Sfaturile unui drac bătrîn către un drac tânăr

carte_scrisorileluizgandarila

Din „”Scrisorile lui Zgîndărila. Scrisorile unui drac bătrîn către un drac tânăr””
de C. S. Lewis
Editura Logos

XVIII. Dragul meu Pelinişor,

Chiar şi cu Bălosu ca profesor, trebuie să fi învăţat  la colegiu tehnica de rutină a ispitei sexuale şi, deoarece pentru noi, spiritele, întreg subiectul acesta e de o mare plictiseală (deşi necesar ca parte a pregătirii noastre), voi trece peste el. Dar cred că ai multe de învăţat despre problemele importante implicate aici.

Ceea ce Vrăjmaşul le cere oamenilor ia forma unei dileme: fie abstinenţă totală, fie monogamie absolută. De la prima mare victorie a Tatălui Nostru, am făcut-o foarte dificilă pe prima. Pe a doua am blocat-o în ultimele secole, ca mijloc de scăpare. Am făcut-o prin poeţi şi romancieri, convingîndu-i pe oameni că o experienţă neobişnuită şi de obicei de scurtă durată pe care ei o numesc „a fi îndrăgostit” este singurul motiv onorabil pentru căsătorie. Mariajul poate şi trebuie să facă permanentă această exaltare şi o căsnicie care nu o face nu-i mai leagă. Ideea asta e parodia noastră după o idee primită de la Vrăjmaş.

Întreaga filosofie a Iadului se sprijină pe recunoaşterea axiomei că un lucru nu e alt lucru şi, mai ales, că o persoană nu este altă persoană. Bunul meu e al meu şi bunul tău e al tău. Ce cîştigă unul, celălalt pierde. Chiar şi un obiect neînsufleţit este ceea ce este prin excluderea tuturor celorlalte obiecte din spaţiul pe care–l ocupă; dacă se măreşte, o face îndepărtînd celelalte obiecte sau absorbindu-le. La fel face şi o persoană. La animale, absorbţia ia forma hrănirii; pentru noi înseamnă a suge voinţa şi libertatea unei persoane mai slabe de către una mai tare. „A fi” înseamnă „a fi în competiţie”.

Acum, filosofia Vrăjmaşului nu e nici mai mult nici mai puţin decît o continuă încercare de a scăpa de acest adevăr foarte evident. El urmăreşte o contradicţie. Lucrurile trebuie să fie mai multe şi totuşi să fie, cumva, una. Bunul unei persoane trebuie să fie şi bunul alteia. El numeşte această imposibilitate Dragoste şi acelaşi panaceu neschimbat poate fi detectat în tot ceea ce face şi chiar tot ce este sau pretinde că este. Astfel, nu se mulţumeşte să fie nici chiar El însuşi o simplă unitate aritmetică: pretinde că sînt trei şi totuşi una, pentru ca inepţia asta despre dragoste să poată găsi un reazem în însăşi natura Lui. Pe celălalt taler al balanţei El aduce în discuţie invenţia aceea obscenă, organismul, în care părţile sînt pervertite de la destinaţia lor firească de a concura şi sînt făcute să coopereze.

Adevăratul Său motiv de a stabili relaţiile sexuale ca metodă de reproducere a oamenilor e cît se poate de vizibil din felul în care s-a folosit de el.

Viaţa sexuală ar fi putut fi, din punctul nostru de vedere, cu totul inocentă. Ar fi putut fi doar un alt mod în care o persoană mai puternică ar lua-o ca pradă pe una mai slabă, aşa cum e într-adevăr la păianjeni, unde mireasa încheie noaptea nunţii devorîndu-şi mirele.

Dar la oameni Vrăjmaşul a alăturat, gratuit, dorinţei sexuale afecţiunea dintre cele două părţi. El a făcut şi urmaşul dependent de părinţi şi le-a dat părinţilor imboldul de a-l susţine, producînd astfel Familia, care e ca un organism, dar mai rău, pentru că membrii sînt mai distincţi şi totuşi uniţi într-un mod mai conştient şi mai responsabil. De fapt, toată treaba asta se dovedeşte a fi încă o metodă de atragere a Dragostei.

Acum urmează poanta. Vrăjmaşul a descris perechea căsătorită ca „un singur trup”. El nu a spus „un cuplu fericit în căsătorie” sau „o pereche care s-a unit pentru că s-a «îndrăgostit»”, dar tu poţi face ca oamenii să ignore asta.

Poţi să-i faci să uite şi că omul pe care ei îl numesc Pavel nu a restrîns aceasta la perechile căsătorite. Pentru el, simpla împreunare face „un singur trup”. Astfel îi poţi face pe oameni să accepte ca elogii retorice ale „îndrăgostirii” ceea ce erau, de fapt, simple descrieri ale adevăratei semnificaţii ale relaţiei sexuale.

Adevărul e că oricînd un bărbat se culcă cu o femeie, fie că le convine sau nu, acolo se formează o relaţie transcendentală de care trebuie să se bucure veşnic sau s-o îndure veşnic.

Pornind de la afirmaţia adevărată că această relaţie transcendentală a fost destinată să producă afecţiune şi familie şi, dacă se intră în ea cu ascultare, aşa vaji de cele mai multe ori, oamenii pot fi făcuţi să aibă falsa convingere că amestecul de afecţiune, teamă şi dorinţă pe are ei îl numesc „a fi îndrăgostit” e singurul lucru care face căsătoria fericită sau sfîntă.

Greşeala e uşor de făcut pentru că deseori „îndrăgostirea” precede, în Europa Occidentală, căsătoriile care se fac urmînd planurile Vrăjmaşului, adică în vederea fidelităţii, fertilităţii şi a bunelor intenţii, exact aşa cum de foarte multe ori, dar nu întotdeauna, emoţia religioasă însoţeşte convertirea.

Cu alte cuvinte, oamenii trebuie încurajaţi să considere ca bază a căsătoriei versiunea viu colorată şi deformată a ceva ce Vrăjmaşul le-a promis de fapt ca rezultat al ei.

Decurg de aici două avantaje: în primul rînd, oamenii care nu au darul înfrînării pot fi împiedicaţi să vadă căsătoria ca o soluţie, deoarece nu se „îndrăgostesc” şi, mulţumită nouă, ideea de a se căsători din oricare alt motiv li se pare josnică şi cinică. Da, aşa cred ei. Ei consideră intenţia de loialitate pentru o relaţie de ajutor reciproc, pentru păstrarea castităţii şi pentru transmiterea vieţii ca ceva mai prejos unei furtuni de emoţii. (Nu neglija să-l faci pe omul tău să considere foarte jignitoare slujirea în căsătorie).

În al doilea rînd, orice înflăcărare sexuală, cît timp urmăreşte căsătoria, va fi considerată „dragoste” şi „dragostea” va fi folosită ca să scuze bărbatul de orice vină şi ca să–l protejeze de toate consecinţele unei căsătorii cu o păgînă, o nebună sau o femeie uşoară. Dar despre aceasta îţi vei scrie mai pe larg în scrisoarea următoare.

XIX. Dragul meu Pelinişor,

M-am gîndit foarte mult la întrebarea din ultima ta scrisoare. Dacă, aşa cum am arătat clar,  toate persoanele sînt prin însăşi natura lor în competiţie şi, deci, ideea de Dragoste a Vrăjmaşului e o contradicţie de termeni, cum rămîne cu repetatul meu avertisment că El iubeşte într-adevăr paraziţii ăştia umani şi doreşte într- adevăr existenţa şi libertatea lor neîntreruptă.

Sper, dragul meu băiat, că nu ai arătat nimănui scrisorile mele. Nu că ar conta, desigur; oricine ar vedea că erezia aparentă în care am căzut este pur întîmplătoare. Fiindcă veni vorba, sper că ai înţeles şi că unele referiri la Bălosu, puţin măgulitoare în aparenţă, erau numai o glumă. Am cel mai mare respect pentru el, într-adevăr, şi sigur că unele lucruri pe care le-am spus, cum că nu te-aş apăra în faţa autorităţilor, nu erau spuse serios. Poţi să ai încredere că eu mă îngrijesc de interesele tale, dar să ţii totul sub cheie şi lacăt!

Adevărul e că mi-a scăpat, din pură neatenţie, afirmaţia că Vrăjmaşul iubeşte într-adevăr oamenii. Asta, bineînţeles, e imposibil. El e o fiinţă, ei sînt diferiţi de EL. Ceea ce e bun pentru ei nu poate fi şi pentru El. Toată vorbăria Lui despre Dragoste trebuie să fie o disimulare a altceva – trebuie să aibă un motiv real pentru a-i crea şi pentru a se osteni atît pentru ei. Motivul pentru care ajungem să vorbim ca şi cînd El ar nutri cu adevărat. Dragostea asta imposibilă este eşecul nostru total de a descoperi motivul real. Ce ţine să facă din ei? Asta e întrebarea de nerezolvat. Nu cred că ar strica să-ţi spun că tocmai problema asta a fost cauza principală a certei dintre Tatăl Nostru şi Vrăjmaş.

Cînd crearea omului a fost dezbătută pentru prima dată şi cînd, chiar în acel stadiu, Vrăjmaşul a mărturisit deschis că are în vedere un anumit episod cu o cruce, Tatăl Nostru, cît se poate de firesc, a căutat o întrevedere şi a cerut o explicaţie. Vrăjmaşul nu i-a dat nici un răspuns în afară de a spune basmul despre Dragostea dezinteresată pe care o tot răspîndeşte de atunci. Fireşte că Tatăl Nostru nu a putut accepta. L-a implorat pe Vrăjmaş să pună cărţile pe masă şi i-a dat toate ocaziile.

A recunoscut că dorea foarte tare să cunoască secretul; Vrăjmaşul a replicat „Aş dori din tot sufletul să fie aşa”.

Îmi închipui că în acest stadiu al întrevederii, dezgustul Tatălui Nostru faţă de o astfel de lipsă de încredere neîntemeiată l-a făcut să se îndepărteze la o distanţă infinită de Prezenţa Lui cu o repeziciune care a iscat povestea aia ridicolă a Vrăjmaşului cum că ar fi fost alungat cu forţa din Cer.

De atunci am început să înţelegem de ce Asupritorul nostru a fost atît de secretos. Tronul Lui depinde de acest secret. Unii membrii ai facţiunii Lui au recunoscut deseori că, dacă am ajunge vreodată să înţelegem ce vrea să spună prin Dragoste, războiul s-ar sfîrşi şi noi am reintra în Cer.

Şi aici se află marea noastră sarcină: noi ştim că El nu poate iubi; nimeni nu poate, n-are nici un sens. Numai de-am putea afla ce are de fapt de gînd! Am încercat ipoteză după ipoteză şi tot nu am putut afla.  Dar nu trebuie niciodată să ne pierdem speranţa; teorii din ce în ce mai complicate, colecţii de date din ce în ce mai complexe, răsplată tot mai mare pentru cercetătorii care fac progrese, pedepse tot mai grozave pentru cei care dau greş – toate acestea urmărite şi accelerate pînă la sfîrşitul timpului nu pot, în mod sigur, să nu reuşească.

Te plîngi că ultima mea scrisoare nu arată clar dacă consider sau nu îndrăgostirea ca o stare de dorit pentru oameni.

Dar bine, Pelinişor, asta e o întrebare pe care ne aşteptam să o pună ei! Lasă-i pe ei să discute dacă „Dragostea”, patriotismul, celibatul, luminările de pe altar, abstinenţa sau educaţia sînt „bune” sau „rele”.

Nu vezi că nu există nici un răspuns? Nimic nu contează, afară de tendinţa unei anumite stări de suflet, în anumite situaţii, de a aduce un anumit pacient, într-un anumit moment mai aproape de Vrăjmaş  sau  mai aproape de noi.

Aşa că ar fi foarte bine să–l faci pe pacient să decidă dacă „Dragostea” e „bună” sau „rea”.

Dacă e un om arogant şi are pentru trup un dispreţ bazat de fapt pe scrupule, dar considerate de el drept puritate – şi unul care-şi găseşte plăcerea în a dispreţui ceea ce majoritatea prietenilor săi aprobă – lasă–l neapărat  să hotărască contra  dragostei.   Inoculează-i  un ascetism nemăsurat şi apoi, cînd i-ai desprins sexualitatea de tot ce ar putea să umanizeze, copleşeşte–l cu ea într-o formă mult mai brutală şi mai cinică.

Dacă, pe de altă parte, e un om sentimental, credul, hrăneşte–l cu poeţi minori şi cu scriitori de mîna a treia, de şcoală veche,  pînă ce–l faci să creadă că „Dragostea”  este irezistibilă şi, într-un fel intrinsec, meritorie.

Îţi garantez că părerea asta nu e de prea mare ajutor pentru producerea întinării accidentale, dar e o reţetă nemaipomenită pentru adultere prelungite, „nobile”, romantice şi tragice ce sfîrşesc, dacă totul merge bine, în crime şi sinucideri.

Dacă asta nu reuşeşte, poate fi folosită pentru a–l conduce spre o căsătorie folositoare, deoarece căsătoria, deşi invenţia Vrăjmaşului, are foloasele ei.

Trebuie să fie prin vecinătatea pacientului tău cîteva tinere care i-ar face viaţa de creştin grozav de grea dacă l-ai putea convinge să o ia în căsătorie pe una din ele. Te rog să-mi trimiţi un raport despre asta cînd îmi mai scrii.

Între timp, reţine că starea asta de îndrăgostit  nu e, în ea însăşi, nici în favoarea noastră, nici în a celeilalte părţi. E doar o ocazie pe care şi noi şi Vrăjmaşul încercăm să o exploatăm. La fel ca cele mai multe lucruri pentru care se agită oamenii, ca sănătatea şi boala, tinereţea sau bătrîneţea, războiul şi pacea, din punctul de vedere al vieţii spirituale este în primul rînd materie primă.

Acest articol a fost publicat în Căsătorie, Ispite. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Sfaturile unui drac bătrîn către un drac tânăr

  1. Pingback: Despre casatorie – “Sfaturile unui drac bătrîn către un drac tânăr” « Pro(-)scris

  2. ioan zice:

    interesant

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s