E cu neputinţă acelora care nu dezrădăcinează gândurile rele din inimă să nu le transpună în fapte rele prin simţuri sau prin întreg trupul

DSCN5514

Din “Filotei Sinaitul – Trezirea mintii si cerul inimii”
Editura Deisis
Pagina 128

Trupul sensibil are cinci simţuri: vedere, auz, miros, gust şi pipăit; sufletul are şi el, chiar dacă e inteligibil, simţuri, ca de pildă o putere vizuală mentală care se apropie de lumina negrăită şi slava Domnului şi cercetează şi pipăie adevărul prefigurărilor şi al vedeniilor strălucite nu mai puţin decât un deget apostolic, fiindcă în Duhul şi lumina Domnului vom vedea lumină [cf. Ps 35,10].

Mai are în chip asemănător şi o putere auditivă şi olfactivă, gustativă şi tactilă. Despre simţurile trupului profetul zice: „Vedeţi ca nu cumva să urce moartea prin ferestre” [Ir 9,20], iar despre cele ale sufletului zice Apostolul Pavel: „Mâncarea tare e pentru cei desăvârşiţi, care îşi au simţurile sufletului exersate în lupta binelui şi răului” [Evr 5,14]. Aşa stând lucrurile, de la simţurile trupeşti şi sufleteşti ne putem şi folosi şi vătăma, după cum ne folosim de ele. Trebuie aşadar să credeţi Apostolului care zice: „După cum aţi oferit membrele voastre” — numind membre simţurile cele bune — „sclave necurăţiei” [Rm 6,19] şi celelalte. Căci atunci când gustă în afară păcatul, cele cinci simţuri aruncă în simţurile dinăuntru ale sufletului gândurile faptelor lor rele.

Şi iarăşi, simtirile dinăuntru care contemplă prin gânduri rele dulceaţa păcatului ca şi cum îl aud, miros, gustă şi pipăie, le trimit prin locurile celor raţionale omului exterior, ca să transpună în faptă întipăririle şi reprezentările rele ale celor dinăuntru, pentru ca să fie unele pentru altele cauze ale păcătuirii faţă de Dumnezeu, cum am spus mai sus.

Căci e cu neputinţă celui ce s-a predat pe sine însuşi gândurilor rele să se curăţească de păcate în omul dinăuntru. Şi e cu neputinţă acelora care nu dezrădăcinează gândurile rele din inimă să nu le transpună în fapte rele prin simţuri sau prin întreg trupul. Cum cauză a privirii adulterine e adulterul anterior şi întunecarea omului dinăuntru, iar cauză a voinţei de a asculta lucruri de ruşine e ascultarea cu urechile sufletului la ce şoptesc împotrivă demonii de ruşine înăuntru. Căci spune: „Aşa cum ofereaţi membrele voastre sclave necurăţiei şi fărădelegii pentru fărădelege, aşa oferiţi iarăşi membrele voastre dreptăţii spre sfinţire” [Rm 6,19]. Ascultând deci de Apostolul, suntem datori să ne curăţim în Domnul atât înăuntru, cât şi în afară, să ne păzim fiecare din noi simţurile şi să le curăţim câte puţin în fiecare zi de lucrări pătimaşe şi care duc la păcat Şi aşa cum mai înainte, când în ignoranţa noastră petreceam în lume în deşertăciunea minţii noastre, ne-am făcut cu toată mintea şi simţurile sclavi amăgirii păcatului, tot aşa acum, după ce ne-am mutat la viaţa potrivit lui Dumnezeu, trebuie să slujim ca sclavi cu toată mintea şi simţurile Dumnezeului Celui viu şi adevărat [cf. 1 Tes 1,9], dreptăţii şi voinţei lui Dumnezeii .

Acest articol a fost publicat în Lupta cu păcatul. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s