SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR: DESPRE ȘI PENTRU COPII

SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR: DESPRE COPII

0103

COPIII (creşterea copiilor)

„Nu se poate spune că Dumnezeu nu dă mare atenţie copiilor. Dumnezeu se îngrijeşte mult de creşterea lor. Din pricina asta Dumnezeu a sădit în firea omenească o dragoste atât de mare de copii, încât părinţii să fie constrânşi, ca de o lege peste care nu pot trece, să se îngrijească de creşterea copiilor lor.” (Apologia vieţii monahale, 4, în vol. Despre Feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor…, pp. 247-252)

COPIII (neamul dăinuie prin copii)

,,Căci de la început era dorire de copii fiindcă tot omul îşi lăsa prin ei urmaşi şi pomenire vieţii sale. Şi fiindcă nu era nicidecât nădejde de înviere, ci moartea stăpânea, iar după viaţa de aici cei ce se săvârşeau socoteau că pier cu totul, Dumnezeu a dat mângâierea cea din copii, ca ei să rămână chipuri însufleţite ale celor duşi, şi neamul nostru să dăinuie şi să se desăvârşească prin cei ce vin după, şi urmaşii acelora să fie cea mai mare mângâiere pentru cei ce i-au îngrijit.” (La cuvintele apostoleşti: <<Din pricina desfrâului fiecare să-şi aibă nevasta lui>>, în vol. Cateheze maritale, pp. 14-15)

COPIII (iubirea părinţilor faţă de copiii lor)

„Mulţi oameni au cinci sau şase fii sau fiice, iar de se îmbolnăveşte unul dintre ei, tatăl înconjoară patul, sărută ochii copilului, îi strânge mâinile, soco¬teşte ziua noapte, iar lumina întuneric, nu că s-ar fi schimbat sti¬hiile, ci pentru că nu se mai poate bucura de ele de durerea tris¬teţii. Paturile-s aşternute cu aşternuturi noi, doctorii stau alături, mulţi, în jurul bolnavului, iar tatăl se topeşte din picioare. De-ar fi bogat tare, bogăţia îi e de nesuferit, de-ar avea mii şi mii de tre¬buri, pe toate le lasă, nu se poate apuca de ele, e ameţit de durere. Pentru el toată lumea nu poate fi vindecată de rău. La fel şi mama, se plimbă în jurul bolnavului, bătându-se în piept, toată aprinsă şi cuprinsă de flăcări, caută putere ca să ia asupră-şi o parte din chinul copilului ei, dar, mai bine spus, şi-ar lua asupră-şi tot chinul numai ca să scape de boală pe copilul bolnav, nu mai are nici un preţ viaţa ei, nici zilele pe care le mai are de trăit; mai de preţ ca toate e să treacă boala de la copil la ea. Nu am cum zugrăvi durerea asta.” (Cuvânt la Fericitul Avraam, II, în vol. Predici la sărbători împărăteşti şi cuvântări de laudă la sfinţi, p. 563)

„… nepurtarea de grijă de copii este un păcat care întrece pe toate celelalte şi merge chiar până la culmea răutăţii.” (Apologia vieţii monahale, 3, în vol. Despre Feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor…, în vol. Despre Feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor…, p. 246)

„Dumnezeu apoi porunceşte şi părinţilor cum trebuie să se poarte cu copiii, cinstindu-i pe copiii buni şi pedepsindu-i pe cei răi. Scopul acestor porunci este tot acela de a face pe părinţi să-şi iubească şi mai mult copiii.” (Apologia vieţii monahale, 4, în vol. Despre Feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor…, p. 253)

COPIII („copii ascultaţi de părinţii voştri întru Domnul”)

„Trebuie să fim supuşi părinţilor noştri, atunci când nu ne împiedică să ne îndeplinim datoriile noastre faţă de Dumnezeu şi când nu ne pun piedici; este foarte periculos de a nu urma această regulă; dar când cer ceva lucru nepotrivit, şi ne jenează în lucrurile duhovniceşti, nu este atunci nici bine, nici înţelept să ne supunem lor.” (Comentar la Evanghelia de la Ioan, omilia XXI, 2, p. 102)

„Dar dacă părinţii poruncesc lucruri absurde?, zici tu. Părintele nu porunceşte niciodată lucruri absurde, chiar de ar fi el absurd; apostolul s-a asigurat şi în această privinţă căci zice: întru Domnul, adică ascultaţi-i în cele ce nu se împotrivesc lui Dumnezeu; dacă însă ar fi părintele elen, sau eretic, nu trebuie a da ascultare deloc, căci porunca lui atunci nu este întru Domnul.” (Comentariile sau Explicarea Epistolei către Efeseni, omilia XXI, p. 213)

„Fiilor, ascultaţi de părinţi întru toate că aceasta este bine plăcută întru Domnul. Iarăşi pune aici întru Domnul, şi în acelaşi timp stabileşte şi legăturile ascultării şi ale sfielii şi umilinţei lor către părinţi. Că aceasta, zice, este bine plăcută întru Domnul. Priveşte cum El voieşte a le face toate nu numai de la natură, sau împinşi înseşi de firea lucrurilor, ci pentru că sunt şi plăcute lui Dumnezeu, şi că, făcându-le, vom avea plată de la Dumnezeu.” (Comentariile sau Explicarea Epistolei către Coloseni, omilia X, p. 116)

,,Când părinţii trupeşti nu împiedică cu nimic, nici nu se pun de-a curmezişul vreunuia din lucrurile cele după Dumnezeu, suntem datori şi este de neapărată trebuinţă să-i ascultăm. Iar a nu face aceasta este primejdie mare. Dar când cer ceva nepotrivit şi împiedică ceva din cele duhovniceşti, nu trebuie să-i ascultăm nicidecum.” (Nunta din Cana Galileii, în vol. Cateheze maritale, p. 122)

COPIII (sunt datori să-şi asculte şi să-şi iubească părinţii)

„Dar şi tu, fiule, să asculţi de părinţii care te-au născut. Pentru cele pe care ţi le-au oferit, cu nimic nu-i poţi răsplăti, nici să-i naşti, nici să trudeşti pentru ei, cum au făcut aceştia pentru tine.” (Din vol. Problemele vieţii, p. 126)

COPIII (neascultarea părinţilor trupeşti, când aceştia sunt piedică pentru virtute)

„Noi nu trebuie nici măcar să-i recunoaştem pe tatăl şi pe mama noastră atunci când ne dăunează în lucruri duhovniceşti şi când ne împiedică să înaintăm în virtute…” (Comentar la Evanghelia de la Ioan, omilia LXXXV, 2, p. 450)

COPIII („tu îl baţi pe feciorul tău cu toiagul, dar scapi sufletul lui de împărăţia morţii”)

„Părintele iubitor care are un copil obraznic nu îl cicăleşte tot timpul, dar nici nu-l lasă cu totul nepedepsit. Însă îl pedepseşte cu măsură, ca să nu-1 stârnească şi mai tare.” (Din vol. Problemele vieţii, p. 365)

COPIII (pedepsirea copiilor pentru păcatele părinţilor)

„Şi a zis (Noe – n.n.): Blestemat să fie Canaan copilul; să fie slugă fraţilor lui.
Nu fără rost, nici la întâmplare a pomenit Scriptura de Canaan (fiul lui Ham – n.n.), ci pentru o pricină ascunsă. Noe n-a vrut să-l mustre pe Ham pentru păcatul săvârşit şi pentru ocara pe care i-a adus-o, ca să nu fie vătămată binecuvântarea lui Dumnezeu. Că Dumnezeu, spune Scriptura, a binecuvântat pe Noe când a ieşit din corabie şi pe fiii lui (Fac., 9, 1).
Deci, Noe, ca să nu pară că blestemă pe cel care primise odată binecuvântarea lui Dumnezeu blestemă pe fiul aceluia.
– Da, mi se poate spune răspunsul acesta, arată că nu l-a blestemat pe Ham, pentru că acesta fusese binecuvântat de Dumnezeu! Dar pentru ce ai pedepsit fiul pentru păcatul tatălui?
– Nici asta nu s-a făcut fără rost. Ham n-a fost pedepsit mai puţin decât fiul lui, nici n-a simţit mai puţin durerea pedepsei. Ştiţi doar, ştiţi că adeseori părinţii se roagă să fie pedepsiţi ei în locul fiilor lor, ştiţi că părinţii sunt pedepsiţi mai greu, când văd pe copiii lor pedepsiţi decât atunci când ar fi ei înşişi pedepsiţi. Deci a fost pedepsit copilul lui Ham, ca tatăl să sufere mai mare durere din pricina dragostei sale părinteşti pentru copil, ca binecuvântarea lui Dumnezeu să rămână întreagă şi ca fiul, care a fost blestemat să ispăşească prin asta propriile lui păcate. Da, acum este blestemat pentru păcatul tatălui său, totuşi se înţelege că pedeapsa aceasta este şi pentru păcatele lui proprii. Nu a fost blestemat numai pentru păcatul tatălui său, ci şi pentru ca prin el să primească tatăl său o mai mare pedeapsă. Că nici părinţii  nu sunt pedepsiţi pentru păcatele copiilor, nici copiii pentru păcatele părinţilor, ci fiecare răspunde pentru păcatele lui, aceasta o spun profeţii în multe locuri. De pildă când spun: Celui ce a mâncat aguridă i se vor strepezi dinţii (Ier., 31, 30); şi: Sufletul celui ce păcătuieşte, acela va muri (Iez., 18, 20); şi iarăşi: Să nu fie omorâţi părinţii pentru copii, nici copiii pentru părinţi (Deut., 24, 16). Vă rog, dar, ca nimeni din voi când nu cunoaşte scopul Dumnezeieştii Scripturi, să nu îndrăznească să hulească cele scrise în ea, ci să primească cu suflet înţelegător cele spuse, să se minuneze de preciziunea celor scrise în Dumnezeiasca Scriptură şi să se gândească ce rău mare e păcatul.” (Omilii la Facere, omilia XXIX, VI, în col. PSB, vol. 21, p. 374)

„Mă jur pe Mine Însumi, că nu se va auzi spunându-se această pildă: părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-a sterpezit dinţii (Iez., 18, 3, 44). Moise zice la fel: Nu vei ucide pe tatăl pentru copil (Deut., 24, 16). Mai mult, Scriptura zice de un rege, că el nu i-a ucis pe copii pentru părinţi, ca să se conformeze legii lui Moise.
Că dacă îmi face cineva această obiecţie: pentru ce zice Scriptura Dumnezeu pedepseşte păcatele părinţilor asupra copiilor, până în al treilea sau al patrulea neam (Ieş., 20, 5; Deut., 5, 9), vom răspunde că această hotărâre nu este generală şi că ea este pronunţată împotriva unora din evreii care au ieşit din Egipt. Şi iată sensul: Cum cei pe care i-am scos Eu din robia egipteană au devenit, chiar după ce au văzut atâtea semne şi minuni, mai răi ca şi părinţii lor, care totodată n-au văzut nimic aşa de mare şi atât de minunat, ei vor fi pedepsiţi la fel ca şi ei, zice Domnul, fiindcă au făcut aceleaşi păcate. Şi dacă se examinează acest pasaj cu grijă şi cu atenţie, se va cunoaşte că aşa trebuie să-l înţelegem.” (Comentar la Evanghelia de la Ioan, omilia LVI, 1, p. 275)

,,Află acum şi bunătatea Celui răstignit! Iudeii spuneau: Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri (Matei 27, 25); Hristos însă n-a făcut aşa, ci Îl roagă pe Tatăl zicând: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac! (Luca 23, 34). Dacă ar fi fost sângele Lui asupra lor şi asupra copiilor lor, n-ar fi ajuns dintre copiii lor apostoli. N-ar fi crezut trei mii (Faptele Apostolilor 2, 41), nici cinci mii (Faptele Apostolilor 4, 4). Uită-te că iudeii au fost cruzi şi nemiloşi cu copiii lor, n-au vrut să ştie de glasul sângelui! Dumnezeu însă a fost mai bun decât toţi taţii, mai iubitor decât toate mamele! Da, a fost sângele Lui peste ei şi peste copiii lor; dar nu peste toţi copiii, ci numai peste aceia care au urmat necredinţei şi fărădelegii părinteşti; au fost vinovaţi de păcatul săvârşit nu cei care au fost fiii lor după succesiunea naturală, ci după nebunia voinţei. Vezi-mi, însă, şi din altă parte bunătatea şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu.” (Cuvânt despre pricina pentru care se citesc Faptele Apostolilor în timpul Rusaliilor, (La începutul Faptelor apostolilor – IV), în vol. Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă şi Providenţă…, p. 365)


COPIII („De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor” )

„Copilul este străin de invidie, de slava deşartă, de dragostea de întâietate şi are cea mai mare virtute, nevinovăţia, curăţia, smerenia. Nu e nevoie numai de bărbăţie şi de pricepere, ci şi de această virtute, de smerenie şi de nevinovăţie. De-am avea cele mai mari virtuţi, dacă ne lipsesc virtuţile acestea, mântuirea noastră şchioapătă. Un copil dacă e ocărât şi lovit nu se supără, nici nu prinde pică; iar dacă e preţuit şi slăvit, nu se îngâmfă. (…)
După părerea mea Hristos a pus în mijloc un copil, un copil foarte mic, lipsit de toate patimile cele rele. Un astfel de copil nu-i mândru, nu umblă după slavă, nu-i invidios, nu-i certăreţ; este lipsit de toate patimile de acest fel şi are multe virtuţi: nevinovăţia, smerenia; nu-l interesează câştigurile băneşti, nu-i lăudăros. Este stăpânul unei îndoite filozofii: are aceste virtuţi şi nu se laudă cu ele. De aceea Domnul 1-a dat ca pildă şi 1-a aşezat în mijloc.
Dar nu Şi-a oprit cuvântul Său la atâta, ci duce mai departe sfatul acesta, zicând:
Cine va primi pe un copil ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte (Matei, 17, 5). Nu veţi primi, le spune Hristos, numai mare răsplată dacă veţi fi ca nişte copii, ci şi dacă veţi cinsti, pentru Mine, pe alţii care se aseamănă cu copiii; vă dau ca răsplată împărăţia cerurilor pentru cinstea dată acestora. Dar, mai bine spus, le dă o răsplată cu mult mai mare, că Hristos spune: Pe Mine Mă primeşte. Atât de tare îmi este de dragă smerenia şi nevinovăţia!
Hristos numeşte aici copil pe oamenii curaţi la inimă şi smeriţi, pe cei neluaţi în seamă şi dispreţuiţi de mulţime”. (Omilii la Matei, omilia LVIII, II, în col. PSB, vol. 23, pp. 675-676)

COPIII (purtarea de grijă pentru mântuirea părinţilor răi)

„Nu e lucru de osândă să ai tată necredincios, ci să urmezi necredinţei tatălui; şi vină foarte mare este nu când avem părinţi răi, ci când nu ne îngrijim de ei şi nu facem tot ce ţine de noi ca să îi slobozim din această răutate; iar atunci când noi arătăm toată purtarea de grijă pentru sufletul lor, iar ei stăruie în răutatea lor, suntem slobozi de toată mustrarea şi vina.” (Cele dintâi omilii la Facere, cuvântul al nouălea, p. 136)

COPIII (pot practica virtutea, chiar dacă părinţii lor trupeşti nu o cultivă)

„Răutatea şi virtutea ţin nu de fire, ci de sloboda alegere. Că de ar fi ţinut de fire, negreşit că cei răi ar fi născut odrasle rele şi cei buni unii la fel ca ei; dar întrucât ţine de sloboda alegere a fi ticălos ori râvnitor, drept aceea şi unor părinţi răi li s-au născut fii buni, şi fii uşuratici au odrăslit din părinţi râvnitori, ca să nu punem răutatea şi bunătatea pe seama firii, ci pe cea a voii.” (Cele dintâi omilii la Facere, cuvântul al nouălea, p. 137)

COPIII (responsabilitatea copiilor cât priveşte cele făptuite de ei)

„… trebuie să luptăm tot timpul vieţii noastre, iar lupta aceasta începe chiar din copilărie, de la vârsta de zece ani. (Într-adevăr, de la vârsta de zece ani începem să dăm socoteală pentru păcatele ce le săvârşim, şi asta o arată lămurit copiii mâncaţi de urşi, pedepsiţi astfel pentru că şi-au bătut joc de profetul Elisei) (IV Regi 2, 24-24).” (Apologia vieţii monahale, 17-18, în vol. Despre Feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor…, pp. 304-305)

Acest articol a fost publicat în Copii, Părinţi, Sf.Ioan Gură de Aur. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s