Feminitatea care fascineaza (4)

Sursa: –  DULCE CASA

Feminitatea care fascineaza (4)

Lectia 4

APRECIAZA-TI SOTUL

Aprecierea si admiratia par sa fie acelasi lucru, dar sunt folosite diferit in FW. Apreciezi un barbat pentru ceea ce face pentru tine, si il admiri pentru ceea ce este el. Este posibil sa apreciazi un barbat, dar sa nu-l admiri. Insa pentru o relatie fericita trebuie sa practici cei trei A – accepta, admira apreciaza. Fara acestea trei degeaba casa straluceste, si mancarea e gustoasa.
Ca sa-ti apreciezi sotul cu adevarat trebuie sa treci peste lucrurile superficiale, cum ar fi aspectul fizic, venitul ori statutul social.

Cauta sa apreciezi adevaratele valori, cum ar fi onestitatea, bunatatea, generozitatea, blandetea, credinta, sensibilitatea, trasaturi de caracter pe care nimeni nu le poate observa mai bine ca tine. Fii sensibila la darurile sale intelectuale, si la talentele pe care le are. Trebuie sa fii atenta si sa apreciezi lucrurile pe care le face pentru tine- in special cele marunte, care ar putea trece neobservate.

Nu pierde ocazia sa-l apreciezi cand face lucruri cum ar fi ca iti deschide usa, cara cumparaturile sau alte lucruri grele, are grija de copii, te ajuta cu treburile casnice, face reparatii in gospodarie. Arata-ti aprecierea pentru efortul sau de a castiga bani pentru familie.Poate gandesti ca aceasta este responsabilitatea lui, deci de ce ar trebui sa-i multumesti fiindca isi face datoria? Doar pentru ca ceva e de datoria noastra nu inseamna ca nu vrem sa fie apreciat. Nerecunostinta, chiar si pentru ceva perceput ca datorie, este un defect serios la oricine.

Daca nu gasesti nimic de apreciat la el, atunci poti face cateva lucruri.Intai trebuie sa crezi in valoarea lui, si sa privesti la partea sa buna. Un citat din Goethe spune: „daca vei trata un om dupa cum este el, el va ramane asa cum este,dar daca il tratezi dupa cum ar putea si ar trebui sa fie, el va deveni un om mai bun”.

Un alt lucru este sa-ti amintesti de lucrurile bune pe care le-a facut in trecut si sa le apreciezi acum.Cateodata asta poate fi motivatia care il va face sa continue.

Privind la calitatile lui, mai mult decat la defecte, vei gasi ceva de apreciat. De obicei, ceea ce pare a fi un defect poate ascunde o calitate pe care folosirea celor trei A o poate scoate la iveala.

Tema pentru acasa
Povesti de succes

Acest articol a fost publicat în Feminitatea care fascineaza. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Feminitatea care fascineaza (4)

  1. adrian zice:

    Super…ar fi frumos daca ai putea posta si celelalte capitole.
    Doamne`ajuta!

  2. Buna ziua!

    De ce „accepta, admira, apreciaza” este ceva „feminin” si nu ceva „crestin”, ceva ce ar trebui sa facem cu totii, si femei si barbati, si nu numai cu cei din casa, ci cu absolut toti cei din jurul nostru, in virtutea „iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti”? De ce mereu femeia trebuie sa faca toate acestea iar barbatul nu? El nu este crestin ca si femeia? Cand ati vazut ca a poruncit Domnul dragoste doar femeii si nu si barbatului? Cand va inceta discriminarea aceasta la crestini??

    Va multumesc!

  3. Irina zice:

    Adriana, acest mic „curs” ca sa-i zic asa, este adresat femeii, nu barbatului. Daca suntem crestini trebuie sa ne limitam la a face ce ne porunceste noua Domnul, nu ne intereseaza ce fac altii. Noi ca femei vom fi judecata dupa ce am facut noi personal, nu dupa ce au facut barbatii nostri. Sigur ca si barbatul trebuie sa-si faca partea lui, dar daca nu si-o face nu e scuza pentru noi ca sa n-o facem pe a noastra.

    Adrian, din pacate n-am avut timp sa traduc si restul „lectiilor”, o sa incerc s-o fac cat de curand.

  4. Bine Irina, asa sa fie!

    Dar sa inteleg ca exista si un curs pentru barbati unde masculin este „accepta, admira, apreciaza” ?

    Si de ce trebuie sa traim in minciuna si sa nu avem curajul sa ii spunem sotului cand greseste? Domnul este nu numai Calea si Viata, dar si Adevarul, si nu se uita la fata oamenilor cand avea ceva de zis, ci zicea totul dupa Adevar. Nu trebuie si noi sa-L urmam in Adevar? Si sa atragem atentia celor de langa noi cand gresesc? De ce sa accept un neadevar si sa-l magulesc pe sot atunci cand nu este cazul? Cu si fara rost?

    Multumesc,
    Adriana.

  5. Irina zice:

    sa inteleg ca nu gasesti absolut nimic de aprecat la sotul tau?asta mi se pare cat se pate de trist :(

    ai ajuns la masura lui Hristos?daca poti spune adevarul in dragoste da-i drumul, dar daca il vei spune pornita pe celalalt nu vei face decat sa il ranesti. Cere intelepciune de la Dumnezeu.

  6. un calin - tm zice:

    Stateau 2 femei de vorba despre cat de nesimtitori, badarani, inculti, mincinosi, nepasatori sunt barbatii.
    Si totusi -spune una dintre ele – nu toti sunt asa. E adevarat spune a doua, dar de cate ori am intalnit barbati buni fie acestia erau insurati fie eu eram maritata.

  7. Buna Calin!

    Bine ca mai descretesti fruntile pe acest blog :-)

    Pentru Irina:

    La masura lui Hristos nu am ajuns, si sunt sigura ca nu voi ajunge niciodata, dar ma stradui pe cat pot sa-i urmez exemplul. Iar eu niciodata nu am vazut ca Domnul sa faca vreo discriminare pe sexe si sa zica ca intr-un fel sa ne purtam cu un sex si in alt fel cu celalalt sex, si nici sa maguleasca pe cate cineva nu prea avea obiceiul. Avea mai degraba obiceiul sa zica: „Fericiti cei ce…” iar aici nu intrau magulirile. Intra blandetea de exemplu, „Fericiti cei blanzi”, dar a fi bland nu inseamna a lingusi, insa nici contrariul, a scoate ochii. Se poate si trebuie spus adevarul, cu blandete, si trebuie spus si de catre sot, si de catre sotie.

    Poate ar fi mai bine sa se dea cursuri de cum sa se spuna Adevarul cu blandete, m-as inscrie si eu la un astfel de curs! Caci asta trebuie sa invatam mai degraba, si nu linguseala! Si nu trebuie sa invatam doar noi, femeile, blandetea, ci si barbatii. Caci Domnul nu se adresa numai femeilor, ci si barbatilor! Mai ales ca mereu multimile se numarau dupa cati barbati erau, iar femeile si copii doar se mentionau ca mai erau si ei pe acolo…

    Iar maritata inca nu sunt, si nici toti barbatii buni nu sunt insurati, ca in bancul de mai sus. Din fericire :-)

    Toate cele bune!
    Adriana.

  8. un calin - tm zice:

    HRISTOS A INVIAT!
    Adriana,
    Ma bucur ca te-am facut sa zambesti… dar nu era scopul meu principal.
    Sunt casatorit de 15 ani si imi iubesc sotia mai mult ca atunci cand m-am casatorit. Au fost certuri si discutii intre noi dar am facut cum spunea un batran: „sa nu va maniati deodata”. Casnicia e ca o alergare in doi in care alergatorii sunt legati de picioare unul de celalalt. Viteza de deplasare e viteza celui mai lent dintre cei doi. Din cand in cand trebuie luat celalalt in brate (cand a obosit sau cand a cazut) dar in niciun caz batut sau certat.
    Ma bucur ca nu esti maritata inca, deci nu e nimic definitiv (pentru ca e „pana la moarte”!). Mai exista posibilitatea de a merge la o manastire, unde esti legat de picioare de Iisus dar atunci TU vei fi cel care face ritmul.
    Iti doresc fie sa gasesti un barbat bun care sa te merite si pe care sa-l meriti, fie sa gasesti o manastire in care sa-ti realizezi dorinta de implinire spirituala!
    Spunea cineva foarte frumos: „m-a invatat mama sa nu tin mainile stranse; sa daruiesc tot timpul, sa fiu cu mana larg deschisa. Daca eu dau – atunci si Dumnezeu are unde pune”!
    Doamne ajuta!

  9. ADEVARAT A INVIAT!

    Calin,

    Ma bucur pentru cei 15 ani de casnicie, multi inainte, si simt din mesaj ca blandetea se poate exersa :-)
    As vrea sa invat si eu mai bine ce inseamna „a lua in brate cand a cazut sau a obosit”, ma gandesc ca nu se refera numai la propriu, ci si la figurat… Aici eu cred ca stau prost caci obosesc greu sau deloc, si la propriu si la figurat, si nu inteleg intotdeauna ca cel de langa mine nu este neaparat la fel de rezistent, la fel de robust… si poate ca il cam bruschez uneori… Vorbesc in general, nu neaparat intr-o relatie de cuplu…

    Cat despre manastire, am o surioara acolo, plecata nu de mult timp, si este atat de multa munca ca nu prea apuca sa isi faca ea ritmul… Acolo se face ascultare… Mai degraba avea timp de citit si timp de rugaciune cat era acasa la mama, dupa cum- si cat vroia ea…
    Asa ca eu cred ca voi ramane in lume, fie ca ma voi marita intr-o zi, fie ca nu, daca n-oi gasi pe nimeni care sa ma ia…

    In rest, cu toate sunt deacord :-)

    Doamne ajuta!

  10. ioana zice:

    draga Adriana,
    Nu stiu ce varsta ai,dar indiferent care e aceasta,sa nu tanjesti dupa a fi maritata,pentru ca iti spun din prorpie experienta,si a altor femei CUMINTI,CREDINCIOASE SI BUNE,poti sa suferi enorm din cauza unui barbat.Si nu pentru ca nu e bogat,nu pentru ca nu ai o viata sexuala activa,nu pentru ca nu te scoate in concedii ci doar pentru ca nu stie sa iti fie alaturi atunci cand trebuie.Noi femeile avem nevoie de foarte putin ca sa fim implinite.Sau daca iti gasesti sot,sa fie tot la fel de credincios ca tine.E foarte greu sa traiesti alaturi de cineva care nu are in fiinta lui puterea de a darui iubire -in adevaratul sens al cuvantului-si liniste si un pic de tamdrete si sprijin.
    Numai bine,draga Adriana

  11. Draga Ioana,

    Iti multumesc de sfat, parca l-as auzi pe Apostolul Pavel vorbind si zicand ca cei necasatoriti sa nu caute sa se casatoreasca ca vor suferi. :-)

    Eu ce sa zic, cunosc si femei foarte fericite in casatorie care zic ca viata in doi este mult mai usoara si mai frumoasa. :-) Dar cunosc si contrariul… Si cunosc si cazuri in care barbatul ofera mai multa dragoste, dar cunosc si contrariul… Depinde de la caz la caz…

    Din punctul meu de vedere, faptul de a fi fericiti sau nu, vine dinlauntrul nostru si nu atat din ceea ce se intampla in afara noastra. Eu am descoperit asta destul de recent. Am suferit si eu la viata mea, si uneori suferinta dusa in extrem, pana la a nu mai dori sa traiesc (!), insa apoi, cand am invatat ce inseamna de fapt a trai in Cristos, suferinta pentru mine insami a inceput sa nu ma mai atinga, chiar la „esecuri” mai mari ca cele din trecut. Acum mai degraba ma atinge suferinta altora pentru ca nu pot sa „le pasez” si lor din ceea ce am invatat eu, ca la randul lor sa nu mai sufere… Asa ca acum ma necajesc uneori cand ii vad cum sufera, stiind bine ca atat de putin lipseste sa poata sa fie fericiti, lipseste doar o schimbare a perceptiei lor launtrice asupra vietii… Se poate canta de bucurie si se poate trai in pace chiar si langa cel mai „rau” barbat… depinde de cum suntem noi in interiorul nostru…
    Intr-o eventuala casatorie a mea, eu am teama ca sotul va suferi mai degraba langa mine si nu viceversa, caci eu sunt extrem de robusta acum si putine lucruri ma mai tulbura… De aceea ma tot zbat eu cu ideea ca oamenii sa invete mai degraba sa-L urmeze pe Hristos, in loc sa invete trucuri lumesti cum este si magulirea… Caci daca si barbatii si femeile l-ar lua ca exemplu pe Domnul, nici nu ar mai avea nevoie sa li se spuna mereu cat de buni si frumosi si etc sunt…
    Oricum ar fi insa, nu astept nici sa ma marit, nici sa nu ma marit, ci cum o fi sa fie. Ceea ce fac mai degraba este sa incerc sa traiesc fiecare zi in parte dupa povata Mantuitorului, adica sa las zilei de maine grija ei, si sa ma ocup de grija zilei de azi..
    Insa la aceasta Intelepciune si stare interioara de pace de care vorbesc, am ajuns de foarte putin timp, si asta in ciuda unui mare esec al vietii mele care tocmai s-a intamplat recent si care m-a afectat destul de putin fata de cum era in trecut, iar acum sunt pe deplin vindecata… Am capatat din ce in ce mai mult o liniste pe care nu o pot explica, dar eu cred ca vine de la Domnul prin straduinta de a cauta Imparatia, urmata de promisiunea Domnului Iisus ca restul ni se va da pe deasupra… Si sa stii ca ni se da cu prisosinta!!

    Numai bine draga Ioana!

  12. ioana zice:

    Adriana,
    Esti profunda si precum ai spus mai sus ,nu vreau sa te magulesc.Ai dreptate,de fapt nu facem cum voim ci cum vrea Domnul.Asa sa ne rugam.Si ispitele care ne incearca sunt lasate pentru a ne intari.Si nu oricui ii este ingaduita ispita ci celor care incep sa urce pe scara catre mantuire.De aceea ne miram cum de oamenii care par fericiti in cele lumesti,bogatii in special,nu au parte de rele.
    Viata in casatorie nu e usoara deloc,tocmai de aceea am spus ca trebuie un sot credincios.Macar exista un drum comun.
    O zi frumoasa!

  13. matei zice:

    este foarte frumos ce scrie acolo,daca in viata noastra s-ar tine cont de macar 50% dintre acele sfaturi altfel ar sta lucrurile.
    ca de obicei am o mica mentiune, la partea cu „sensila la talentele intelectuale”, daca eu am un master si el nici macar 12 clase terminate cu siguranta o va lua mai degraba ca pe o bataie de joc.
    ah si inca ceva, ce scrie acolo e foarte potrivit si viceversa,daca e unidirectional va fi un fiasco total.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s