Frumuseti din Biblie (3)
Cartea purtand numele strabunicii lui David,moabita Rut este una scurta dar remarcabila in Scripturi.
Despre farmecul si frumusetea aceastei carti sta marturie o intamplare in care a fost implicat Benjamin Franklin, renumitul om de stat si inventator american.Cand a slujit la curtea franceza, i-a auzit pe unii aristocrati „persifland” Biblia ca pe o carte nedemna de a fi citita,lipsita de stil si asa mai departe. Desi el insusi nu era credincios, tineretea sa pe care a petrecut-o in coloniile americane l-a familiarizat cu maiestria Bibliei ca opera literara.Prin urmare Franklin s-a decis sa le joace francezilor o festa. Drept care a redactat intr-un scris de mana foarte ingrijit, cartea Rut, inlocuind toate numele proprii cu apelative franceze. Apoi a citit manuscrisul in fata elitei literare a Frantei. Cu totii au remarcat eleganta si simplitatea stilului acestei povestiri miscatoare.
” Charmant! Dar unde ati gasit acest giuvaier de literatura,Monsieur Franklin?”
” E un fragment din Cartea pe care o dispretuiti atat de mult” a raspuns Benjamin Franklin – ” la Sainte Bible”. Nu putini dintre ilustrii oameni de litere ai Frantei au fost nevoiti sa roseasca in seara aceea la Paris, cum ar trebui sa se intample si in propria noastra cultura de un grav analfabetism in ce priveste cunoasterea Cuvantului lui Dumnezeu. (Comentariul Biblic al Credinciosului, RUT )
Memorabile sunt cuvintele ce exprima atasamentul moabitei Rut, strabunica marelui rege David, fata de soacra sa (!) , o vaduva necajita si de pierderea fiilor ei, o saraca lipita pamantului, ramasa a nimanui:
Rth 1:16 Iar Rut a zis: „Nu ma sili sa te parasesc si sa ma duc de la tine; caci unde te vei duce tu, acolo voi merge si eu si unde vei trai tu, voi trai si eu; poporul tau va fi poporul meu si Dumnezeul tau va fi Dumnezeul meu;
Rth 1:17 Unde vei muri tu, voi muri si eu si voi fi ingropata acolo. Orice-mi va face Domnul, numai moartea ma va desparti de tine!”
Rth 1:18 Vazand Noemina ca este asa de hotarata sa mearga cu ea, a incetat de a o mai indemna sa se intoarca.
Nu doar ca Rut ia o decizie aparent irationala( sa ramai cu soacra-ta dupa aproape 10 ani de stat cu ea… dupa ce ca are alta religie, dupa ce barbata-tau a murit si esti practic „dezlegata”, cu riscul de a trai ca emigranta, saraca-saraca, in mijlocul altei culturi cu alt Dumnezeu – Dumnezeul despre care soacra-ta zice ca i-a fost impotriva!…)
Ceea ce ma uimeste insa cel mai mult…este decizia nu de a o urma pe soacra-sa oriunde, de a trai in mijlocul poporului unde ea va trai…dar Rut vrea sa si moara unde va muri soacra ei, si sa-si aiba mormantul langa mormantul ei.
E fantastic. Macar dupa moartea soacrei ar fi putut sa ia in calcul sa traiasca si moara pe alte meleaguri…dar nu. Pana si mormantul il vrea langa oasele albite ale soacrei ei!
Un asemenea atasament este monumental. Este ecoul deciziei divine de parasi Cerul si a trai printre noi, de a nu lasa nici macar moartea sa Il desparta de noi. De a avea pana si mormantul printre mormintele noastre!…
Rom 11:33 O, adancul bogatiei si al intelepciunii si al stiintei lui Dumnezeu! Cat sunt de necercetate judecatile Lui si cat sunt de nepatrunse caile Lui!
Taina Căsătoriei 