Ce ar putea fi mai bărbătesc decât această femeie

sfantul-ilie-rusa

Din „COMENTARIILE SAU TÂLCUIREA EPISTOLEI A DOUA CĂTRE CORINTHENI”

Sfantul Ioan Gura de Aur
Editura Cartea Ortodoxă
Bucureşti, 2007

Şi ce ar putea zice cineva de acea femeie de pe timpul Prorocului Ilie? Căci dânsa nu era primejduită numai cu sărăcia, ci şi cu moartea, şi nu numai ea, ci şi copiii ei; căci de la nimeni nu aştepta ca să primească ceva, ci ca să moară îndată. «Dar, zici tu, a văzut pe Prorocul, şi de aceea s-a făcut darnică». Şi voi nu vedeţi mii de sfinţi? Şi ce zic eu sfinţi? Vedeţi cerând chiar pe stăpâ¬nul Prorocilor, şi nici aşa nu sunteţi iubitori de oameni, ci având averi care trec din una în alta şi se înmulţesc, nu daţi nici măcar din prisosul lor.

Ce spui? Proroc era acela, şi a înduplecat pe văduvă ca să fie atât de mărinimoasă? Apoi tocmai aceasta este minunat, că dânsa s-a înduplecat de a-l crede pe dânsul mare şi lucrător de minuni.

Căci cum de nu a zis ea – după cum chiar era firesc să cugete, ca o femeie varvară şi de alt neam – că «dacă ai fi Proroc, nu ai avea trebuinţă de mine; şi dacă ai fi prietenul lui Dumnezeu, nu te-ar fi trecut el cu vederea. Fie, Iudeii, pentru păcatele lor, poartă cu dânşii această pedeapsă; dar acesta cum şi din ce pricină suferă?»

Nimic din acestea ea nu a cugetat, ci i-a deschis lui casa sa, iară mai nainte de casă cugetul şi inima, şi a pus la mijloc toate cele ce avea, şi lăsând la o parte firea, a dispreţuit pe copiii săi şi a cinstit pe străin înaintea tuturor. Gândeşte-te deci câtă osândă vom avea noi dacă dăm mai puţin decât o femeie văduvă, săracă, de altă seminţie, varvară, mamă de copii, şi nimic ştiind din cele ce ştim noi, şi totuşi ne arătăm mai slabi şi mai prejos de dânsa. Că dacă avem unii dintre noi trupul puternic, nu pentru aceasta avem bărbăţie.

Numai acela are această virtute, chiar de ar sta culcat pe pat, care are puterea din lăuntrul său; iară dacă nu a are aceasta, apoi chiar un munte de ar mişca din loc cu puterea trupului său, cu nimic nu s-ar arăta mai puternic decât o copilă tânără sau decât o babă gârbovită. Că în vreme ce acela se luptă cu relele netrupeşti, acesta nu îndrăzneşte nici a se uita la ele. Şi ca să afli că aceasta este însuşirea bărbăţiei, o poţi cunoaşte din însuşi pilda ce ne stă de faţă.

Într-adevăr, iubiţilor, ce ar putea fi mai bărbătesc decât această femeie, care şi faţă cu firea ei, faţă de groaza foametei, ba chiar faţă şi de ameninţarea morţii a stat cu bărbăţie şi s-a arătat mai puternică decât toate ispitele? Ascultă cum însuşi Hristos a lăudat-o, zicând: „Multe văduve au fost în zilele lui Ilie, şi către nici una nu a fost trimis Prorocul, fără numai către aceasta” (Lc. 4, 25-26).

Să spun încă ceva mare şi minunat? Această femeie văduvă a arătat în primirea străinilor ceva mai mult decât părintele nostru Avraam. Că dânsa nu a alergat la cireada vitelor, ca acela, ci din pumnul acela de făină a întrecut pe toţi cei vestiţi prin ospeţie. Acela o întrecea prin aceea că singur pe sine s-a rânduit la slujba străinilor, iară aceasta a covârşit prin aceea că nu a cruţat nici chiar pe copiii ei pentru străin şi nici nu nădăjduia în cele viitoare.

Acest articol a fost publicat în Bărbat/Femeie, Sf.Ioan Gură de Aur. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s