A asculta dincolo de întrebări

cassatt_mother-child_pastel

Din „Traind cu cei apropiati”
Jacques Salome
Editura Ascendent

A asculta dincolo de întrebări

Copiii (şi unii adulţi de asemenea!) pun o mulţime de întrebări: „mami, când mâncăm?”, „Tată, e adevărat că oamenii politici sunt nişte mincinoşi?”,„Mergem la bunicul duminica viitoare?” „Cu ce exact putem să facem dragoste?”

Noi, adulţii, credem, cel mai adesea, că este suficient să răspundem la întrebare, să dăm o informaţie, să clarificăm ceva, să explicăm … pentru a fi clar. Astfel, riscăm să trecem pe lângă o comunicare reală, mai importantă de cât bunul simţ al întrebării noastre. în spatele oricărei întrebări, există o interogaţie importantă.

Altfel spus, într-o întrebare, interogaţia adevărată este ascunsă de prima întrebare, care joacă rolul de probă, de test: în spatele unei întrebări de genul:”mami, tu o să îl iubeşti întotdeauan ape tata?”, poate se află întrebarea: „O să divorţaţi şi voi ca şi părinţii prietenului mei Francois?” sau: „Crezi că vei putea să mă mai iubeşti, chiar dacă voi creşte şi nu te voi mai asculta?”, dacă acel copil o auzise pe mama lui spunându-i vecinei: „Mie îmi plac mai ales atunci când sunt mici, când sunt încă ascultători!”

Prima întrebare nu este de obicei decât o întrebare preliminară, o încercare a copilului de a verifica dacă poate să vorbească cu adevărat despre ceea ce trăieşte, îl preocupă sau îl frământă. Astfel, se asigură de disponibilitate.! interlocutorului său, faţă de importanţa (extraordinară) a ceea ce va spune el. Din acest motiv, consider că, înainte de a fprmula răspunsul la întrebarea lui, ra fi mai bine să îl invităm să spună mai multe:”bine, poţi să îmi spui puţin mai multe despre asta.

Când mă întrebi dacă mergem la bunicul duminica viitoare, ce vrei să îmi spui de fapt?” în acel moment, având încredere, copilul îşi va putea exprima adevărata cerere, de exemplu: „Duminica viitoare este ziua de naştere a lui Noemie, noua mea prietenă şi sunt invitat şi eu. Şi aş prefera să merg la ea, în loc să merg la bunicul!”

Intrebările copiilor (şi a multor adulţi) nu sunt de multe ori decât pregătirea unei schimbări importante pe care o vom putea înţelege, dacă nu răspundem prea repede, aşa cum avem tendinţa să o facem, atunci când credem că avem răspunsul potrivit! Dacă soţia vă întreabă: „Crezi că se poate să iubeşti doi bărbaţi în acelaşi timp?” Nu-i răspundeţi imediat, încercaţi să ascultaţi adevărata întrebare… Poate o să înţelegeţi că, în acel context, răspunsul vostru nu este prea important, că ar fi mai bine să vorbiţi mai mult cu ea, în loc să îi răspundeţi doar la întrebare!

Acest articol a fost publicat în Copii, Părinţi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s