Nu nadajduirea in oameni era un pacat, ci indoiala

Din “Viata Parintelui Gheorghe Calciu dupa marturiile sale si ale altora Editura Christiana
Bucuresti, 2007

Preluat de AICI

– Cum sa fac, Parinte, pentru a nu-mi mai pune nadejdea in oameni, ci in Dumnezeu, sau cum sa lupt cu aceasta slabiciune a sufletului de a fi sprijinita omeneste?

Parintele a tacut cateva clipe si apoi, pierzandu-si privirea intr-un trecut indepartat, a spus:

– Eram in cea de-a doua detentie, torturat de multa vreme, fizic si psihic. Nu mai stiam nimic de familia mea. Mi se repeta mereu insa ca sotia mea m-a parasit si a divortat de mine. Ca Andrei, copilul meu, ma uraste si spune ca-i este rusine cu un astfel de tata. Ca elevii de la Seminar ma blesteama ca le-am stricat viitorul. “Toti te-au parasit, chiar nu intelegi…?!”, imi spunea. Zi de zi imi repetau asta. Si veneau cu dovezi, incat parea adevarat… La un moment dat, mintea mea nu a mai putut si a cedat. Eram aproape de nebunie. Ma simteam parasit de toti. Intr-o noapte, cu ultimele puteri am chemat-o pe mama mea: “Mama, mama, oare si tu m-ai parasit…?!”… Mama mea fusese o femeie foarte credincioasa, un chip de sfanta laica. Iar in noaptea aceea mama mi-a aparut in vis. Insa avea chipul intunecat si trist, cum n-o vazusem niciodata. Ea era mereu luminoasa. Si m-a certat: “Cum ai putut sa crezi ca te-am parasit?!”. M-am trezit si am inteles ca acea descurajare si indoiala a mea era un pacat. A doua zi, asa a randuit Dumnezeu, a venit sotia la mine. I se daduse vorbitor. Si atunci am aflat ca toata lumea ma iubea, era alaturi de mine, si ea, si copilul, si elevii mei. Raul fusese doar in mintea mea. Asa si acum. Gandurile sunt anchetatorii care ne soptesc cele rele.

Mai tarziu am inteles ca nu nadajduirea in oameni era un pacat, asa cum gandeam eu, ci indoiala. Ca viata in Hristos inseamna si ca aproapele este alaturi de noi, cu putinul ori cu bogatia sa sufleteasca, ca un om. Ca gandurile de parasire, de indoiala, erau niste anchetatori mincinosi. Si poate, mai ales, ca taria dragostei este nadejdea.

Acest articol a fost publicat în Diverse. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s