Pe părinţii care neglijează sufletul copiilor îi socotesc mai criminali decît pe ucigaşii copiilor

din  „Flori alese din invatatura Sfantului Ioan Gura de Aur”
Editura Sf Mina – Iasi, 2004

Despre educaţia copiilor

1. Dintre toate păcatele, cel mai mare şi care duce la culmea răutăţii este neglijarea educării copiilor (împotriva celor care se opun vieţii monahale 3,3 în P.G. 47,351).

2. Toate să le punem pe locul al doilea cînd este vorba de grija faţă de copii, faţă de creşterea lor în învăţătura şi sfătuirea Domnului. Dacă de la început a învăţat să fie înţelept, a dobîndit bogăţii mai mari decît orice alte bogăţii şi o glorie mai puternică. Nimic nu vei îndeplini atît de mult învăţîndu-l arta şi disciplina din afară prin care să cîştige bogăţii, cît vei îndeplini dacă îl vei învăţa arta prin care să dispreţuiască bogăţiile. Dacă vrei să-l faci bogat, aşa fă-l, căci bogat este nu cel care are nevoie de multe bogăţii şi care este înconjurat de multe, ci acela care nu are nevoie de nimic. Lucrul acesta învaţă-l pe fiul tău, în asta fă-l erudit: aceasta este cea mai mare bogăţie (Omilia 21.2 la Efeseni. P.G. 62,151).

3. Pe părinţii care neglijează sufletul copiilor îi socotesc mai criminali decît pe ucigaşii copiilor, căci ucigaşii despart trupul de suflet, pe cînd aceşti părinţi aruncă în focul gheenei şi sufletul odată cu trupul. Dar moartea trupului vine în mod necesar şi după legile firii; de moartea sufletului se putea însă fugi dacă nu ar fi adus-o nepăsarea părinţilor. Pe lîngă acestea, învierea viitoare va putea face să dispară repede moartea trupului, dar nimic nu va aduce mîngîiere pentru pieirea sufletului…De aceea, nu fără dreptate, am spus că sînt mai răi decît ucigaşii copiilor părinţii de acest fel. Nu este o faptă aşa de crudă să ascuţi pumnalul, să-ţi înarmezi mîna dreaptă şi să-l vîri în gîtul copilului, cum este ducerea la pieire şi distrugerea sufletului, căci nu există nimic asemănător unei astfel de fapte (împotriva celor care se opun vieţii monahale 3,4 în P.G. 47,356).

4. Voi neglijaţi sufletul copilului, dispreţuindu-l ca şi cum ar fi ceva fără importanţă; în schimb vă ocupaţi de cele nefolositoare, ca şi cum ar fi necesare şi importante. Faceţi totul ca fiul vostru să aibă slujitor, cal, îmbrăcăminte frumoasă, dar ca să fie plin de virtute nici nu vreţi să vă gîndiţi. Şi, în timp ce duceţi strădania voastră pînă la grija lemnelor şi pietrelor, nu învredniciţi sufletul nici cu cea mai mică parte din această grijă. Suferiţi totul numai ca să fie aşezată în casă o statuie vrednică de admirat şi ca acoperişul casei să fie de aur, dar ca să fie de aur cea mai preţioasă dintre toate statuile, sufletul, nu vreţi să vă îngrijiţi (împotriva celor care se opun vieţii monahale 3,7 în P.G. 47,360).

5. Mame, îndrumaţi-le frumos pe fiicele voastre: aceasta este o grijă uşoară pentru voi. Vegheaţi să stea acasă; înainte de toate învăţaţi-le să fie smerite şi decente, să dispreţuiască banii şi să nu se îngrijească de podoabe şi farduri. Astfel duceţi-le la căsătorie. Dacă le veţi creşte astfel, le veţi mîntui nu numai pe ele, ci şi pe viitorul lor soţ; nu numai pe soţ, ci şi pe copii; nu numai pe copii, ci şi pe nepoţi; căci dacă rădăcina este bună, ramurile se vor întinde şi mai bine şi veţi dobîndi cea mai mare răsplată (Omilia 9.2 la 1 Timotei. P.G. 62, 547-548).

6. Cine nu are conducător este lipsit de îndrumător, dar cine are un conducător rău are pe cineva care să-l arunce în prăpastie (Comentariu la Isaia. 3 în P.G. 56,42).

7. Facem totul ca ogorul să fie bun şi să-l încredinţăm unui bărbat de nădejde; căutăm un îngrijitor bun pentru măgari, pentru catîri, un administrator şi un contabil priceput, dar lucrul cel mai de seamă dintre toate pentru noi, să încredinţăm copilul cuiva care este în stare să-i păstreze sănătatea sufletească, nu-l avem în vedere, deşi acesta este comoara noastră cea mai de preţ (Omilia 9.2 la 1 Timotei. P.G. 62,546-547).

8. Fiecăruia i-a fost dat titlul de tată…De aceea a hotărît Dumnezeu ca să fim iubiţi de părinţi, ca să avem educatori ai virtuţii, căci nu numai zămislirea de copii îl face pe bărbat tată, ci şi educarea copiilor în chip frumos; la fel, nu numai naşterea o face pe femeie mamă, ci şi creşterea copiilor în chip ales. Că acest lucru este adevărat şi că nu natura, ci virtutea îi face pe părinţi vor mărturisi părinţii înşişi (Cuvîntarea 1,3 Despre Anna, P.G. 54,636).

9. Nimic nu este mai rău decît un învăţător care este filozof numai în cuvinte. Acesta nici nu este dascăl, ci un făţarnic. De aceea Apostolii învăţau mai întîi prin exemplul vieţii lor şi apoi prin cuvinte. Ba mai mult, nici nu aveau nevoie de cuvinte, deoarece faptele singure strigau (Omilia 1,3 la Fapte, P.G. 60,18).

Acest articol a fost publicat în Copii, Educaţie, Sf.Ioan Gură de Aur. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s