CS Lewis: o adevărată căsătorie de suflete

x5734

Fragmente de  AICI =>  cs-lewis-a-grief-observed : C.S. LEWIS – A grief observed

„Oricum, un lucru a făcut căsătoria pentru mine. Nu voi mai putea
niciodată să mai cred iar că religia este fabricată din dorinţele noastre
inconştiente, frustrate, şi că ar fi un substitut pentru sex. Căci în aceşti ani, H.
şi eu am mâncat pe săturate dragostea (feasted on love); orice fel de dragoste
– solemnă şi veselă, romantică şi realistă, dramatică câteodată ca o furtună,
câteodată liniştită şi blândă ca o încălţare a unor papuci moi. Nici o părticică
din inimă sau din trup nu a rămas nesatisfăcută. Dacă Dumnezeu ar fi un
substitut pentru dragoste, ar fi trebuit să ne pierdem orice interes în El. Cui iar
păsa de substitute, când are lucrul real? Dar nu acest se întâmplă. Amândoi
ştiam că doream ceva dincolo de noi doi – un lucru cu totul diferit, o dorinţă
de un cu totul alt soi. Ai putea spune la fel de bine că atunci când îndrăgostiţii se

au unul pe celălalt, nu vor mai dori să citească, sau să mănânce – sau să
respire.”

„Cel mai preţios cadou pe care mi l-a făcut căsnicia a fost acest
impact constant a ceva foarte apropiat şi intim, dar totodată întotdeauna
negreşit altceva, opunând rezistenţă – într-un cuvânt, real.”

„Ce fel de iubit sunt, care se gândeşte aşa de mult la necazurile sale
şi atât de puţin la ale ei? Chiar şi nesănătoasa chemare: „Vino înapoi”, e tot
pentru binele meu. Niciodată nu mi-am ridicat măcar întrebarea dacă o
asemenea întoarcere, dacă ar fi posibilă, ar fi de bine pentru ea. Mi-o doresc
înapoi ca un ingredient în restaurarea trecutului meu. Aş fi putut să-i doresc ei
ceva mai rău? Fiind trecută o dată prin moarte, să vină înapoi şi apoi, la o
dată mai târzie, să fie iar treacă prin moarte încă o dată? Se spune că Ştefan a
fost primul martir. N-a avut parte Lazăr de o soartă mai crudă?

„…am descoperit că durerea intensă nu ne leagă de cei morţi, ci ne
desparte de ei. Acest lucru devine tot mai clar. Se întâmplă ca tocmai în
momentele când simt cea mai mică suferinţă – când intru să fac baia mea
zilnică de dimineaţa e unul dintre ele – H. să-mi invadeze mintea cu întreaga
ei realitate, în alteritatea ei.

Am nevoie de Hristos, nu de ceva care-mi aminteşte de El. O vreau
pe H., nu ceva care să fie ca ea.

Căci aceasta e una din miracolele iubirii; ea
dăruieşte – amândurora, dar în special femeii, probabil – o putere de a privi
prin farmecele lui şi să nu fie defermecată. A vedea, în oarecare măsură, ca
Dumnezeu. Dragostea şi cunoaşterea Lui nu sunt distincte una faţă de
cealaltă, nici distincte de El. Aproape că putem spune că El vede din cauză că
iubeşte şi, de aceea, iubeşte în ciuda faptului că vede.”

Acest articol a fost publicat în Soţ/Soţie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s