pana la gandul smerit.Fara barbat femeia nu e intreaga,fara femeie barbatul nu e intreg.Nu doreste nimeni suprematia.Singurul caruia trebuie sa ne inchinam si caruia trebuie sa ii multumim este Domnul Iisus Hristos.Eu nu sunt cunoascatoare a Literelor Scripturii,am citit Biblia,citesc numeroase carti valoroase ortodoxe,dar nu in asta consta bogatia spirituala a noastra ci in simtirea mai presus de fire a harului lui Dumnezeu.Discutiile de mai sus sunt darul inteligentei noastre,de aceea ne-a inzestrat Dumnezeu cu creier si cu ceva minte in el.Ii iubim pe barbati,pe femei,pe copii,pe dusmani,pe prieteni,animalele,florile,tot.Asa trebuie.Numai ca se simte in anumite conjuncturi o oarecare nevoie a barbatilor de a profita de atributele lor daruite de credinta noastra stramoseasca,considerandu-se cap al femeii doar pentru a-i ordona sau pentru a o privi ca pe o sluga.Iti spun Calin,cunosc o femeie care si-a sacrificat casnicia pentru credinta ei.Sta noaptea pana la 2-3 sa isi termine treaba in bucatarie,pentru ca a doua zi sa poata sta la slujba de seara,nestingherita.Are reprosuri din partea sotului,nu se mai vopseste la par,este modesta ca imbracaminte si asta pentru ca asa simte.Isi sacrifica cu buna stiinta casnicia si nu e e nebuna,asa cum ar cataloga-o multi.E DOAR CREDINCIOASA.Cati barbati renunta la tv.,ziar si bere ca sa stea la o slujba?Putini!Dar femei sunt destule,care pentru a merge seara la biserica,sunt nevoite sa isi intensifice treburile gospodaresti dupa aceea.Dar le ajuta Dumnezeu!
    Fericite sunt cazurile cand ambii soti sunt credinciosi si merg impreuna la biserica.Dar mai rar!
    Inchei prin a va spune ceva ce m-a tulburat oarecum:in biroul unde lucrez a intrat ieri un domn,care ne-a spus ca are varsta de 74 ani-nu arata mai mult de 60!Colega mea a spus „doamne-am gresit chitanta” la care omul a zis”Ce Doamne,doamna?Mai lasati-l pe Dumnezeul ala al vostru.Eu am 74 de ani,nu am fost in viata mea bolnav,nu am avut nici un necaz si nu m-am spovedit si cuminecat niciodata.Catre mine:domnisoara,traieste-ti viata,lasa posturile si alte chestii,ca nu te ajuta la nimic!Am citit toate bilbliile pana si pe cea a martorilor lui iehova si coranul-prostii!Inventii de-ale unora sa va tine sub papuc”Discursul a fost mult mai lung,dar nu il redau.Oricum ,omul a avut ceva de spus si a spus!Daca il asculta un om care nu are a face cu Dumnezeu decat prin faptul ca il poarta in el de la Botez,cu siguranta i-ar fi dat dreptate,asa cum chiar s-a intmplat cu alte colege care erau de fata.Deci sa avem grija,vrajmasul este si direct,ca omul asta dar si fin,prin alte ispite!

  49. anca zice:

    calin,
    nu am inteles ideea cu prostata si nici aceasta afirmatie :
    „Oare asa o fi !? Doar o femeie fara familie si copii stie mai bine cât lucreaza intr-o zi si cât ii ramâne pentru celelalte. Aici am putea sa auzim o parere competenta de la cineva “en thème”
    Pot doar sa iti spun ca eu sunt o femeie cu servici de 9 ore,cun un copil in intretinere,care:fac cumparaturi,gatesc,spal,calc,fac curat si merg si la biserica.Dar nu ma laud,spun doar ca sunt in tema.Si nu merg la biserica sa studiez toaletele pe acolo,chiar merg sa ma rog,chiar ascult tot ce se citeste/canta/predica .Si mai citesc si cuvinte de folos,seara.Dar la mine nu exista tv.,prietene la cafea,plimbari in mall-uri.Intelegi?

  50. Adriana zice:

    Draga Anca,

    Frantuzismele lui Calin erau pentru mine, atat ca forma cat si continut, si prostata idem, si cred ca si comentariul pe care l-ai combatut tu cu exemplul personal. Eu stiu ce a vrut sa zica, dar l-am lasat in pace, caci daca tot are impresia ca face ironii prea subtile pentru o minte femeiasca, pai atunci l-am lasat sa se si bucure de ele, daca asta ii este placerea. Spune ca este casatorit de multi ani si inca fericit in casatorie, dar dupa cum scrie, eu una m-am convins de contrariu. Asa ca nu are sens sa ne mai necajim noi, acum stim de unde deriva astfel de comentarii, din neputinta de a fi fericit cu ceea ce iti da Dumnezeu.
    Eu sper ca intr-o zi va fi mai fericit decat acum, ca sa auzim comentarii mai dragute, caci capacitate intelectuala are suficienta, doar putina bucurie de viata ii lipseste.
    Sa dea Domnul sa o primeasca si pe aceasta!

  51. admin zice:

    pai ..de acu au cam depasit comentariile, lungimea postarii.. http://iesireadinlabirint.wordpress.com/2009/07/09/ce-este-codependenta/

  52. anca zice:

    admin,
    nu vrem sa degenereze discutiile,dar de ce nu putem fi cinstiti cu noi insine?
    intr-adevar,cum spune adriana,”Un Calin” spunea odata ca e fericit in casnicie,iar putin mai sus zice ca e mai mult de 100% misogin.Pai cum se impaca astea doua,ca nu inteleg?
    daca tot postam aici,hai sa ne alegem cu ceva invataturi,nu sa ne duelam in cunostinte bilbice si in cine e mai evlavios,ca asta numai Dumnezeu stie!
    HAI SA NE IUBIM UNII PE ALTII MAI PRESUS DE CE SUNTEM,barbati,femei,culti,inculti,rai,buni!

  53. anca zice:

    admin,acceptati va rog inca un mic comentariu

    tendinta de razboire in cuvinte nu arata :
    smerenie,iubire,ingaduinta.Ca urmare,haideti sa dam dovada ca suntem crestini ortodocsi adevarati.Si Calin si Adriana si Anca si Florin si Ioana si toti care au scris cate ceva mai sus.
    Doamne ajuta-ne!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s